Agkistrodon contortrix - mocasinul nord-american
Scris: 01 Iul 2010, 14:08
Agkistrodon contortrix - mocasinul nord american
Clasificare
Domeniul Eukaryota - Regn Animalia - Subregn Bilateralia - Ramura Deuterostomia - Infraregn Chordonia - Suprafilum Panarthropoda - Filum Chordata - Subfilum Vertebrata - Infrafilum Gnathostoma - Supraclasa Tetrapoda - Seria Amniota - Clasa Sauropsida - Subclasa Diapsida - Infraclasa Lepidosauromorpha - Supraordinul Lepidosauria - Ordinul Squamata - Subordinul Serpentes (Ophidia) - Suprafamilia Colubroidea - Familia Viperidae - Subfamilia Crotalinae
Subspecii
In prezent sunt recunoscute 5 subspecii pentru Agkistrodon contortrix (Linnaeus 1766)
Agkistrodon contortrix contortrix (Linnaeus 1766)
Agkistrodon contortrix laticinctus (Gloyd & Conant 1934)
Agkistrodon contortrix mokasen (Palisot De Beauvois 1799)
Agkistrodon contortrix phaeogaster (Gloyd 1969: 220)
Agkistrodon contortrix pictigaster (Gloyd & Conant 1943)
Statut de conservare
IUCN Red List - least concern (LC) (accesat 1.07.2010)
Specia nu este inclusa pe anexele Conventiei CITES, dar poate face obiectul unor reglementari in tari cu legislatie speciala in privinta comertului cu animale periculoase (SUA, Marea Britanie, etc.).
Areal de distributie
Arealul de distributie al mocasinului nord-american cuprinde marea parte a Statelor Unite ale Americii (Texas, E/C Oklahoma, E Kansas, Missouri, Arkansas, Louisiana, Mississippi, Alabama, Georgia, Florida, South Carolina, North Carolina, Tennessee, Kentucky, Virginia, West Virginia, S Illinois, S Indiana, S Ohio, Iowa, Pennsylvania, Maryland, New Jersey, Delaware, S New York, Connecticut, Massachusetts), iar catre sud patrunde partial si in Mexic (NE Chihuahua, N Coahuila).
Habitat
Mocasinul ocupa o mare varietate de habitate, de la padurile din zonele joase costiere pana la pantele accidentate ale muntilor, urcand pana la peste 1000m altitudine. In general, subspecia este asociata cu padurile de foioase, unde poate fi intalnita in habitate umede, de obicei in apropierea albiilor raurilor, cu acoperamant bogat de frunze, cioate cazute, stanci sau gramezi de pietre care asigura refugiul in caz de pericol.
Hibernaculele (zonele de hibernat) au fost gasite in special in apropierea mlastinilor, raurilor sau a izvoarelor. Intrarile catre hibernacule au o expunere sudica, sud-estica sau sud-vestica, permitand animalelor sa stea la insorit in primavara si toamna.
Descrierea speciei
Denumirea comuna oferita speciei (copperhead) se refera la coloritul dorsal al capului, in general lipsit de modele caracteristice, care seamana cu o moneda veche de cupru. Capul este lat, triunghiular, cu o ingustare caracteristica in zona de inceput a gatului. Ochii au pupile eliptice verticale si exista o linie laterala subtire de fiecare parte a capului, care separa culoarea aramie de pe partea dorsala de culoarea deschisa din zona labiala. Irisul este auriu, iar pupila neagra. Pe corp prezinta o serie de modele sub forma de clepsidra, maron-inchis sau rosu-caramiziu. Modelele sunt ingustate in zona mediana si mai late pe partile laterale ale corpului. Coloritul ventral este in general bej. Modelele de pe corp sunt continue pe tot corpul, inclusiv pe coada. Juvenilii nu prezinta diferente cromatice fata de adulti, cu exceptia faptului ca, per total, coloritul este mai deschis iar varful cozii este galben.
Dimensiunea adultilor este intre 60 si 90 cm, dar se cunosc si exemplare de peste 1m lungime. Juvenilii masoara la nastere 18-23 cm. Coada masculilor este mai lunga decat la femele. Nu prezinta dicromatism sexual evident. Solzii dorsali sunt slab carenati, dand un aspect general rugos animalului.
Hranire
Dieta juvenililor difera de cea a adultilor, probabil pentru a reduce competitia intre clasele de varsta. Juvenilii consuma cantitati importante de insecte, in special omizi, in timp ce adultii se hranesc in special cu amfibieni si mamifere. Soarecii sunt principala sursa de hrana, dar ocazional consuma si pasari mici, broaste si insecte. Studiile arata ca un mocasin consuma pe parcursul unui sezon de activitate nu mai mult de 8 prazi (200% din greutatea sa). Acest lucru este cauzat de metabolismul scazut si dificultatea in gasirea prazii. Femelele gestante nu se hranesc pe perioada verii, ca urmare a dezvoltarii embrionilor ce ocupa marea parte a cavitatii corpului.
Pe parcusul primaverii si toamnei mocasinii vaneaza in special ziua, ca urmare a temperaturilor scazute din timpul noptii. In timpul verii, cand temperaturile nocturne cresc, exista o schimbare de activitate catre perioada nocturna. Aceasta schimbare prezinta mai multe avantaje: animalul evita caldura intensa din timpul zilei iar sansele de capturare a prazii sunt mai ridicate, deoarece amfibienii si mamiferele sunt mult mai active in perioada nocturna.
La fel ca majoritatea serpilor, mocasinul este o specie oportunista, petrecand perioade indelungate fara sa se miste in asteptarea prazii. Indivizii in asteptarea prazii stau incolaciti in apropierea unui bustean cazut, cu capul sprijinit pe marginea acestuia. Prada este detectata vizual, olfactiv sau folosind fosetele termoreceptoare care inregistreaza caldura emanata de animalele endoterme. Animalul este muscat, veninul patrunde in corp prin cei 2 colti, dupa care mocasinul se retrage asteptand ca toxinele sa isi faca efectul. Victima este urmarita folosind olfactia. Perioada de timp necesara pentru a omori prada depinde de cantitatea de venin injectata. Veninul are 2 functii la fel de importante: omoara prada si ajuta la digestie prin distrugerea tesuturilor victimei.
Reproducere
Sezonul de activitate al mocasinului este, in general, intre lunile aprilie si octombrie. Incepand mijlocul lunii aprilie mocasinii ies din hibernacule si se insoresc in zone pietroase. Aceasta activitate dureaza cateva saptamani. In aceasta perioada mai multe exemplare din aceeasi specie sau din specii diferite pot fi observate impreuna.
Imperecherea are loc atat primavara cat si toamna. Masculii sunt mult mai activi, manifestand uneori comportament teritorial agresiv fata de alti competitori (masculi). Femelele sunt localizate folosind simtul olfactiv, pe baza feromonilor emisi. Masculii curteaza femela apropiindu-se si miscandu-si barbia pe substrat. Daca femela pleaca, masculul o urmeaza si incearca sa isi plasese capul pe o portiune a corpului ei. Femela raspunde cu o serie de miscari a cozii: miscari lente laterale, miscari rapide laterale sau vibratii rapide cu coada. Masculul continua sa isi frece barbia de spatele femelei si de capul ei, in timp ce isi aliniaza corpul langa al ei. Procesul poate dura mai mult de o ora daca femela nu este responsiva. Daca femela este pregatita de imperechere isi va ridica partea dorsala si coada de la sol, permitand masculului sa isi plaseze coada dedesubt. Durata procesului de imperechere variaza de la 3.5 ore pana la 8 ore. Prin durata lunga a procesului de imperechere, masculul se asigura ca exista sanse putine ca femela sa se imperecheze cu alti masculi si de asemenea scade interesul femelei pentru alti indivizi. Masculii sunt pregatiti din nou de imperechere in 24 de ore.
Dupa perioada de imperechere, masculii si o parte din femele migreaza pana la cativa kilometri distanta, fiind intalniti intr-o varietate de habitate - zone mlastinoase, umede, paduri, zone stancoase, in apropierea lacurilor sau a altor luciuri de apa, pajisti, etc.
Femelele tind sa se aglomereze in zone care servesc rolul de cresa unde nasc puii. Aceste zone sunt fie locurile de hibernat sau alte habitate mai indepartate. Stationarea in zonele de hibernat inlatura pericolul ca puii sa fie omorati in migratia de intoarcere din toamna.
Maturitatea sexuala este atinsa in cel de-al cincilea an de viata, expectativa de viata fiind estimata la circa 18 ani. Imperecherea poate avea loc si in august-septembrie. Perioada de gestatie variaza de la 3 la 9 luni. Este o specie ovovivipara, nascand intre 3 si 10 pui (in mod normal 4-6) la sfarsitul lunii august sau in septembrie. Puii au glandele veninoase si coltii complet dezvoltati la nastere si sunt capabili sa le foloseasca. De asemenea, primele 2 saptamani puii nu se hranesc, consumand rezerva de sac vitelin ramasa in sistemul digestiv. Varful cozii de culoare galben-sulfurie este folosit pentru a atrage diferite animale (luring) iar coloratia dispare dupa circa 3-4 ani.
Terariu
Pentru adulti se recomanda folosirea unor terarii din pal, de circa 80 x 60 x 40 (LxlxH), cu ventilatii laterale pe ambele parti de 15x20cm(HxL), facute din plasa metalica. Alternativ se pot da numeroase gauri mici de ambele parti ale terariului pentru a asigura ventilatia. Terariul se construieste cu deschidere in fata pentru acces usor in timpul activitatilor necesare in terariu.
Terariile vor fi prevazute cu sistem de inchidere pentru a evita accidentele!
Substratul folosit poate fi format din coaja de pin, bucati mari de cocos, sau daca sunt folosite plante naturale, se foloseste un substrat nutritiv pentru a mentinte plantele in viata, deasupra caruia se pune unul din substaturile amintite ulterior.
Iluminarea necesara este reprezentata de un bec de caldura, iar daca se folosesc plante naturale, lumina fluorescenta pentru a asigura un spectru complet plantelor din terariu. Temperatura in zona de incalzire nu trebuie sa depaseasca 32 grade Celsius si este necesar un gradient de temperatura catre capatul opus al terariului, pana la 24-26 grade.
De asemenea, sunt necesare refugii si locuri umbrite, care pot fi asigurate prin buturugi, gramezi de pietre, crengi, etc. Aditional se pot folosi frunze sterilizate pentru a asigura animalului un mediu cat mai putin stresant. Tot in acest sens, terariul trebuie sa imite cat mai bine mediul natural al animalului.
Iarna animalele pot fi hibernate sau tinute la o temperatura mai scazuta, acest lucru fiind chiar indicat, iar in cazul in care se doreste reproducerea, absolut necesar. In aceasta perioada nu se ofera hrana animalelor.
Pentru a lucra cu aceste animale sunt absolut necesare urmatoarele: 1-2 carlige herpetologice, cleste herpetologic (pentru exemplarele adulte), penseta sau forceps mare (40cm sau mai mari) pentru hranire, manusi de sudura sau din kevlar.
Manipularea se va face doar in cazuri de urgenta si doar folosind instrumentele descrise mai sus!
Veninul
Muscaturile de mocasin in general sunt non-letale. Totusi, aceasta specie nu trebuie subestimata, fiind responsabila pentru cel mai mare numar de muscaturi anual in Statele Unite. Veninul cauzeaza distrugerea locala a tesuturilor si, secundar, se instaleaza infectii. In unele cazuri poate provoca moartea. LD50 pentru specie este de 100mg, fiind cel mai slab venin dintre toate crotalinele. Adesea sunt inregistrate "muscaturi uscate" in sensul ca sarpele musca fara a injecta venin, doar cu rol de avertizare.
Simptomele muscaturii includ durere intensa, umflarea zonei muscate si ameteala severa.
Orice muscatura de la un sarpe veninos trebuie tratata cu maxima seriozitate si este necesara asistenta medicala specializata, existand posibilitatea unei reactii alergice sau aparitia unei infectii secundare
Bibliografie:
Barbour, R. W. 1962. An aggregation of copperheads, Agkistrodon contortrix Copeia 1962 (3): 640
Christiansen, J.L., & Bailey, R.M. 1990. The snakes of Iowa. Iowa Dept. of Natur. Resources, Des Moines 16 pp.
DeGraaf, R. M., and D. D. Rudis. 1986. New England Wildlife: Habitat, Natural History, and Distribution. General Technical Report NE-108. Broomall, Pennsylvania: U.S. Department of Agriculture, Forest Service, Northeastern Forest Experiment Station.
Frost, D.R., Hammerson, G.A. & Santos-Barrera, G. 2007. Agkistrodon contortrix. In: IUCN 2010. IUCN Red List of Threatened Species. Version 2010.2. <www.iucnredlist.org>. Downloaded on 01 July 2010.
Means, D. Bruce 1998. Geographic distribution. Agkistrodon contortrix contortrix Herpetological Review 29 (3): 175
Parkinson,C.L. 1999. Molecular systematics and biogeographical history of pitvipers as determined by mitochondrial ribosomal DNA sequences. Copeia 1999 (3): 576-586
Petersen, R. C., and R. W. Fritsch, II. 1986. Connecticut’s Venomous Snakes: The Timber Rattlesnake and Copperhead. Bulletin 111, State Geological and Natural History Survey of Connecticut. Hartford, Connecticut: Department of Environmental Protection.
Schuett, Gordon W. 1982. A copperhead (Agkistrodon contortrix) brood produced from Autum copulations Copeia 1982 (3): 700-702
Smith, C. F.; K. Schwenk, R. L. Earley & G. W. Schuett 2008. Sexual size dimorphism of the tongue in a North American pitviper. Journal of Zoology 274: 367–374
Tyning, T. F. 1990. A Guide to Amphibians and Reptiles. Boston: Little, Brown and Company.
Wilgers, D.J.; Horne, E.A.; Sandercock, B.K. & Volkmann, A.W. 2006. Effects of rangeland management on community dynamics of the herpetofauna of the Tall-grass Prairie [Flint Hills, Kansas/Oklahoma]. Herpetologica 62 (4): 378-388
***http://www.venomousreptiles.org
***http://www.jcvi.org
***http://venomland.forumotions.com/
***http://www.zipcodezoo.com
***http://ec.europa.eu
Clasificare
Domeniul Eukaryota - Regn Animalia - Subregn Bilateralia - Ramura Deuterostomia - Infraregn Chordonia - Suprafilum Panarthropoda - Filum Chordata - Subfilum Vertebrata - Infrafilum Gnathostoma - Supraclasa Tetrapoda - Seria Amniota - Clasa Sauropsida - Subclasa Diapsida - Infraclasa Lepidosauromorpha - Supraordinul Lepidosauria - Ordinul Squamata - Subordinul Serpentes (Ophidia) - Suprafamilia Colubroidea - Familia Viperidae - Subfamilia Crotalinae
Subspecii
In prezent sunt recunoscute 5 subspecii pentru Agkistrodon contortrix (Linnaeus 1766)
Agkistrodon contortrix contortrix (Linnaeus 1766)
Agkistrodon contortrix laticinctus (Gloyd & Conant 1934)
Agkistrodon contortrix mokasen (Palisot De Beauvois 1799)
Agkistrodon contortrix phaeogaster (Gloyd 1969: 220)
Agkistrodon contortrix pictigaster (Gloyd & Conant 1943)
Statut de conservare
IUCN Red List - least concern (LC) (accesat 1.07.2010)
Specia nu este inclusa pe anexele Conventiei CITES, dar poate face obiectul unor reglementari in tari cu legislatie speciala in privinta comertului cu animale periculoase (SUA, Marea Britanie, etc.).
Areal de distributie
Arealul de distributie al mocasinului nord-american cuprinde marea parte a Statelor Unite ale Americii (Texas, E/C Oklahoma, E Kansas, Missouri, Arkansas, Louisiana, Mississippi, Alabama, Georgia, Florida, South Carolina, North Carolina, Tennessee, Kentucky, Virginia, West Virginia, S Illinois, S Indiana, S Ohio, Iowa, Pennsylvania, Maryland, New Jersey, Delaware, S New York, Connecticut, Massachusetts), iar catre sud patrunde partial si in Mexic (NE Chihuahua, N Coahuila).
Habitat
Mocasinul ocupa o mare varietate de habitate, de la padurile din zonele joase costiere pana la pantele accidentate ale muntilor, urcand pana la peste 1000m altitudine. In general, subspecia este asociata cu padurile de foioase, unde poate fi intalnita in habitate umede, de obicei in apropierea albiilor raurilor, cu acoperamant bogat de frunze, cioate cazute, stanci sau gramezi de pietre care asigura refugiul in caz de pericol.
Hibernaculele (zonele de hibernat) au fost gasite in special in apropierea mlastinilor, raurilor sau a izvoarelor. Intrarile catre hibernacule au o expunere sudica, sud-estica sau sud-vestica, permitand animalelor sa stea la insorit in primavara si toamna.
Descrierea speciei
Denumirea comuna oferita speciei (copperhead) se refera la coloritul dorsal al capului, in general lipsit de modele caracteristice, care seamana cu o moneda veche de cupru. Capul este lat, triunghiular, cu o ingustare caracteristica in zona de inceput a gatului. Ochii au pupile eliptice verticale si exista o linie laterala subtire de fiecare parte a capului, care separa culoarea aramie de pe partea dorsala de culoarea deschisa din zona labiala. Irisul este auriu, iar pupila neagra. Pe corp prezinta o serie de modele sub forma de clepsidra, maron-inchis sau rosu-caramiziu. Modelele sunt ingustate in zona mediana si mai late pe partile laterale ale corpului. Coloritul ventral este in general bej. Modelele de pe corp sunt continue pe tot corpul, inclusiv pe coada. Juvenilii nu prezinta diferente cromatice fata de adulti, cu exceptia faptului ca, per total, coloritul este mai deschis iar varful cozii este galben.
Dimensiunea adultilor este intre 60 si 90 cm, dar se cunosc si exemplare de peste 1m lungime. Juvenilii masoara la nastere 18-23 cm. Coada masculilor este mai lunga decat la femele. Nu prezinta dicromatism sexual evident. Solzii dorsali sunt slab carenati, dand un aspect general rugos animalului.
Hranire
Dieta juvenililor difera de cea a adultilor, probabil pentru a reduce competitia intre clasele de varsta. Juvenilii consuma cantitati importante de insecte, in special omizi, in timp ce adultii se hranesc in special cu amfibieni si mamifere. Soarecii sunt principala sursa de hrana, dar ocazional consuma si pasari mici, broaste si insecte. Studiile arata ca un mocasin consuma pe parcursul unui sezon de activitate nu mai mult de 8 prazi (200% din greutatea sa). Acest lucru este cauzat de metabolismul scazut si dificultatea in gasirea prazii. Femelele gestante nu se hranesc pe perioada verii, ca urmare a dezvoltarii embrionilor ce ocupa marea parte a cavitatii corpului.
Pe parcusul primaverii si toamnei mocasinii vaneaza in special ziua, ca urmare a temperaturilor scazute din timpul noptii. In timpul verii, cand temperaturile nocturne cresc, exista o schimbare de activitate catre perioada nocturna. Aceasta schimbare prezinta mai multe avantaje: animalul evita caldura intensa din timpul zilei iar sansele de capturare a prazii sunt mai ridicate, deoarece amfibienii si mamiferele sunt mult mai active in perioada nocturna.
La fel ca majoritatea serpilor, mocasinul este o specie oportunista, petrecand perioade indelungate fara sa se miste in asteptarea prazii. Indivizii in asteptarea prazii stau incolaciti in apropierea unui bustean cazut, cu capul sprijinit pe marginea acestuia. Prada este detectata vizual, olfactiv sau folosind fosetele termoreceptoare care inregistreaza caldura emanata de animalele endoterme. Animalul este muscat, veninul patrunde in corp prin cei 2 colti, dupa care mocasinul se retrage asteptand ca toxinele sa isi faca efectul. Victima este urmarita folosind olfactia. Perioada de timp necesara pentru a omori prada depinde de cantitatea de venin injectata. Veninul are 2 functii la fel de importante: omoara prada si ajuta la digestie prin distrugerea tesuturilor victimei.
Reproducere
Sezonul de activitate al mocasinului este, in general, intre lunile aprilie si octombrie. Incepand mijlocul lunii aprilie mocasinii ies din hibernacule si se insoresc in zone pietroase. Aceasta activitate dureaza cateva saptamani. In aceasta perioada mai multe exemplare din aceeasi specie sau din specii diferite pot fi observate impreuna.
Imperecherea are loc atat primavara cat si toamna. Masculii sunt mult mai activi, manifestand uneori comportament teritorial agresiv fata de alti competitori (masculi). Femelele sunt localizate folosind simtul olfactiv, pe baza feromonilor emisi. Masculii curteaza femela apropiindu-se si miscandu-si barbia pe substrat. Daca femela pleaca, masculul o urmeaza si incearca sa isi plasese capul pe o portiune a corpului ei. Femela raspunde cu o serie de miscari a cozii: miscari lente laterale, miscari rapide laterale sau vibratii rapide cu coada. Masculul continua sa isi frece barbia de spatele femelei si de capul ei, in timp ce isi aliniaza corpul langa al ei. Procesul poate dura mai mult de o ora daca femela nu este responsiva. Daca femela este pregatita de imperechere isi va ridica partea dorsala si coada de la sol, permitand masculului sa isi plaseze coada dedesubt. Durata procesului de imperechere variaza de la 3.5 ore pana la 8 ore. Prin durata lunga a procesului de imperechere, masculul se asigura ca exista sanse putine ca femela sa se imperecheze cu alti masculi si de asemenea scade interesul femelei pentru alti indivizi. Masculii sunt pregatiti din nou de imperechere in 24 de ore.
Dupa perioada de imperechere, masculii si o parte din femele migreaza pana la cativa kilometri distanta, fiind intalniti intr-o varietate de habitate - zone mlastinoase, umede, paduri, zone stancoase, in apropierea lacurilor sau a altor luciuri de apa, pajisti, etc.
Femelele tind sa se aglomereze in zone care servesc rolul de cresa unde nasc puii. Aceste zone sunt fie locurile de hibernat sau alte habitate mai indepartate. Stationarea in zonele de hibernat inlatura pericolul ca puii sa fie omorati in migratia de intoarcere din toamna.
Maturitatea sexuala este atinsa in cel de-al cincilea an de viata, expectativa de viata fiind estimata la circa 18 ani. Imperecherea poate avea loc si in august-septembrie. Perioada de gestatie variaza de la 3 la 9 luni. Este o specie ovovivipara, nascand intre 3 si 10 pui (in mod normal 4-6) la sfarsitul lunii august sau in septembrie. Puii au glandele veninoase si coltii complet dezvoltati la nastere si sunt capabili sa le foloseasca. De asemenea, primele 2 saptamani puii nu se hranesc, consumand rezerva de sac vitelin ramasa in sistemul digestiv. Varful cozii de culoare galben-sulfurie este folosit pentru a atrage diferite animale (luring) iar coloratia dispare dupa circa 3-4 ani.
Terariu
Pentru adulti se recomanda folosirea unor terarii din pal, de circa 80 x 60 x 40 (LxlxH), cu ventilatii laterale pe ambele parti de 15x20cm(HxL), facute din plasa metalica. Alternativ se pot da numeroase gauri mici de ambele parti ale terariului pentru a asigura ventilatia. Terariul se construieste cu deschidere in fata pentru acces usor in timpul activitatilor necesare in terariu.
Terariile vor fi prevazute cu sistem de inchidere pentru a evita accidentele!
Substratul folosit poate fi format din coaja de pin, bucati mari de cocos, sau daca sunt folosite plante naturale, se foloseste un substrat nutritiv pentru a mentinte plantele in viata, deasupra caruia se pune unul din substaturile amintite ulterior.
Iluminarea necesara este reprezentata de un bec de caldura, iar daca se folosesc plante naturale, lumina fluorescenta pentru a asigura un spectru complet plantelor din terariu. Temperatura in zona de incalzire nu trebuie sa depaseasca 32 grade Celsius si este necesar un gradient de temperatura catre capatul opus al terariului, pana la 24-26 grade.
De asemenea, sunt necesare refugii si locuri umbrite, care pot fi asigurate prin buturugi, gramezi de pietre, crengi, etc. Aditional se pot folosi frunze sterilizate pentru a asigura animalului un mediu cat mai putin stresant. Tot in acest sens, terariul trebuie sa imite cat mai bine mediul natural al animalului.
Iarna animalele pot fi hibernate sau tinute la o temperatura mai scazuta, acest lucru fiind chiar indicat, iar in cazul in care se doreste reproducerea, absolut necesar. In aceasta perioada nu se ofera hrana animalelor.
Pentru a lucra cu aceste animale sunt absolut necesare urmatoarele: 1-2 carlige herpetologice, cleste herpetologic (pentru exemplarele adulte), penseta sau forceps mare (40cm sau mai mari) pentru hranire, manusi de sudura sau din kevlar.
Manipularea se va face doar in cazuri de urgenta si doar folosind instrumentele descrise mai sus!
Veninul
Muscaturile de mocasin in general sunt non-letale. Totusi, aceasta specie nu trebuie subestimata, fiind responsabila pentru cel mai mare numar de muscaturi anual in Statele Unite. Veninul cauzeaza distrugerea locala a tesuturilor si, secundar, se instaleaza infectii. In unele cazuri poate provoca moartea. LD50 pentru specie este de 100mg, fiind cel mai slab venin dintre toate crotalinele. Adesea sunt inregistrate "muscaturi uscate" in sensul ca sarpele musca fara a injecta venin, doar cu rol de avertizare.
Simptomele muscaturii includ durere intensa, umflarea zonei muscate si ameteala severa.
Orice muscatura de la un sarpe veninos trebuie tratata cu maxima seriozitate si este necesara asistenta medicala specializata, existand posibilitatea unei reactii alergice sau aparitia unei infectii secundare
Bibliografie:
Barbour, R. W. 1962. An aggregation of copperheads, Agkistrodon contortrix Copeia 1962 (3): 640
Christiansen, J.L., & Bailey, R.M. 1990. The snakes of Iowa. Iowa Dept. of Natur. Resources, Des Moines 16 pp.
DeGraaf, R. M., and D. D. Rudis. 1986. New England Wildlife: Habitat, Natural History, and Distribution. General Technical Report NE-108. Broomall, Pennsylvania: U.S. Department of Agriculture, Forest Service, Northeastern Forest Experiment Station.
Frost, D.R., Hammerson, G.A. & Santos-Barrera, G. 2007. Agkistrodon contortrix. In: IUCN 2010. IUCN Red List of Threatened Species. Version 2010.2. <www.iucnredlist.org>. Downloaded on 01 July 2010.
Means, D. Bruce 1998. Geographic distribution. Agkistrodon contortrix contortrix Herpetological Review 29 (3): 175
Parkinson,C.L. 1999. Molecular systematics and biogeographical history of pitvipers as determined by mitochondrial ribosomal DNA sequences. Copeia 1999 (3): 576-586
Petersen, R. C., and R. W. Fritsch, II. 1986. Connecticut’s Venomous Snakes: The Timber Rattlesnake and Copperhead. Bulletin 111, State Geological and Natural History Survey of Connecticut. Hartford, Connecticut: Department of Environmental Protection.
Schuett, Gordon W. 1982. A copperhead (Agkistrodon contortrix) brood produced from Autum copulations Copeia 1982 (3): 700-702
Smith, C. F.; K. Schwenk, R. L. Earley & G. W. Schuett 2008. Sexual size dimorphism of the tongue in a North American pitviper. Journal of Zoology 274: 367–374
Tyning, T. F. 1990. A Guide to Amphibians and Reptiles. Boston: Little, Brown and Company.
Wilgers, D.J.; Horne, E.A.; Sandercock, B.K. & Volkmann, A.W. 2006. Effects of rangeland management on community dynamics of the herpetofauna of the Tall-grass Prairie [Flint Hills, Kansas/Oklahoma]. Herpetologica 62 (4): 378-388
***http://www.venomousreptiles.org
***http://www.jcvi.org
***http://venomland.forumotions.com/
***http://www.zipcodezoo.com
***http://ec.europa.eu
mam plimbat prin oras cu el fara nici o problema 
se uita lumea la mine :O
).
