O scurta descriere a perisorilor urticanti:
Tipul I: -lungime aproximativa 0.2 – 0.6 milimetrii. Acesti perisori sunt caracterizati printr-un grup de ghimpi la baza (capatul functional) ce sunt orientati inapoi.
Acesti ghimpi inversati pot fi separate de setul principal de ghimpi de o portiune a axului perisorului neacoperita de ghimpi, dar aceasta nu este o regula. Axul este flexat si ghimpii principali, care formeaza unul sau doua randuri, sunt arajanti elicoidal. Inaintea ghimpilor principali, axul se ingusteaza spre un varf ascutit si prezinta “ace” foarte mici orientate inapoi.
Tipul II: - lungime aproximativa 0,5 -1,5 milimetrii. Acesti perisori sunt prezenti doar la anumiti membrii ai subfamiliei
Aviculariine, in special la genul Avicularia. Axul este drept, forma sa amintind de o tigara, ascutit la ambele capete. Ghimpii sunt mici si la
Avicularia surinamensis sunt compusi doar din “ace” prezente la capatul bazal. La
Avicularia avicularia, insa, ghimpii sunt destul de mari si acopera tot axul cu exceptia portiunii sale distale.
Cea mai remarcabila insusire a perisorilor de tipul II, si una care ii diferentiaza drastic de restul perisorilor de pe corpul unui paianjen, este directia in care sunt aliniati ghimpii. La celelalte 3 tipuri de perisori, ghimpii se orienteaza spre exterior fata de corpul paianjenului. In schimb perisorii de tip II sunt asezati cu ghimpii spre corpul tarantulei. Punctul in care perisorul este atasat de tulpina, are aspectul unui mic por. Prin analogie cu perisorii reprezentantilor ordinului Lepidoptera (molii, fluturi etc.), se crede ca acest por duce in lumenul axului si ca astfel perisorii de tip II poseda o substanta chimica iritanta. Marimea ghimpilor si orientarea ciudata a perisorilor au contribuit la aceasta teorie. Totusi, sectionarea perisorilor a demonstrate ca lumenul se termina la o oarecare distanta de por si ca nu este conectat cu exteriorul, fapt ce face improbabila implicarea vreunei substante chimice in iritatia produsa.
Tipul III: - lungime aproximativa 0,3 – 1,2 milimetrii. Acesti perisorii lungi, drepti si cu axul drept au un varf ascutit si ghimpi pe cel putin jumatate din lungime. Exista o variatie considerabila nu doar in ceea ce priveste lungimea dar si in ceea ce priveste densitatea ghimpilor printre perisorii de tip III.
Tipul IV: - lungime aproximativa 0,06 – 0,2 milimetrii. Acesti perisori foarte mici, asemanatori cu o sageata sunt caracterizati in principal prin marime si par a fi tipici pentru genul
Grammostola. Desi axul poate fi fie drept fie flexat, acestia seamana unul cu celalalt prin faptul ca au ghimpi doar in portiunea posterioara. Nu sunt cunoscute date despre efectele perisorilor urticanti de tip IV.
La speciile care poseda perisorii de mai multe tipuri se pare ca, cel putin la unele specii, tipurile diferite sunt impartite in zone distincte pe abdomenul paianjenului. Totusi, nu este clar daca toata speciile au perisorii atat de ordonati sau daca nu cumva la unele dintre ele perisorii sunt amestecati pe intreg abdomenul. Examinarea la microscop nu a reusit sa raspunda la aceasta intrebare, deoarece perisorii sunt foarte densi. Totusi, daca peretele abdominal este sectionat aranjamentul perisorilor pe tulpina devine vizibil.
Textul este o traducere si reprezinta o parte din articolul:
“Cooke, J.A.L., V.D. Roth & F.M. Miller. 1972.
The urticating hairs of Theraphosidae spiders.
American Museum Novitates 2498: 1-43.”
– pe care il puteti downloada si voi de aici: http://www.mediafire.com/?kyzj4wd2l4o
Imaginea a fost preluata de aici:
© http://arachnophiliac.info/burrow/urticating.htm
hmmm poate întreb o tâmpenie,dar chiar nu ştiu...coaja aia rămâne acolo sau iasă din ea de tot?
folosesc un caiet si un pix. acolo trec datele naparlirilor si la tarantule si la serpi 
