Paraziti la nevertebrate

Medicina veterinara si probleme de sanatate pe care le au animalele voastre.
Avatar utilizator
robertcarst
Crocodil
Crocodil
Mesaje: 706
Membru din: 24 Mar 2010, 21:37
Localitate: Radauti-Bucuresti
Nume: Carst Robert Lucian
Localitate: Radauti - Bucuresti
Contact:

Paraziti la nevertebrate

Mesajde robertcarst » 04 Apr 2010, 18:19

Intrucat in domeniul medical al nevertebratelor cercetarea stiintifica practic lipseste, nu va putem prezenta articole stiintifice si metode medicale de a va trata animalele, articolul ce urmeaza are rolul de a va ajuta sa identificati o infestare cu viermi nematozi si sa o izolati pentru a minimaliza riscurile unei infestarii a intregii colectii.
Am citit pe unele forumuri despre un caz in care o solutie salina a fost injectata in esofagul unui exemplar contaminat si acesta si-a revenit complet, insa in lipsa detaliilor concrete (concentratia solutiei, cantitatea injectata) nu pot sa va sfatuiesc sa faceti acelasi lucru.

Viermi din clasa Nematoda
© Guy Tansley http://www.giantspiders.com




Introducere. Acest articol are scopul de a fi un ghid pentru semnele ce trebuiesc cautate la tarantulele care sufera de o infectie cu viermii apartinand clasei Nematoda, familia Panagrolaimidae, cel mai probabil specii ale genului Panagrolaimus. In momentul scrierii acestui articol nu exista un tratament care sa aiba efect, desi mai multe au fost prezentate autorului, nici unul nu a avut success. Intentia acestui articol nu este de a intra in detalii despre tratamentele testate sau dozaje, cid oar de a-l face pe detinator constient de simptomele si procedurile care trebuiesc urmate pentru a preveni o infestare ulterioara si o raspandire a viermilor.

In ultimii 15 ani de cand colectionez tarantula, am obtinut multe succese si multe insuccese. Majoritatea insucceselor le pot explica (sau cel putin imi pot forma o idee bazandu-ma pe ceea ce cunosc); probleme la naparlire, mucegai, rani, varsta inaintata, dezhidratare etc., dar abia anul trecut (2002) am descoperit ceva cu totul nou despre bolile tarantulelor.
Cateva din aceste morti cred ca se datoreaza “infectiei bacteriana” pentru ca paianjenii prezentau toti aceleasi simptome; picioarele stranse sub corp, abdomen micsorat, neliniste si un lichid/masa alba neobisnuita in jurul gurii. Am incercat sa ajut paianjenii infectati pe cat de mult posibil, oferindu-le mai multa caldura, umiditate si asigurandu-ma ca au mereu acces la o sursa de apa, dar toate incercarile mele au esuat si toate au sfarsit prin a muri.
Recent am achizitionat o femela adulta, prinsa in salbaticie de Chilobrachys huahini si doua femele de Avicularia purpurea, care prezentau aceste simptome la o saptamana de la achizitionare, si punand simptomele pe seama unei “infectii bacteriana” am renuntat la femele.
Au trecut cateva luni lipsite de evenimente dar apoi un alt paianjen, de aceasta data o femela captiva de mult timp de Brachypelma emilia, a prezentat aceleasi simptome. In perioada respectiva exista o discutie despre hranirea tarantulelor care includea probleme cu viermii nematozi. Auzisem de nematode de-a lungul anilor dar nu fusesem niciodata (asa gandeam la momentul respectiv) afectat de acestea. Au fost postate cateva imagini cu animale bolnave, care m-au facut sa imi inspectez cu atentie ultimul caz de “infectie bacteriana”.
Astfel am observat ca sternul tarantulei era foare ud, umezeala ce ajungea pana pe partea dorsala a abdomenului. Paianjenul devenise mai nelinistit cu trecerea timpului, petrecand din ce in ce mai mult timp pe langa bolul cu apa si tesand mai multa panza decat de obicei. Pedipalpele erau tinute constant infasurate sub chelicere si foarte rar erau puse pe pamant (in pozitie normala). Chiar si cand mergea sau era deranjat, pedipalpele ramaneau mereu ridicate. De asemenea terariul emana un miros dulceag. Cand am intors paianjenul am observat o masa alba in jurul gurii si am prelevat cateva probe folosindu-ma de un mic ac, proba am depozitat-o intr-un recipient continand alcool. Am scuturat recipientul si mii de viermi mici puteau fi observati cu usurinta. Am incercat sa spal cat mai bine cu putinta gura tarantulei, pe care am inundate-o cu apa, si apoi am plasat tarantula in carantina (intr-o caserola curate, bine ventilate captusita cu servetele uscate si un bol mic de apa).
Atunci l-am contactat pe Roman Pizzi (un veterinar pasionat de artropode) ca sa ii cer sfatul in aceasta privinta. Era nerabdator sa primeasca probe din gura paianjenului si mi-a trimis doua presupuse tratamente (Baytril), de asemnea mi-a recomandat sa izolez paianjenul de restul colectiei si sa folosesc alte instrumente ca sa evit o infestare.
Dupa cateva zile, un alt paianjen a fost descoperit cu aceleasi simptome ca si Brachypelma emilia, de data aceasta o femela adulta de Pterinochilus chordatus. Urmand aceeasi procedura ca si in celalt caz, gura paianjenului a fost curatata si acesta a fost mutat si izolat de restul colectiei. Un alt tratament (Panacur) a fost testat pe aceasta femela si am tinut pumnii stransi pentru rezultate positive.
In urmatoarele cateva zile, ambii paianjeni erau in continuare nelinistiti si inca teseau panza in cantitati foarte mari. Gurile le erau curatate zilnic pentru a indeparta potentialii viermi ramasi si tratamentele erau administrate in continuare, cu toate acestea dupa aproximativ doua saptamani, Brachypelma emilia a murit, urmata si de Pterinochilus chordatus ( de la primele simptome pana la moarte au trecut cam 10-12 zile). Ambii paianjeni au fost depozitati in alcool si trimisi lui Romain pentru o autopsie la care a descoperit: “nematode infestand gura. Chiar si cei invizibili de la exterior erau numerosi in profunzime, intre chelicere si gura”. Dupa mai multe saptamani, Romain a concluzionat ca “nematodele nu afecteaza doar gura, au fost observati in sectiuni din tesuturile profunde ale cefalotoracelui, si unii afectasera caile respiratorii. De asemenea unele tesuturi prezinta si semne ale unei infectii bacteriene.”
Intre timp am avut alt caz cu aceleasi simptome (o alta femela adulta de Brachypelma emilia) dar de aceasta data stiam ca tratamentele recomandata nu aveau nici un rezultat asa ca am decis sa spal gura paianjenului cu apa in fiecare zi. Postand ceea ce aflasem pe unele forumuri, multi oamenii mi-au suferat diferite tratamente (inclusive usturoi si dezinfectant diluat) si posibile cauze, dar cu trecerea saptamanilo, din ce in ce mai multe animale din colectia mea cadea prada acestor viermi. Un caz a fost foarte separator, un mascul matur de Brachypelma vagans a fost observat avand viermi mari ce ii atarnau din gura si din acest moment, toti paianjenii infectati au fost fie inghetati fie pusi imediat in alcool in incercarea de a opri infectia.
Au existat multe discutii cu privire la posibilele cauze ale infectiei, printre care greieri, musculite si substratul. Este posibil ca viermii sa provina de la greieri contaminati, astfel viermii nu faceau decat sa schimbe gazda, intrand in corpul paianjenilor prin caile respiratorii sau anus (gura, cel mai previzibil loc de infestare contine un system filtrant foarte bine pus la punct, ce previne chiar si viermii microscopici sa intre in corp, astfel s-ar explica si ranile de la nivelul cailor respiratorii). Musculitele erau prezente in camera unde tineam paianejenii in momentul infestarii si puteau fi cu usurinta vectori ai viermilor si a oualelor acestora, raspandindu-le in drumurile lor printre terarii. Am incercat sa eradichez aceste musculite cu oarecare success si toata hrana cu greieri suspecti a fost intrerupta pana cand aveam sa strang mai multe informatii. Omul de la care cumparam greierii m-a asigurat ca acestia fusesera controlati si ca nu se gasisera urme de nematode si chiar si in testele mele nu am gasit dovezi clare. Viermii nematozi sunt prezenti in toate substraturile folosite regulat (exista multe studii in privinta asa numitilor viermi nematozi benefici agriculturii) dar aceste specii creeaza probleme majore crescatorilor de tarantula.
In acest moment nu mai aveam nicio optiune decat sa iau masuri drastice, sa curat riguros toate terariile si caserolele in care imi tineam paianjenii si sa ii mut pe vermiculite in speranta prevenirii viitoarelor infestari. O sarcina majora, a durat 3 zile pana ce au fost dezinfectate toate custile, spalate cu atentie, uscate si umplute cu substrat curat. Dupa acest moment au existat unu-doua cazuri izolate, pentru care eram insa pregatit deoarece aceste exemplare erau deja contaminate cand au fost mutate din terarii in momentul curateniei generale. Asta s-a intamplat in iunie 2002 si de atunci nu am mai avut probleme cu viermii nematozi (in total am pierdut 10 paianjeni adulti si cativa juvenili).

Concluzie: Desi devastatori cand sunt prezenti, viermii nematozi apar relative rar in colectiile personale si daca sunt luate masurile corecte, putem limita daunele pe care acestia le produc. Pe scurt, simptomele tipice ce trebuiesc urmarite sunt: nelinistea, cantitati neobisnuite de panza sunt produse, perioade lungi de timp petrecute in apropierea vasului cu apa, orice miros dulceag venind din terariu, un stern foarte ud – lucru cauzat de secretiile din gura paianjenului (a nu se confunda cu modul obisnuit de a se curata a animalelor) si, cel mai important, o masa alba, lipicioasa in jurul gurii si pozitia atipica a pedipalpelor, mereu sub chelicere. Pentru un motiv anume chelicerele devin paralizate, paianjenului devenindu-i imposibil sa se mai curete si sa se mai hraneasca. Un test rapid este sa misti cu atentie terariul animalului. In conditii normale, acesta isi va gasi rapid echilibrul cu toate picioarele, inclusiv plasarea pedipalpelor pe substrat. Paianjenii contaminate nu vor face la fel. Poti de asemnea sa incerci sa oferi hrana, intrucat paianejnii contaminate nu pot sa o atace. Daca paianjenul accepta hrana, sunt sanse ca viermii sa nu fie prezenti. Inspectati-va paianjenii noi cu atentie, in special pe cei prinsi din salbaticie, cu o atentie deosebita la partea ventrala (am observat o Avicularia avicularia infestata oferita spre vanzare la o expozitie) si ca sa fiti siguri, orice noua achizitie ar trebuie sa fie pastrata in carantina (cel mai bine intr-o camera separata) de restul colectiei, pentru cel putin 3 luni. Folositi instrumentar diferit pentru paianjenul aflat in carantina si, daca observati ca este infestat, este recomandat sa renuntati la el cat mai repede cu putinta. Daca doriti sa trimiteti mostrele pentru cercetari ulterioare este indicat ca specimenele sa fie depozitate in formol (alcoolul este considerat prea daunatori pentru viermi). Cheia sta in a gasi un tratament care sa omoare doar viermii si care sa nu afecteze paianjenul. Sunt increzator ca acesta va fi gasit, dar pana atunci atentia si prudenta sunt cele mai eficiente arme in lupta cu acesti paraziti.


Si o imagine cu Brachypelma vagans despre care era vorba in articol:
Imagine
©http://www.giantspiders.com/vagansnematode.jpg


Si doi viermi:
Imagine
© http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/med ... raziti.jpg
Avatar utilizator
robertcarst
Crocodil
Crocodil
Mesaje: 706
Membru din: 24 Mar 2010, 21:37
Localitate: Radauti-Bucuresti
Nume: Carst Robert Lucian
Localitate: Radauti - Bucuresti
Contact:

Mesajde robertcarst » 15 Apr 2010, 23:42

Acarieni



Copyright © 2004, Stanley A. Schultz and Marguerite J. Schultz.
http://people.ucalgary.ca/~schultz/mites07.html

Acarieni


Acarieni apartin si ei clasei Arachnida, in care mai intra scorpionii si paianjenii. Ei se aseamana cu paianjenii in mai multe moduri si unii arachnologi chiar cred ca acestia reprezinta urmatorul stadiu evolutionar al acestora. Aceasta asemanare cauzeaza o mare problema detinatorului de tarantula, deoarece multe specii de acarieni necesita aceleasi conditii ca si tarantulele ca sa prospere. In plus, pentru ca seamana atat de mult, exista putine diferente care pot fi exploatate in incercarea de a scapa de acarieni. In general, ceea ce ii omoara, omoara si tarantula.
Exista practice zeci de mii de speci de acarieni. Unii sunt paraziti (la om, la caine si chiar si pe plante), unii sunt pradatori carnivore, si multi sunt doar alte creature cu care impartim planeta. Numarul de acarieni este cu adevarat enorm. In perioada de reproducere, pe oricare camp de pe planeta, numarul acarienilor il depaseste lejer pe cel al tuturor animalelor pluricelulare care traiesc acolo.
Acarieni apartinand unor specii diferite traiesc pe si in interiorul animalelor noastre de casa, legumele pe care le aducem acasa de la aprozar, pamantul in care stau florile noastre, pasarile care ne viziteaza curtile si chiar si pe noi, cu sau fara stiinta noastra. Omenirea a trait in prezenta acarienilor inca de cand am inceput sa evoluam. Am trait in prezenta lor atat de-a lungul evolutiei noastre filogenetice, cat si ontogenetice. Ei au fost primii aici si sunt extreme de bine adaptati pentru supravietuire, sunt feluriti, fecunzi si nu avem cum sa scapam de ei, fac parte din ciclul vietii pe Terra. Sunt peste tot. Dar de obicei acarienii apar in numere foarte mici, deoarece viata pentru ei este dura si mor cu miliardele.
Acarienii care infesteaza terariile tarantulelor nu sunt practice paraziti specifici pentru ele. Sunt practic o anume specie de acarieni (sau chiar mai multe specii) care este avantajata de conditiile in care ne tinem animalul, conditii ce ii ofera un spatiu in care sa traiasca si sa se inmulteasca. Cei din hobby nu sunt inca siguri cum acarienii omoara tarantulele, doar ca o fac si ca toti cei care au tarantule trebuie sa fac orice este necesar sa impiedice acarienii sa se reproduca intr-un ritm accelerat sau risca sa isi piarda animalul.

Cum ajungem sa fim infestati de acarieni?

Fermele de greieri incearca mereu sa combata aparitia acestora. Practic jumatate din profit se duce in incercarea de a-i extermina. Dar, acarienii sunt cu miliardele, se reproduce in numere chiar si mai mari si sunt practice mereu in miscare. Pentru fiecare acarian adult ce este omorat, exista zeci sau sute de pui care sa ii ia locul. Chiar daca reusim sa ii eradicam dintr-o cusca, sau chiar cladire, in cateva ore, sau zile, or sa o infesteze din nou.
Cel mai important punct al discutiei, fiecare greiere cu care ne hranim tarantulele ajunge la destinatie cu o cantitate mica, dar nelipsita de acarieni sau oua de acarieni pe corpul sau. De fiecare data cand ne hranim animalele, apare si o noua colonie de acarieni in terariu.
Problema noastra nu consta in prezenta acestora, ci mai degraba intr-o explozie a numarului acestora. Nu avem posibilitatea sa ii eliminam. Tot ce putem facem este sa le controlam numarul prin controlarea umiditatii, temperaturii.
Cand o sa intelegem aceste lucruri de baza putem sa rezolvam problemele cu acarienii intr-un mod efficient.

Cum putem scapa de turmele de acarieni?

Cea mai evidenta diferenta intre acarieni si tarantule, din perspective celui care creste tarantule cel putin, este marimea, prin comparatie tarantula este enorma fata de acarian. Si, dupa cum se pare, de aici provine si singurul mod prin care putem controla numarul acarienilor.
Tarantulele sunt animale massive, care prin comparative dispun de rezerve de apa uriase in tesuturi si in exoscheletul gros, rezerve ce nu sunt foarte afectate de lipsa apei. Astfel, nu doar ca nu pierd cantitati mari de apa prin piele, au o rezerva mare care le ajuta sa treaca de perioade relative lungi in care apa lipseste.
Majoritatea acarienilor, pe de alta parte, sunt minusculi. In multe cazuri marimea unui acarian este comparabile cu doar cu grosimea exoscheletului unei tarantula. Asadar, exoscheltul unui acarian este practice o membrane fina prin care apa se pierde intr-un mod nesabuit. Din cauza ca sunt atat de mici ei detin foarte putina apa stocata in corpul lor. Pot sa se mumifieze practice in cateva minute daca sunt expusi aerului uscat, si un acarian mumificat nu se reproduce…
Asta ar trebui sa sugereze o cale de a mentine tarantula in viata, dar in acelasi timp de a opri reproducerea acarienilor. Mentineti terariul cate se poate de uscat pentru a impiedica explozia populatiei de acarieni. Dar, pentru ca tarantulele au nevoi de o sursa de apa sau vor muri eventual, oferiti-i tarantulei un vas cu apa. Teoretic toate tarantulele vor invata unde e vasul cu apa si la ce foloseste.
Fiind incomparabil mai mici decat tarantulele, acarienii nu sunt la fel de norocosi. Ca un acarian sa gaseasca vasul cu apa in timp util, are nevoie de foarte mult noroc. Urcatul pe marginea vasului pana la apa este o expeditie majora. Intr-un terariu arid, majoritatea acarienilor mor de dezhidratare cu mult inainte sa apuce sa creasca si sa se reproduca.

Identificarea acarienilor

La fel ca si socrii sau pisica vecinului, nu putem scapa de acarieni in mod permanent. Totusi, exista o metoda destul de buna de a monitoriza numarul acestora in terariile noastre. Practic, tot ce aveti de facut este sa le inspectati o data pe luna, noaptea. Daca avem in colectie tarantula care au nevoie de umiditate mare (sper exemplu Theraposa blondi), ar trebui sa refacem testul mult mai repede, sa zicem o data pe saptamana.
Noaptea, la adapostul intunericului, treziti-va si fara sa aprindeti lumina pentru a nu va obisnuii ochii cu lumina, luminati terariul cu o lanterna obisnuita din lateral, in timp ce il priviti din fata. Daca observati puncte mici, microscopice de lumina ce se misca incet pe substrat, decoruri sau pe peretii terariului, ati indetificat acarieni. Daca aceste puncte nu sunt prezente, uitati-va cu atentie la vasul cu apa, sau la resturile de mancare. Uitati-va cu rabdare dupa orice urma de miscare. Daca nu observati nimic puteti dormii linistiti.
Un alt indicator puternic a unei infestatii cu acarieni este un strat de ceea ce pare a fi un praf fin, granular si transparent plutind la suprafata vasului cu apa. Acest strat reprezinta de fapt acel procent din acarienii din terariu destul atat de norocsi incat sa gaseasca vasul cu apa, dar atat de ghinionisti incat sa cada in el. O astfel de descoperire trebuie sa duca cel putin la o inspectie pe timp de noapte, daca nu chiar la o curatenie generala.

In cazul in care acarienii nu au fost inca detectati

In cazul in care acarienii nu sunt prezenti, suntem foarte norocosi. Daca suntem paranoici si totusi vrem sa curatam terariul, sau daca acesta incepe sa emane miros, nu trebuie decat sa ne apucam de curatenie.

1. Mutati tarantula in alta caserola pentru cateva ore.
2. Scoateti tot ceea ce inseamna decor in terariu. Aruncati tot substratul. Folositi altul nou, nefolosit pana atunci.
3. Spalati terariul si toate decorurile cu apa calda si sapun. Nu uitati sa spalati si partea de sus a terariului. Clatiti totul cu atentie cel putin de doua ori. Daca terariul este facut din lemn sau alte materiale poroase care ar putea retine sapunul si dupa clatire, ar trebui inlocuit cu unul care poate fi curatat mai efficient. Daca au fost folosite decoruri din lemn sau materiale poroase, acestea trebuiesc aruncate. Incercati sa folositi decoruri ce pot fi curatate efficient.
4. Adaugati noul substrat si decorurile spalate sau altele noi. Daca substratul este inca umed, nu va faceti griji. O sa se usuce in doua – trei zile. Nu uitati un vas cu apa proaspata.
5. Reintroduceti tarantula in terariul curat.

Atentie la modul in care inchideti terariul. Tarantula din el, tocmai a trecut printr-o experienta ce i-a schimbat lumea si e posibil sa nu isi recunoasca terariul. Este posibil sa umble foarte mult cateva zile, chiar sa stea pe peretii terariului. Nu vrem sa scape in timpul in care face asta. De asemenea, nu hraniti tarantula pentru cel putin o saptamana dupa aceasta curatenie generala. Nu are nevoie de greieri care sa o streseze in plus fata de stresul provocat de curatenie. Lasati-i un timp in care sa se obisnuiasca cu noul terariu inainte sa ii oferiti mancare.
Daca nu gasiti acarieni, sau gasiti doar putini, o curatenie minora si o modificare a conditiilor ce ii sunt oferite tarantulei s-ar putea sa fie tot ceea ce aveti nevoie pentru a evita o infestatie majora. Daca aceasta apare este nevoie de actiuni mai drastice.
Daca observati acarieni, mai ales intr-un numar mare, trebuie sa faceti un effort sis a curatati terariul cat mai repede posibil. Desi, logic nu este nevoie sa faceti asta la 3 dimineata, terariul trebuie curatat cat mai repede posibil, in cel mai rau caz in weekend-ul care urmeaza.
Primul pas il reprezinta mutatul tarantulei intr-un terariu sigur, in care va trebui sa stea cel putin doua-trei zile, asadar alegeti unul cu atentie.
Faceti o solutie de apa cu clor, de concentratie 1% (o parte de clor de rufe, fara miros si 99% parti de apa, la temperature camerei – in exemplul nostrum 25 de pahare sau 7 litrii) Adaugati cateva picaturi de deteregent lichid de vase. Este foarte important sa retineti sa adaugati clorul in apa si nu invers. Amestecati puternic. In timp ce faceti aceste asta, este recomandat sa purtati ochelari de protectie si manusi de cauciuc. Clorul este un element chimic potent, ce poate provoca cu usurinta arsuri chimice pe pielea expusa si multa durere sau chiar orbire da ajunge din greseala in ochi.
Aruncati tot substratul vechi. Spalati totul, inclusive terariul, cu o solutie diluata de clor. Clatiti bine terariul si restul decorului cu apa calda de la robinet. Apoi clatiti inca o data, ca sa fiti siguri. Lasati-le la aerisit pentru intreaga zi. Apoi mirositi cu atentie, pentru a detecta mirosul de clor. Daca acesta este present, terariul si decorurile nu au fost clatite bine. Mai clatitile o data si lasati-le sa se aeriseasca inca o zi. Apoi, incercati testul mirosului inca o data. Daca mirosul de clor inca persista, inlocuiti decorurile sau/si terariul.
Reintroduceti tarantula in terariul curat. Nu uitati sa inchideti bine capacul, ca sa fiti siguri ca nu va scapa.

Metode alternative

Va recomandam ca orice piesa de décor care nu poate fi curatata efficient cu apa si clor sa fie aruncata, dar daca exista vreun motiv pentru care va este imposibil sa o aruncati exista o metoda alternative de a va ocupa de ele. Acele piese de decor care nu pot fi spalate in solutia de clor pot fi sterilizate in cuptorul cu microunde. Printre aceste decoruri, se numara in primul rand lemnul pentru ca s-ar inmuia in solutia de apa si clor pe care sa il elimine apoi in terariu. De asemenea decorurile din nisip, sau cele pictate pot avea de suferit in urma spalarii cu solutia de clor, astfel se recomanda aceasta metoda de a le steriliza.
Daca decorurile pot fi inmuiate, incercati asta prima data. Daca este imposibil, puneti-le in cuptorul cu microunde, unde este indicat sa adaugati si un vas cu apa de la robinet, ca sa nu stricati cuptorul. Setati cuptorul la “high” si lasati piese de decor in el pentru 5 minute. Urmarit ce se intampla in cuptor pe timpul procesul si renuntati daca se intampla ceva neasteptat. Piesele ude sau vasul cu apa ar trebui sa scoata aburi inainte ca operatiune sa ajunga la final.
Permiteti-le pieselor din cuptor sa se raceasca la temperatura camerei inainte sa le reintroduceti in terariu.

Exista si alte metode de a steriliza terarii si decoruri, dar majoritatea sunt ineficiente, incommode sau chiar periculoase. De exemplu, am auzit de oameni care si-au copt terariile si substratul in cuptoare traditionale. Asta poate duce la un incendiu, si bineinteles la deteriorarea terariilor din plastic sau sticla. De asemenea se pot emana mirosuri puternice, o problema in legatura cu care cel/cea cu care locuiti ar putea sa aiba opinii diferite.
Unii au folosit chimicale de-a dreptul exotice in incercarea de a scapa de infestatiile de acarieni. Un angajat a unui spital a incercat sa isi sterilizeze terariul si decorurile cu oxid de etilena, fara stirea sefului. Pe langa faptul ca ar fi putut fi concediata, tot acest demers a fost inutil, pentru ca a reintrodus o populatie de acarieni in momentul in care si-a hranit animalul din nou. O curatenie generala si o schimbare in modul de intretinere a animalului ar avea rezultate mai bune.
O problema care apare in mod regulat pe internet sunt o reprezinta asa numitii acarieni pradatori. Exista cateva specii de astfel de acarieni care au fost utilizati de cei care detin tarantula pentru a vana si a-i consuma pe cei invadatori. Partea buna este ca aceasta metoda chiar funcioneaza. Partea proasta este ca in mod normal, acestia sunt scumpi, mai ales cand se adauga si taxele de transport. Si desi functioneaza, nu reprezinta o solutie permanenta pentru problema. Desi pentru o Theraposa blondi, costul acestora poate fi justificat, este mult mai ieftin, mai usor si mai efficient sa iti intretii tarantula corespunzator de la inceput.
O alta strategie presupune folosirea unui betisor de curatat inmuiat in alcool cu care sa cureti tarantula. In afara de faptul ca poate fi periculos pentru tarantula (alcoolul, de exemplu, poate sa ucida tarantula daca ii ajunge in “plamani”) o astfel de metoda este practice ineficienta. Putinii acarieni ce ar putea fi eliminate de pe corpul tarantulei nu reprezinta decat un procent minuscule din cei care sunt fie prea mici ca sa fie observati (acarieni aflati in diferite stadii de dezvoltare) sau care se ascund in profunzimea “plamanilor” sau in numeroasele cavitati oferite de exoscheletul tarantulei. Nu va pierdeti timpul si nu puneti tarantula in pericol.
Unii crescatori au repurtat succese dupa ce le-au facut practice un dus tarantulelor. Au tinut paianjenul sub un jet mic de apa calduta de la robinet, uneori indepartand acarienii cu degetele sau cu o pensula de pe tarantula. Aceasta metoda va functiona doar cu speciile docile (cu siguranta nu vor functiona cu o Theraposa blondi sau un Pterinochilus murinus). Si, stresul de a fi supus la un astfel de tratament va poate omori tarantula, mai ales daca are de suferit de pe urma acarienilor. Cel mai important, nu veti indeparta decat putinii acarieni care pot fi observati pe corpul tarantulei, in timp ce majoritatea sunt in substrat si se inmultesc, sau sunt ascunsi in cavitati exoscheletului tarantulei. Nu recomandam acest tratament decat in situatii extreme.

Acarienii au ajuns si pe tarantula…

In situatia in care s-a ajuns in punctual in care acarienii se plimba practice pe tarantula, trebuie actionat foarte rapid pentru a va salva animalul. In acest caz, abordarea problemei la ora 3 dimineata este perfect justificata.
Pregatiti un terariu mai mic, doar cu un strat de substrat proaspat, cu un vas de apa si in asa fel incat sa fiti siguri ca tarantula nu va evada, nimic in plus. Mutati tarantula in acest terariu secundar in timpul in care spalati terariul initial. Lasati terariul sa fie ventilat si sa se usuce.
Curatati cu grija terariul initial cu solutie de clor. Nu uitati sa curatati si partea de sus a terariului. Apoi adaugati doar substrat, si un vas cu apa. Din nou, nu ingreunati ventilatia sau uscarea substratului. Dupa doua zile mutati tarantula din terariul secundar in cel de drept. Faceti schimbul intre cele doua de atatea ori cat este necesar sa scapati de acarieni.
Principiul in acest caz este ca acarienii se vor misca in fiecare noapte si astfel un procent mare din ei vor parasi corpul tarantulei si vor ajunge in substrat. In momentul indepartarii tarantulei si curateniei in terariu veti scapa si de acesti acarieni. Dupa o serie de astfel de transferuri successive, populatia de acarieni din cele doua terarii va scadea. Asta ar trebui sa se intample mai ales din cauza ca nu impiedicati ventilatia si pentru ca nu ridicati umiditatea in cele doua terarii. Acarienii vor murii de dezhidratare in numar chiar si mai mare.
Pentru a verifica acest aspect, trebuie sa va faceti un obicei din inspectia celor doua terarii inainte de a muta tarantula. Fiti foarte atenti la tarantula. Din momentul in care acarienii nu mai sunt prezenti puteti considera ca a sosit momentul sa redecorati terariul initial, care sa reprezinte casa definitava a acesteia. Chiar si dupa acest moment, incercati sa va uitati dupa acarieni in cusca curatata cam o data la fiecare saptamana, pentu urmatoarele cateva luni, doar ca sa fiti siguri ca ati oprit reproducerea acestora.

Faptul ca v-ati infruntat cu o astfel de experienta este o dovada ca gresiti cu ceva in modul in care aveti grija de tarantula. Ganditi-va unde gresiti. De exemplu, terariu este cu siguranta prea umed. Singurul lucru care omoara toti acarienii este lipsa umezelii. Incetati sa mai stropiti terariul (daca asta faceati de obicei), incercati sa oferiti o ventilatie mai buna, lasati substratul sa se usuce complet. Asigurati-va doar ca exista o rezerva de apa pentru tarantula.
Din cauza faptului ca acarienii prospera in prezenta umezelii, cei expusi riscului unei infestatii sunt cei care tin tarantule ce necesita mai multa umezeala (Theraposa blondi, Hysterocrates gigas). In consecinta, terariile acestor specii trebuie verificate mult mai frecvent.
Primavera, o data cu cresterea duratei zilelor, temperatura de afara tinde sa creasca. Va atentionam ca aceasta este perioada anului cand suntem cei mai expusi pericolului unei infestatii. Durata zilei in combinatie cu temperature pot cauza un ritm de reproducere accelerat in randul acarienilor.
Pe toata durata anului, o data cu fiecare hranire a tarantulei o reserve proaspata de acarieni a fost introdusa in terariu. Si, desi aproape toti mor la scurt timp intr-un terariu uscat, cativa vor reusi sa traiasca pe tarantula sau in cateva locuri protejate de micro-habitat din terariu. Astfel, sunt deja prezenti in terariu, traind in asteptare. Pentru ca majoritatea dintre noi nu sunt atat de constiinciosi in prinvinta mentinerii terariilor curate pe cat ar trebui, exista de obicei multa mancare la discretia acestora.
Cand iarna se apropie de sfarsit sau inceputul primaverii este momentul sa curatam terariile animalelor noastre. O data cu apropierea primaverii, tarantulele intra in ciclul naparlirilor. Curatarea terariilor va asigura un loc mult mai placut in care tarantula sa naparleasca, cu mai putini daunatori care sa o reinfesteze imediat dupa naparlire. Este de asemenea momentul cel mai prielnic sa prevenim o adevarata ciuma. Daca va intrebati daca trebuie sau nu sa curatati terariile, ati ajuns probabil in momentul in care curatenia este absolute necesara. Faceti asta acum ca sa evitati alte neplaceri mai tarziu.
Avatar utilizator
zimba
Varan
Varan
Mesaje: 407
Membru din: 22 Apr 2010, 14:58
Localitate: Iasi
Nume: Blidaru Silviu
Localitate: Brasov

Re: Paraziti la nevertebrate

Mesajde zimba » 15 Aug 2010, 15:34

nu prea am stiut unde sami spun ofu dar ma gandesc ca e vorba de un parazit acum cateva ore miam gasit puiu de rosea mort :cry: incepuse bine... a mancat un mealworms mic asta e :roll: poate ca trebuia sami fi luat una unpic mai mare mam uitat pe substrat si nus acarieni probablil avea ea ceva RIP
Vand Blatta lateralis

contact: Facebook : Silviu Fade
Telefon : 0745424224
email : blidaru.silviu@yahoo.ro
Aristica
Ou
Ou
Mesaje: 12
Membru din: 29 Aug 2010, 14:48
Localitate: Rm.Valcea
Nume: Zgondoiu Adrian

Re: Paraziti la nevertebrate

Mesajde Aristica » 20 Sep 2010, 21:02

Foarte tare.

Înapoi la “Patologie reptile, amfibieni si nevertebrate”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 7 vizitatori