Informatii generale

Toate speciile din Familia Theraphosidae cu toate subfamiliile.
Avatar utilizator
robertcarst
Crocodil
Crocodil
Mesaje: 706
Membru din: 24 Mar 2010, 21:37
Localitate: Radauti-Bucuresti
Nume: Carst Robert Lucian
Localitate: Radauti - Bucuresti
Contact:

Informatii generale

Mesajde robertcarst » 24 Mar 2010, 23:38

Propun ca in acest topic sa fie postate informatii generale despre tarantule.

1.Postez doua link-uri unde puteti gasi toate speciile de tarantule descrise. Datele de pe site-uri sunt actualizate mereu, deci daca nu gasiti o specie pe aceste liste, inseamna ca nu exista un articol stiintific pentru acea specie.

The World Spider Catalogue, by Norman Platnick

http://research.amnh.org/iz/spiders/cat ... SIDAE.html

The Tarantula Biobliography -editie revizuita in noiembrie 2009- si actualizata mereu.

http://www.exoticfauna.com/tarantulabib ... index.html

2.In continuare vreau sa adaug niste informatii referitoare la anatomia, organele si functiile corpului paianjenilor, si a tarantulelor noastre.

Simtul tactil al paianjenilor

Paianjenii au un simt tactil foarte dezvoltat, vizual nu sunt capabili decat sa distinga lumina, intunericul si formele de baza. Paianjenii invata despre mediul in care traiesc mai degraba prin simtul tactil decat prin cel vizual. Pot sa isi dea seama de ce se intampla in jurul lor facand diferenta intre vibratii. Un paianjen poate sa faca diferenta intre vibratiile pe care le transmite o insecta prinsa in panza lor si vibratiile pe care le produce vantul. Cand incearca sa se imperecheze, multi masculi din diferite specii de paianjeni produc anumite vibratii speciale pe panza femelei, astfel incat aceasta sa faca difenta intre un mascul si o prada.

Parul paianjenilor si functiile sale

Toate firele de par de pe corpul unui paianjen nu au aceleasi functii, si fiecare par este sensibil in diferite moduri. Unele fire de par ajuta paianjenul sa se prinda pe anumite suprafete. Fiecare din acesti perisori de fixare este divizat in mii de peri mai mici care sunt ca niste maini micute, oferindu-i paianjenului o priza mai buna. Alte tipuri de par sunt folosite de paianjeni ca niste mici piepteni pentru a-si impiedica panza sa se incalceasca. Altii perisori simt miscarile din jurul paianjenului.

Perisorii urticanti – unele specii de tarantule poseda perisori mici, fini si ghimpati, si care contin venin slab, pe care ii vor arunca daca sunt deranjate. Acesti perisori pot cauza iritatii daca ajung in ochi, nas sau pe piele, este de preferat sa va acoperiti mainile, si sa mentineti animalul la o distanta sigura de fata atunci cand il hraniti sau ii faceti curat in terariu. Se spune ca multi crescatori de tarantule au renuntat la ele pentru ca au avut reactii adverse la acesti perisori (iritari ale pielii, probleme respiratorii si umflaturi)
De asemenea speciile arboricole isi aseaza acesti perisori pe panza pentru a se proteja de pradatori, asadar atentie si la panza lor. Dupa contactul cu perisorii spalati-va pe maini, acest lucru nu garanteaza insa neutralizarea efectului lor.

Organele de simt

Paianjenii au pana la 8 ochi simpli, aranjati in doua grupuri, dar desi unii pot distinge imagini, nici un paianjen nu are ochii la fel de dezvoltati ca cei ai insectelor. In schimb, lumea paianjenilor este una compusa din vibratii, pe care animalul le simte prin suprafata pe care traieste. O asemenea lume este practic necunoscuta omului. Toate activitatile paianjenilor – inclusiv hranirea, imperecherea, si depusul oualelor au loc in timp ce acestia sunt suspendati prin fire de panza.

Picioarele paianjenilor

Cele sapte segmente ale picioarelor unui paianjen il fac mult mai flexibil decat cele ale omului. Ca si oamenii, paianjenii au muschi care flexeaza picioarele spre corpul animalului. Cu toate acestea, paianjenii nu au muschi care sa determine extensia picioarelor. De fiecare data cand un paianjen este nevoit sa extinda un picior, trebuie sa pompeze lichid in acel picior. Apoi, pentru a flexa din nou piciorul, presiunea este eliberata si lichidul se scurge din picior in timp ce muschii sunt activati. Acest proces este similar cu modul in care un furtun de gradina devine rigid si misca necontrolat cand este umplut cu apa, si apoi devine din nou imobil cand apa nu mai curge prin el.

Picioarele «paroase » - Multi paianjeni au aglomerari dense de perisori scurti numite « scopulae » intre gheare. Capatul fiecarui perisor este imparit in multi perisori mai mici, asemanator oarecum cu o perie, acesti perisori aduna o oarecare umiditate de pe intinderea suprafetelor umede, «lipind » practic picioarele animalului. Paianjenii cu astfel de picioare pot urca pe suprafete netede precum sticla.

Piciorele cu gheare – doua gheara cu aspect de dinte la capatul piciorului unui paianjen il ajuta sa adere la suprafetele pe care acesta merge. Paianjenii care construiesc panza au o a treia gheara, mijlocie care se agata de firele de matase ale panzei si mentine panza impotriva perisorilor ghimpati. Aceasta adaptare ii permite paianjenului sa se prinda de panza netede, uscata fara ca animalul sa alunece sau sa cada.

Panza paianjenilor

Panza paianjenilor este produsa in corpul paianjenuluica un lichid care paraseste corpul prin tuburi mici numite spinerete. Aceste spinerete au valve pe ele pe care animalul le poate folosi atunci cand are nevoie. Cand paianjenul porneste o astfel de valva, presiunea din interiorul corpului sau ajuta la impingerea panzei lichide afara prin spinerete. Panza devine solida atunci cand paraseste corpul. Paianjenul isi foloseste piciorele ca sa usureze trecerea panzei de pe spinerete pe suprafetele din jur.

Miscarea si sistemul circulator

Paianjenii au ceea ce se numeste un sistem circulator deschis. Inima pompeaza hemolimfa printr-o serie de vase si artere, dar paianjenilor le lipseste sistemul complex de capilare care la vertebrate schimba oxigen, nutriente, si deseuri intre sange si tesuturile corporale. In schimb, hemolimfa se infiltreaza printre tesuturile paianjenului, se aduna in « buzunare » mici pe partea ventrala a corpului, si ajunge din nou la inima. Nu toata hemolimfa trece prin organele respiratorii ale paianjenului. Un sistem circulator eficient, de presiune mare este crucial pentru locomatia paianjenului. Paianjenii au sapte segmente ale picioarelor (coxa, trocanter, femur, patela, tibie, metatarsus, tarsus) si miscarile lor sunt controlate de muschi si de schimbarile de presiune in lichidul circulator din corp. Paianjenii isi folosesc picioarele pentru a-si flexa picioarele, dar le lipsesc muschii extensori. In schimb, paianjenii isi extind picioarele prin schimbari in presiunea lichidului corporal. Cand paianjenul nu primeste destula apa pentru a reumple rezerva de lichid din corp, picioarele se strang si paianjenul nu mai este capabil sa le extinda.

Respiratia

Paianjenii au sisteme respiratorii diferite. Unii poseda asa numitii « book-lungs », unii poseda trahei tubulare, si alti prezinta ambele forme. « Book-lungs » sunt situati pe partea ventrala in dreptul a doua zone lipsite de par. Fiecare «book-lung » are o fanta deschisa pentru a primi aerul din exterior si o serie structuri umplute cu hemolimfa, asemanatoare unor frunzulite numite lamele. Cand aerul trece in corpul paianjenului, hemolimfa trece prin lamele fiind oxigenata.

Anatomie externa

Asemenea insectelor, paianjenii au o cuticula tare sau carapace corporala, numita exoschelet. Cuticula acopera cefalotoracele si picioarele si previne pierderea de umiditate, implicit uscarea paianjenului. In plus, cuticula furnizeaza paianjenului cu suport structural. Paianjenii au de asemenea si un schelet intern, care ste de fapt o extensie a cuticulei externe. Scheletul intern serveste ca o suprafata de inserare a muschilor. Spre deosebire de insecte, paianjenii nu poseda antene. In schimb ei doua apendice in apropierea gurii care sunt adesea confundate cu antenele insectelor. Aceste structure, numite pedipalpe, sunt folosite pentru a manipula hrana in timp ce mananca. O data cu maturizarea masculilor, pedipalpele devin organe foarte complexe care sunt folosite la inseminarea femelei. Pedipalpele femelelor sunt mai subtiri.


© http://homepage.ntlworld.com/spydawebb/anatomy.html


3.Mai adaug si cateva imagini foarte sugestive in ceea ce priveste anatomia tarantulelor (legenda este in enleza, insa nu cred ca asta o sa ridice probleme nimanui):

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imaginile au fost preluate de pe urmatoarele site-uri:
© http://arachnophiliac.info/burrow/anatomy.htm
© http://homepage.ntlworld.com/spydawebb/anatomy.html
© http://www.thedailylink.com/australiantarantulas/
Ultima oară modificat 04 Apr 2010, 20:29 de către robertcarst, modificat 1 dată în total.
Avatar utilizator
robertcarst
Crocodil
Crocodil
Mesaje: 706
Membru din: 24 Mar 2010, 21:37
Localitate: Radauti-Bucuresti
Nume: Carst Robert Lucian
Localitate: Radauti - Bucuresti
Contact:

Mecanismele de aparare ale tarantulelor

Mesajde robertcarst » 28 Mar 2010, 11:58

Mecanismele de aparare ale tarantulelor


Articolul ii apartine domnului Mikhail F. Bagaturov din Russia, zootehnist la Gradina zoologica "Leningrad", St.Petersburg, Rusia, departamentul "Insecte si Amfibieni". A fost preluat de aici: http://www.the-t-store.co.uk/forum/inde ... owtopic=43 si tradus de catre mine. Drepturile asupra acestuia nu imi apartin.

Tarantulele au mecanisme de aprarare foare interesnte impotriva inamicilor. Desi aceste mecanisme sunt similare, difera de la specie la specie si depind de fiziologia fiecareia.
Toate tarantulele sunt acoperite de par (bristles sau setae). Acestia pot indeplini insa functii diferite in functie de arealul de distributie al tarantulelor. Aproape toate speciile din Lumea Noua (cele de pe continentul si insulele americane) au mii de perisori urticanti localizati pe opisthosoma. Aceasta lista include familiile Aviculariinae si Theraphosinae, dar nu se opresc aici. Majoritatea speciilor americane au acesti perisori, exceptie facand genurile Ischnocolinae, Psalmopoeus si Tapinauchenius, genuri la care acesti perisori nu sunt prezenti. La speciile din genul Ephebopus o portiune cu perisori este localizata pe polul apical (la fata interioara) a femurului pedipalpelor.
Perisorii urticanti sunt o protectie eficienta impotriva atacurilor. Cand este amenintata tarantula arunca perisori folosindu-si unul sau ambele picioare din perechea patru, frecandu-le de ophistosoma.
Perisorii urticanti nu apar la nastere dar se formeaza cu fiecare naparlire. Sunt cunoscute 6 tipuri de perisori urticanti (M. Overton, 2002). Toate aceste tipuri sunt diferite ca marime si forma. Este interesant de notat ca perisorii urticanti sunt absenti la tarantulele din Lumea Veche (Asia, Africa Australia, Europa).
Doar tarantulele din genurile Avicularia, Pachystopelma si Iridopelma au perisori urticanti de tipul II. Perisorii de tipul II nu sunt aruncati de catre tarantula. In schimb contactul direct este necesar, foarte asemanator cu ghimpii cactusilor (Toni Hoover, 1997). Exceptie face Avicularia versicolor, unde au fost intalnite cazuri in care tarantula a aruncat cu perisori. Comportament descris in : BERTANI, R., T. BOSTON, Y. EVENOU & J. P. L. GUADANUCCI (2003). Release of urticating hairs by Avicularia versicolor (Walckenaer, 1837) (Araneae, Theraphosidae). Bulletin of the British Arachnological Society 12 (9): 395-398.
Tipul V de perisori urticanti este tipic speciilor din genul Ephebopus. Cum a fost mentionat mai sus, acestia sunt localizati pe pedipalpe. Sunt mult mai scurti si mai usori in contrast cu cei al celorlalte specii si sunt aruncati cu usurinta de catre paianjen in aer (Marshal and Uetz, 1990).
Tipul VI de perisori urticanti este gasit la specimenele genului Hemirrhagus (F. Perez-Miles, 1998).
Tipurile I, II, III si IV sunt intalnite la specimenele din subfamiliile Avicularinae si Theraposinae.
Conform lui Vellard (1936) si Buecherl ( 1951), genurile cu cei mai multi perisori urticanti sunt Lasiodora, Grammostola si Acanthoscurria. Reprezentantii genurilor Lasiodora si Acanthoscurria poseda tipul III de perisori urticanti.
Tipul I de perisori urticanti este gasit in mod normal la speciile genurilor Theraposa, Nhandu, Megaphobema, Sericopelma, Eupalaestrus, Proshapalopus, Brachypelma, Cyrtopholis si alte genuri ale subfamiliei Theraposinae (Rick West, 2002).
Tipul III de perisori urticanti sunt cei mai eficienti impotriva vertebratelor si invertebratelor. Acesti perisori prezinta implicatii periculoase si pentru oameni. Asta sugereaza ca perisori urticanti ai tarantulelor au pe langa efecte fizice si efecte chimice asupra pielii si membranei mucoase. Asta ar putea explica reactiile diferite pe care le au oamenii la perisorii urticanti (Rick West, 2002/ M. Bagaturov, 2002). Este probabil ca perisorii sa cauzeze o reactie cumulativa la oameni.
Tarantulele care nu poseda perisori urtcanti au alte moduri de a se apara. Primul mod in care se apara este postura defensiva cu primele perechi de picioare in aer, si cu coltii dezgoliti.Aceasta pozitie este urmata de un atac. Stromatopelma calceatu,. Citharischius crawshayi, Pterinochilus murinus si speciile din familia Ornithoctoninae sunt exemple din Lumea Veche care folosesc acest tip de aparare.
Un astfel de comportament nu este tipic pentru tarantulele din Lumea Noua, care sunt mai putin agresive decat cele din Lumea veche. Acest lucru se datoreaza agresivitatii si veninului mai potent pe care speciile din Africa, Asia il poseda.
In momentul in care se simt atacate, tarantulele de pe continentul american se vor intoarce catre inamic si vor arunca cu perisori in directia atacatorului. Norul de perisori mici va ajunge la membrana mucoasa a mamiferelor mici si va cauza edeme, dificultati in respiratie care se poate dovedi cauzatoare de moarte in unele cazuri. La oameni norul de perisori poate cauza reactii alergice la nivelul pielii care de asemenea se manifesta prin inflamatii si iritatii. Reactiile pot dura de la cateva ore la cateva zile. O solutie de hidrocortizon de concentratie 2-2,5% poate ajuta la alinarea simptomelor.
O problema mai serioasa o reprezinta perisorii urticanti ajunsi in ochi. In acest caz este necesar ca ochii sa fie spalati imediat, cu cantitati mari de apa rece si este recomandata vizita la un oftalmolog.
Perisorii urticanti nu sunt aruncati spre atacator doar ca prima linie de aparare. Sunt folositi si pentru a indica teritoriul unui exemplar. Pot fi gasiti la si in jurul intrarii in vizuini si pe panza pentru protectie (de exemplu, unele familii din subfamilia Theraposinae includ perisorii si in sacul cu oua).
Cea mai puternica arma a tarantulelor sunt chelicerele (coltii). Chelicerele sunt capabile de muscaturi foarte dureroase. In mod normal chelicere paianjenului sunt retrase. Cand tarantula este excitata sau manifesta agresivitate isi ridica partea anterioara a corpului si primele perechi de picioare. Chelicerele sunt dezvaluite si pregatite pentru atac. Multe specii ajung sa cada practic pe spate in timpul aceste manifestari. Altele se arunca spre atacator sasaind. (un astfel de comportament a fost intalnit la exemplare din speciile Anoploscelus lesserti, Phlogius crassipes, Citharischius crawshayi, Theraposa blondi, speciile de Pterinochilus si altele). Aceste sunete sunt produse de un grup de perisori dispusi la bazele chelicerelor si a coxelor, trocanterilor pedipalpelor si a perechilor de picioare anterioare, in engleza asa numitul “stridulating apparatus”. In timpul sasaitului prosoma este putin ridicata. Frecarea este cauzata de chelicere si de prima pereche de picioare. Pedipalpele si picioarele sunt aruncate catre inamic. Speciile de Pterinochilus au perisori sasaitori pe marginile exterioarea ale chelicerelor. Sunetul este produs prin freacarea perisorilor sasaitori de pe pedipalpe de cei de pe chelicere.
Durata si frecventa sasaiturilor difera de la specie la specie. O sonograma a tarantulelor releva insusiri si aspecte individuale fiecarei specii.
Un astfel de comportament de aprare serveste probabil ca un indicator pentru faptul ca o anumita vizuina este ocupata. De asemenea poate fi o metoda de protectie impotriva mamiferelor mici si a viespiilor-vultur.
In general, muscaturile de tarantule nu sunt mai serioase decat intepaturile de albina, viespe. De multe ori muscatura este ceea ce numim “muscatura uscata”, caracterizata prin faptul ca nu este folosit venin. Veninul tarantulelor este neurotoxic, si are efecte puternice si neobisnuite. Speciile agresive din Asia si Africa poseda un venin de o toxicitate mai mare, in special cele ale genurilor Poecilotheria, Pterinochilus, Haplopelma, Heteroscodra, Stromatopelma, Phlogius si Selenocosmia. Efectele veninului puternic pot fi amorteli locale si inflamatii, temperaturi ridicate ale corpului, anemii, si migrene. In asemenea cazuri este recomandat controlul medica.
Este probabil, ca efectele sa dispara dupa 1-3 zile de la momentul muscaturii. Ocazional efectele negative cum ar fi apatia, pierderea simturilor senzitive la la locul muscaturii pot dura pentru mai multe zile. Muscaturile specimenelor din genul Poecilotheria pot cauza spasme musculare pentru cateva saptamani (experienta autorului).
Exista si alte metode prin care o tarantula se apara, cum a fost observat de numerosi amatori din domeniu. De notat este ca reprezentanti ai genurilor Hysterocrates si Psalmopoeus (in special cambridgei) pot alege sa se scufunde cand sunt amenintate. Soren Rafn a oservat tarantule scufunfate timp de cateva ore cu doar un genunchi sau polul apical al opisthosomei vizibil. Acest fapt este posibil deoarece perisorii tarantulei formeaza o bula de aer in jurul animalului. Partea expusa permite aprovizionare cu aer curat necesar respiratiei.
In concluzie pot spune ca prezenta comportamentelor de aparare la tarantule nu este suficient studiata. Cred cu tarie ca noi, proprietarii de tarantule suntem cei mai in masura sa observam si sa studiem multi factori interesanti si noi ai comportamentului tarantulelor.



De asemnea as dori sa adauga doua link-uri catre doua articole care descriu in detaliu tipurile I, II, III, IV, VI de periosri urticanti. Articolele sunt in engleza si in masura in care voi avea timp, voi traduce din ele partile care ne privesc direct.

Types I-IV:
Cooke, J .A .L ., VD. Roth & EH. Miller. 1972. The urticating hairs of theraphosid spiders. American Mus. Nov., 2498 :1-43.
http://digitallibrary.amnh.org/dspac...05/1/N2498.pdf

Type VI.
PEREZ-MILES, 1998. NOTES ON THE SYSTEMATICS OF THE LITTLE KNOWN THERAPHOSID SPIDER HEMIRRHAGUS CERVINUS, WITH A DESCRIPTION OF A NEW TYPE OF URTICATING HAIR. The Journal of Arachnology 26 :120-123
http://www.americanarachnology.org/J...A_v26_p120.pdf
Avatar utilizator
robertcarst
Crocodil
Crocodil
Mesaje: 706
Membru din: 24 Mar 2010, 21:37
Localitate: Radauti-Bucuresti
Nume: Carst Robert Lucian
Localitate: Radauti - Bucuresti
Contact:

Top 10 tarantule recomandate incepatorilo

Mesajde robertcarst » 28 Mar 2010, 12:03

Top 10 tarantule recomandate incepatorilor

Articolul a fost preluat de aici: http://tarantulakeeper.blogspot.com/2001/01/home.html si tradus de catre mine. Drepturile asupra acestuia nu imi apartin.


Daca sunteti nou in acest hobby si aveti dubii in privinta speciei pe care ar trebui sa o achizitionati, ati ajuns in locul potrivit. Cu toate acestea, inainte de a continua sa cititi, dati-mi voie sa va reamintesc: respectati tarantula. Toate tarantulele sunt veninoase si unele pot cauza probleme medical serioase prin muscatura lor. Acest articol este bazat pe experienta si studiul meu, deci experienta sau studiul altora poate fie diferit. Nu pot fi tinut responsabil pentru orice consecinta negativa adusa cuiva ca rezultat direct sau indirect al acestul articol.

Ok, am terminat cu formalitatile, sa incepem. Toate dimensinile ce sunt mentionate, exprima diametrul tarantulei.

10.Pterinochilus murinus (Orange Baboon Tarantula)

Aceasta specie Africana este denumita “Orange Bitey Thing” (OBT) cu un motiv. Are atitudine si un venin puternic. Este de asemenea mica (12-13 centrimetri la maturitate) dar extrem de rapida si mereu pregatita sa muste in caz de nevoie. Aceasta este, de fapt, si singura specie din “Lumea Veche” (Africa, Asia, Autralia, Europa) care este in acet top. Sunt 3 motive pentru care Pterinochilus murinus se afla pe aceasta lista. Motivele secundare sunt ca au un ritm de crestere rapid si sunt de un portocaliu foarte viu cu un model negru interesant. Motivul principal pentru care aceasta specie se regaseste pe lista este rezistenta acestor tarantule. Ar trebui probabil sa intentionezi sa o omori ca sa ajungi la un OBT mort. Este o specie care sapa tunele pe care le captuseste cu panza, insa chiar daca nu le este oferit destul substrat acest lucru nu este o problema – va gasi o ascunzatoare artificiala si o va intesa cu panza. Nu primeste ascunzatoare ? O sa isi construiasca singura una din panza. Poate trai cu aproape orice nivel al umiditatii, de la foarte uscat la jilav. Si poti pleca in concediu si sa lasi un adult fara mancare timp de o luna fara nici o problema (desi la masa viitoare s-ar putea sa confunde degetele dumneavoastra cu hrana).

9. Brachypelma albopilosum (Curly Hair Tarantula)

Aceasta specie terestra este un clasi in hobby aratand mereu ca o frizura proasta. Aceasta specie este in general docile si inceata cu perisori urticanti nu foarte puternici (daca va ajunge sa ii arunce vreodata). De asemenea nu exista un nivel al umiditatii specific pentru aceasta specie. Dezavantajul acestei specii este ca poate fi pretentioasa la hrana si creste incet.

8.Grammostola rosea (Chilean Rose Hair Tarantula)

Prefer sa ii spun acestei tarantula Chilean Rose Tarantula. Este o alta specie clasica din hobby si de obicei recomandata incepatorilor (dar dupa cum vedeti, cu siguranta nu este numarul 1). De obicei pot fi gasite in doua variante de culoare: comuna (perisori roz, cefalotorace roz) sau varianta rosie (cu perisori de un rosu aprins). Este considerata a fi in general docila, dar exista si specimene cu o atitudine defensiva asa numitele “psycho rosie”. In general Grammostola rosea este o tarantula inceata, atat in ceea ce priveste miscare cat si ritmul de crestere, ajunge pana la 15-16 centrimetrii in medie si perisori urticanti sunt, ca si la Brachypelma albopilosum, nu foarte puternici. Principalele dezavantaje ale acestei specii sunt inactivitatea (o Grammostola rosea multumita nu va face practic nimic) si perioadele inexplicabile in care “posteste” ( uneori un specimen nu va manca, fara nici un motiv perioade lungi de timp – uneori peste 6 luni si exista cazuri in care tarantula nu a mancat timp de doi ani de zile). Cu toate acestea, a mea mananca bine. Grammostola rosea este cunoscuta ca urand substratul umed – va alege sa stea pe peretii terariului zile intregi pana cand substratul se va usca. Dar mentinant un nivel foarte scazut al umiditatii in terariu este practic un avantaj – pentru ca nu sunteti nevoiti sa faceti nimic pentru a obtine acest nivel al umiditatii.

7. Brachypelma vagans (Mexican Red Rump Tarantula)

Aceasta specie terestra de tarantule este de un negru catifelat cu perisori de un rosu aprins pe abdomen. Comparativ cu celelalte specii ale genului Brachypelma, vagans are un ritm de crestere mai rapid, si ajunge pana la 15-16 centrimetrii. In general se misca incet si este docila dar poate avea momente imprevizibile de nervozitate (perioade in care va arunca cu perisori urticanti care sunt moderati). Plusul acestei specii este ca mananca bine si nu e pretentioasa nici in ceea ce priveste umiditatea.

6. Lasiodora difficilis (Brazilian Fire Red Tarantula)

Aceasta specie terestra de tarantula este cunoscuta pentru atitudinea sa. Este foarte defensiva, posturile defensive fiind ceva obisnuit cand este deranjata, de asemenea in aceasta situatie va arunca cu foarte multi periosori, de asemenea de o tarie medie. Insa cantitatea lor poate provoca o iritatie serioasa. Din fericire este o specie care se misca incet si isi petrece majoritatea timpului in afara vizuinei la vedere. Creste foarte repede si adultii pot ajunge pana la 20-22 de centimetrii cu un apetit urias, care le inlesneste ritmul de crestere. Cu toate ca nu are nevoi specifice pentru umiditate, se pare ca ii place sa ii fie stropit terariul din cand in cand.

5.Brachypelma smithi(Mexican Red Knee Tarantula)

Aceasta specie terestra este un clasic in hobby si poate fi vazuta adesea in filem. Este frumoasa, se misca incet, creste incet (ajungand pana la 15-16 centimetrii) si este docile. Unele specimene pot fi predispuse la a arunca perisori urticanti, de o tarie medie ( la fel ca toate speciile apartinand genului Brachypelma). De asemenea nu are recomandari specifice pentru umiditate dar uraste substratul umed si nu prezinta un apetit iesit din comun.

4.Chromatopelma cyaneopubescens (Greenbottle Blue Tarantula)

Aceasta tarantula este FRUMOASA cu un cefalotorace si picioare albastre-verzui cu abdomenul de un rosu-inchis spre portocaliu si cu periosrii de pe abdomen portocalii. Este terestra dar va construi panza la fel de mult ca si tarantulele arboricole (chiar mai mult decat unele specii arboricole). Aceasta specie nu tolereaza umiditatea ridicata care ii poate cauza stres si chiar moartea. Poate ajunge la 15-16 centimetrii la maturitate cu un ritm de crestere mediu. Este destul de rapida si nu va da inapoi de la a arunca perisori urticanti foarte puternici. Aceasta specie are un apetit bun si am observat-o pe a mea vanand/sapand dupa hrana in multiple ocazii.

3.Acanthoscurria geniculata (Brazilian Giant White Knee Tarantula)

Aceasta specie este de un negru catifelat cu dungi albe-galbui pe picioare. Poate creste rapid pana la 20 de centimetrii cu un corp masiv. Mai mereu aceste tarantule sunt “flamande” si pregatite sa manace si sa distruga prada cu multiple muscaturi. Este specia cu cel mai mare apetit din toate cele 10, si pare ca nu va refuza nicicand mancarea. Nu are nevoi de umitidate specifice dar ii place sa ii fie udat terariul din cand in cand. Este una din cele mai bune tarantule de “display” deoarece pur si simplu nu intelege conceptul de a se ascunde si nu are nici o retinere in a fii mereu vizibila, indiferent de cati ochii o privesc. Cel mai mare dezavantaj al acestei specii este ca ii place sa arunce cu perisori urticanti, ce sunt extrem de iritanti, oricand este deranjata.

2.Grammostola pulchripes – fosta aureostriata (Chaco Golden Knee Tarantula)

Pulchripes este ca si o geniculata, cu mai putin negru, genunchi aurii si mai putine dungi albe. Poate de asemenea sa ajunga la 18-20 de centimetrii dar cu un ritm de crestere incet-mediu (mai incet decat un ritm de crestere mediu, dar cu siguranta mai rapid decat o Grammostola rosea). Compenseaza acest ritm de crestere cu un temperament docil. Cazuri de “psycho pulchripes” sunt aproape inexistente. Perisorii urticanti sunt de o tarie medie dar vor fi folositi rar, spre deloc. Alte avantaje sunt un apetit bun, lipsa nevoii unei umiditati specifice si in general faptul ca este o tarantula inceata.

1. Lasiodora parahybana (Brazilian Salmon Pink Tarantula)

Campioana este aceasta din multe motive, am gasit din ce in ce mai multi oameni care recomanda Lasiodora parahybana ca prima tarantula. In primul rand, poate ajunge la dimensiuni impresionante de 24-25 de centimetrii cu un ritm de crestere foarte foarte rapid. Cazurile cand ajunge de la un spiderling de 2-3 centimetrii la 15-16 centimetrii intr-un an fiind destul de dese. De asemenea este foarte usor de gasit in hobby, si asta datorita numarului foarte mare de oua dintr-un sac de oua. Daca Acanthoscurria geniculata este campioana lacomiei, Lasiodora parahybana o urmeaza indeaproape. Dar o parahybana este mult mai docila. Am vazut oameni care isi tin in mana exemplare de 22-24 de centimetrii fara nici o problema, tarantula fiind foarte calma si mergand lent. Dar nu exagerati, coltii pot provoca rani fizice si perisorul urticant este foarte puternic. De asemenea este mereu vizibila, de obicei stand in mijlocul terariu. Pentru aceasta specie este nevoie de un terariu mare ! O Lasiodora parahybana de 25 de centimetrii are nevoie de 70-80 de litrii pentru a fi etalata.

Acesta este topul ! Sper ca a fost de folos si puteti alege tarantula potrivita, care sa va mareasca interesul pentru hobby.
Ultima oară modificat 08 Apr 2010, 16:43 de către robertcarst, modificat 1 dată în total.
Avatar utilizator
Corleone
Fondator
Fondator
Mesaje: 1113
Membru din: 22 Mar 2010, 16:18
Nume: Alex Fota
Localitate: Tirgoviste
Contact:

Mesajde Corleone » 28 Mar 2010, 13:11

nu sunt deloc de acord cu topul asta.

1. perisorii parahybanei in nici un caz nu o pun pe primul loc. atata timp cat e in terariul ei te nenoroceste cu perisori, fiind foarte defensiva. daca o scoti nu ai nici o poroblema.

2. pulchripesul ar trebui pusa ca prima optiune. creste destul de mare si in comparatie cu pàrahybana e ingerul de langa drac.

3. geniculata e rapida, perisorii destul de sanatosi (m-a mancat palma 2 zile)

4. smithi pe locul 5 e o idiotene. sa recomanzi parahybane in loc de smithi celui care nu a avut niciodata o tarantula nu cred ca e o chestie inteligenta.

5. murinusu nu are ce cauta in top 10. asta e parerea mea.

astea sunt comentariile mele. sper sa nu te superi robert :wink:
Avatar utilizator
robertcarst
Crocodil
Crocodil
Mesaje: 706
Membru din: 24 Mar 2010, 21:37
Localitate: Radauti-Bucuresti
Nume: Carst Robert Lucian
Localitate: Radauti - Bucuresti
Contact:

Mesajde robertcarst » 28 Mar 2010, 13:15

Nu e nici o problema, nu e articolul meu, mie mi-au placut argumentele si inclin sa ii dau dreptate. Oricum omul spune ca e un articol bazat pe propria experienta si ca asta inseamna ca oricare alt crescator cu alta experienta poate recomanda altceva.
Parerea mea e ca daca respecti animalul si stii cum sa il manipulezi, daca acest lucru este necesar, sansele sa fii muscat scad extraordinar de mult.
Avatar utilizator
Corleone
Fondator
Fondator
Mesaje: 1113
Membru din: 22 Mar 2010, 16:18
Nume: Alex Fota
Localitate: Tirgoviste
Contact:

Mesajde Corleone » 28 Mar 2010, 13:18

deci: crescator nu sunt :lol: inca nu am reusit sa reproduc nimic.
chestia sta in felul urmator: daca iti iei o tarantula doar pentru display, si nu umbli la ea decat de 2 ori pe an (cum se zice ca este recomandat sa ii faci curat) poti recomanda extrem de multe specii unui inceptaor. dar daca e vrun nebun cu chef sa se joace cu ele (cum suntem majoritatea) lista se restrange :wink:
Avatar utilizator
robertcarst
Crocodil
Crocodil
Mesaje: 706
Membru din: 24 Mar 2010, 21:37
Localitate: Radauti-Bucuresti
Nume: Carst Robert Lucian
Localitate: Radauti - Bucuresti
Contact:

Mesajde robertcarst » 28 Mar 2010, 13:23

Da, cu siguranta ai dreptate. Clar sunt multe specii a caror muscatura este de preferat decat a unui Pterinochilus murinus. Probabil trebuia sa specifie omul mult mai clar ca se refera la cazuri in care nu se umbla foarte mult la ele.
Crescator, detinator de tarantule.... semantica. Oricum experienta cu ele ai si poti sa ai o opinie avizata in sensul asta. :D
Avatar utilizator
Tiberiu Sahlean
Fondator
Fondator
Mesaje: 251
Membru din: 23 Mar 2010, 14:59
Localitate: Bucuresti
Nume: Sahlean Tiberiu
Localitate: Bucuresti
Contact:

Mesajde Tiberiu Sahlean » 28 Mar 2010, 13:25

Cred ca la fel ca multe subiecte care tin de parerea personala, si acesta este unul subiectiv.
Topul de mai sus aduce informatii importante, dar, personal cred ca si acesta este subiectiv, la fel ca si parerea lui corleone. In primul rand conteaza pentru ce ai de gand sa achizitionezi animalul/tarantula respectiva. Cred ca, de fapt, asta e cel mai important factor si care ar trebui sa conditioneze toate achizitiile viitoare. De exemplu, eu personal nu manipulez tarantulele mele niciodata si nu umblu la ele decat in caz de absoluta necesitate (consider ca se streseaza repede si nu este benefic, nu dau dovada de recunoastere a "stapanului" si nu am nici eu nici animalul vreo placere). In consecinta, gama de tarantule care as putea sa o aleg ar fi foarte variata.
Daca, in schimb, cineva doreste sa isi manipuleze tarantulele, atunci gama se restrange foarte mult. Iar daca e si incepator, gama se apropie de nul (adica doar cateva specii). Un motiv este perisorii, altul sunt coltii (care la speciile mari pot produce rani semnificative, in functie de locul muscat), iar al treilea poate fi veninul.
In orice caz, trebuie tinut cont de faptul ca o tarantula este un nevertebrat, este extrem de imprevizibila si va reactiona in consecinta.
Consider ca manipularea reprezinta un factor decisiv in alegerea tarantulei, iar in cazul in care acest lucru iese din discutie, cu putine exceptii, se poate aborda absolut orice specie de tarantula pe care o persoana o doreste (ar mai fi impedimentul bani, dar asta e alta discutie).
Avatar utilizator
Alien
Piton
Piton
Mesaje: 200
Membru din: 25 Mar 2010, 23:12
Localitate: Craiova
Nume: Andrei
Localitate: Craiova
Contact:

Mesajde Alien » 28 Mar 2010, 16:50

Pentru a face un top 10 tarantule pentru incepatori, trebuie mai intai sa intelegem ce este un incepator si cu ce se diferentiaza el de un crescator experimentat care se presupune ca ar putea creste fara probleme orice specie de tarantule.
As prefera sa incadram incepatorii in doua categorii. In prima ar intra copii carora parintii le iau un animal de companie care nu pune probleme mari de intretinere si care nu stiu cand il iau altceva decat ce le spune vanzatorul despre el. Iar a doua categorie ar fi reprezentata de incepatorul matur, care s-a documentat mult, cunoaste cam tot ce tine de teorie in legatura cu specia pe care si-o doreste, i-a pregatit terariul, si in cele din urma, isi cumpara animalul mult dorit.
Pentru prima categorie eu as propune o tarantula docila, care sa suporte manipularea (copilul fiind tentat sa o atinga, fireste), sa nu aiba nevoie de umiditate crescuta (mai mult ca sigur va uita sa ii puna apa sau sa pulverizeze in terariu) si sa fie lacoma (una din cele mai mari bucurii ale lui voa fi sa o hraneasca si sa o urmareasca mancand). Avand in vedere aceste conditii, eu cred ca ar fii mai bine ca parintele sa ii ia niste pesti de acvariu sau orice altceva in afara de o tarantula Laughing Serios vorbind acum, eu as propune in aceasta categorie Acanthoscurria geniculata, Brachypelma smithi, Grammostola rosea. Dar avand in vedere ca si ele desi sunt cunoscute ca tarantule relativ docile, prezinta variatii de comportament semnificative de la individ la individ, nu reprezinta decat niste solutii de compromis. Parerea mea este aceea ca o tarantula NU ESTE un animal de companie pentru un copil.
In a doua categorie ar putea intra aproape orice paianjen. Un adult fiind suficient de responsabil incat sa se abtina de a o manipula, sa mentina umiditatea corecta, sa o hraneasca la intervale corecte, etc. Deci, sa indeplineasca cerintele speciei.
Pterinochilus lugard
Pampobetheus sp South Ecuador
Chilobrachys fimbriatus
Phormictopus cancerides
Avatar utilizator
robertcarst
Crocodil
Crocodil
Mesaje: 706
Membru din: 24 Mar 2010, 21:37
Localitate: Radauti-Bucuresti
Nume: Carst Robert Lucian
Localitate: Radauti - Bucuresti
Contact:

Mesajde robertcarst » 02 Apr 2010, 13:50

O lista cu genurile a caror masculi nu prezinta ghimpi tibiali la maturitate:

Annandaliella Hirst, 1909 (Selenogyrinae)

Anoploscelus Pocock, 1897 (Eumenophorinae)

Augacephalus Gallon, 2002 (in part): A. junodi (Simon, 1904) (Harpactirinae)

Chilobrachys Karsch, 1891 (Selenocosmiinae)

Citharischius Pocock, 1900 (Eumenophorinae)

Coremiocnemis Simon, 1892 (Selenocosmiinae)

Euphrictus Hirst, 1908 (Selenogyrinae)

Heteroscodra Pocock, 1899 (Stromatopelminae)

Heterothele Karsch, 1879 (Ischnocolinae)

Hysterocrates Simon, 1892 (Eumenophorinae)

Ischnocolus Ausserer, 1871 (Ischnocolinae)

Lyrognathus Pocock, 1895 (Selenocosmiinae)

Metriopelma Becker, 1878 (Theraphosinae)

Nhandu Lucas, 1981 (in part): N. carapoensis Lucas, 1981 (Theraphosinae)

Orphnaecus Simon, 1892 (Selenocosmiinae) **

Pachistopelma Pocock, 1901 (Aviculariinae)

Phlogiellus Pocock, 1897 (Selenocosmiinae)

Phoneyusa Karsch, 1884 (Eumenophorinae)

Phormingochilus Pocock, 1895 (Ornithoctoninae)

Plesiophrictus Pocock, 1899 (partial): unii masculi pot prezenta apofize tibiale.

(Ischnocolinae)

Poecilotheria Simon, 1885 (Selenocosmiinae)

Selenocosmia Ausserer, 1871 (Selenocosmiinae)

Selenotholus Hogg, 1902 (Selenocosmiinae)

Selenotypus Pocock, 1897 (Selenocosmiinae)

Sericopelma Ausserer, 1875 (Theraphosinae)

Stromatopelma Karsch, 1881 (Stromatopelminae)

Theraphosa Thorell, 1870 (partial): T. blondi (Latreille, 1804) (Theraphosinae)

Thrigmopoeus Pocock, 1899 (Thrigmopoeinae) **

Xenodendrophila Gallon, 2003 (Stromatopelminae) **

** informatia se bazeaza pe date nepublicate inca

De asemenea trebuie notat ca speciile genului Iridopelma prezinta ghimpi tibiali pe primele doua perechi de picioare.
Avatar utilizator
robertcarst
Crocodil
Crocodil
Mesaje: 706
Membru din: 24 Mar 2010, 21:37
Localitate: Radauti-Bucuresti
Nume: Carst Robert Lucian
Localitate: Radauti - Bucuresti
Contact:

Mesajde robertcarst » 08 Apr 2010, 12:47

O sa postez aici un fel de dictionar in care sa traducem terminologia folosita de crescatorii de tarantule. Sper sa fie de folos.

50/50 = impartirea puilor rezultati in urma unei imperecheri intre animale a unor stapani diferiti.
FH=fresshaut (germana), folosit pentru a indica cate naparliri are tarantula
BL = body length, dimensiunea corpului unei tarantula, de la chelicere la spinerete.
KL= Körperlänge = BL
CB = captive bred, folosit pentru a sublinia ca puii sunt rezultatul unei imperecheri facuta in captivitate.
CBB = captive bred and born, pentru a face diferenta intre painajenii nascuti in captivitate din sacuri rezultate de la femele prinse in salbaticie si cei CB.
CH = captive hatched, folosit pentru puii rezultati din sacuri ale femelelor prinse din salbaticie.
Death curl = pozitia corpului unei tarantula aflata pe moarte, cu picioarele stranse sub cefalotorace.
Dyskinetic Syndrome = o boala ce afecteaza tarantulele, fatala in cele mai multe cazuri.
DIY = do it yourself, folosit pentru cazul in care iti construiesti singur terarii, ascunzatori, decoruri.
ICU = intensive care unit, un fel de camera de reanimare pentru tarantula.
LS/DLS = leg span/ diagonal leg span, modurile cele mai folosite de a masura tarantula (piciorul I de pe o parte pana la piciorul IV de pe partea cealalta).
LTC = long term captive, tarantula ce se afla de mult timp in captivitate, dar a fost prinsa in salbaticie.
NW/NWS = new world/ new world species, folosit pentru speciile de pe continentul american.
OW/OWS = old world/ old world species, folosit pentru speciile din Asia, Africa, Australia, Europa.
RH = relative humidity, umiditatea relativa specifica fiecarei specii.
SADS = Sudden Avicularia Death Syndrome, termen folosit in situatia in care un pui de Avicularia moare fara un motiv evident.
WC = wild caught, folosit pentru exemplarele prinse in salbaticie

X.X.X. = un system folosit pentru a arata numarul si genul animalelor din colectie
1.0.0. = un mascul
0.2.0 = doua femela
0.0.3. = trei exemplare nesexate
1.2.3. Grammostola rosea = 6 tarantule din specia Grammostola rosea, din care 1 mascul, 2 femele si 3 exemplare nesexate

BCF - blue color form
DCF – dark color form
LCF – light color form
NCF – normal color form
RCF – red color form
TCF – typical color form

MF = Mature Female, termen folosit pentru femele care au atins maturitatea sexuala
MM = Mature Male, termen folosit pentru masculii care au atins maturitatea sexuala, si care prezinta ghimpi tibiali si pedipalpe marite.

LP - Lasiodora parahybana
KB – King Baboon – prescurtare pentru exemplarele de Citharischius crawshayi
OBT – Orange Baboon Tarantula – prescurtare folosita pentru exemplarele de Pterinochilus murinus
GBB – Green Bottleblue – prescurtare folosita pentru exemplarele de Chromatopelma cyaneopubescens
PZB – Pink Zebra Beauty – prescurtare folosita pentru exemplarele de Eupalaestrus campestratus
Avic – prescurtare folosita pentru exemplarele apartinand genului Avicularia.
Psalmo – prescurtare folosita pentru exemplarele apartinand genului Psalmopoeus.
Pokie – prescurtare folosita pentru exemplare apartinand genului Poecilotheria.
Taps – prescurtare folosita pentru exemplarele apartinand genului Tapinauchenius.


Baboon spider – termen folosit pentru tarantulele originare din Africa
Bird-eating spider – termen folosit pentru tarantulele originare din America

pet hole = folosit pentru speciile ce se ingroapa, care dupa ce si-au construit vizuina, intrarea o sa fie tot ceea ce o sa vedeti in terariu.

post-molt = perioada imediat dupa naparlire, cand exoscheletul inca se intareste
pre-molt = perioada dinainte de naparlire, cand tarantula nu mai mananca, abdomenul se innegreste. Poate dura intre 1 saptamana si 2 luni in functie de specie si de varsta.

Pinhead = termen folosit ca denumire pentru puii de greier, folositi ca hrana pentru tarantulele foarte mici.


Si un link cu un articol unde gasiti mult mai multi termeni:
http://atshq.org/ArthropodGlossary.pdf
Avatar utilizator
Sloby
Varan
Varan
Mesaje: 388
Membru din: 22 Mar 2010, 21:54
Localitate: Focsani
Nume: Rosioru Cristian Gabriel
Localitate: Focsani
Contact:

Mesajde Sloby » 30 Apr 2010, 23:34

Tare sunt curios, cum mentineti temperatura si toAte cele la asa de mulTe tarantule?? Fiecare terariu are heatpad?
Ma tot gandesc dar nu prea imi dau seama.Pun intrebarea asta deoarece "am sa ma apuc" de aceasta pasiune si inca nu stiu tot
2.0.0 Varanus exanthematicus
Avatar utilizator
Corleone
Fondator
Fondator
Mesaje: 1113
Membru din: 22 Mar 2010, 16:18
Nume: Alex Fota
Localitate: Tirgoviste
Contact:

Mesajde Corleone » 30 Apr 2010, 23:53

apoi nu toata lumea pastreaza o temperatura anume la fiecare in parte. de fapt nici nu stiu daca exista crescatori care sa faca treaba asta. majoritatea le tin la temperatura camerei (eu de exemplu), sau au camera incalzita la o anumita temoeratura unde stau toate (cum o sa fac eu pe viitor).
id: alexfota91
Avatar utilizator
Sloby
Varan
Varan
Mesaje: 388
Membru din: 22 Mar 2010, 21:54
Localitate: Focsani
Nume: Rosioru Cristian Gabriel
Localitate: Focsani
Contact:

Mesajde Sloby » 01 Mai 2010, 00:03

Dar la mine de exemplu incalzirea facandu-se cu soba. e cam greu de mentinut temperatura camerei cosntanta .....
2.0.0 Varanus exanthematicus
Avatar utilizator
shakw0n
Fondator
Fondator
Mesaje: 1116
Membru din: 27 Mar 2010, 01:32
Localitate: Constanta
Nume: Alex B.
Localitate: Constanta
Contact:

Mesajde shakw0n » 01 Mai 2010, 02:00

La majoritatea speciilor daca temp nu scade sub 21°C este ok. Nu ai nevoie neaparat de heatpad pt fiecare tarantula in parte.
Eu sincer nu am nici un heatpad la nici o tarantula deoarece temp la mine in camera este mereu peste 22°C, numai ca, cu cat temp este mai mica cu atat se vor dezvolta mai greu, ca si la viermi/gandaci/greieri/etc

Înapoi la “Tarantule”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 6 vizitatori