Cum sa iti sexezi tarantula
Scris: 31 Mar 2010, 15:41
Aici asteptam pozele userilor care vor o mana de ajutor in sexarea tarantulelor. Singura conditie e ca pozele sa fie de calitate, pentru o sexare cat mai corecta. Pozele proaste vor fi sterse de moderatori, administratori.
Articolul a fost preluat de pe site-ul lui Rick West, o figura emblematica in lumea pasionatilor de tarantula, si desi as fi putut adauga si articole care sa se refere strict la sexarea unei tarantula l-am preferat pe acesta. Din pacate nu am primit acceptul de a adauga si pozele de pe site, insa vom incerca sa adaugam pozele noastre pe masura ce le vom avea.
De asemenea o sa caut informatii si o sa le postez aici, pentru ca orice crescator sa poata invata cum sa afle singur daca are femela sau mascul.
Cum sa determini sexul tarantulei tale
De Mark R Hart
Editat si revizitat de Rick West
http://www.birdspiders.com/faq_sex.php
(With permission from Rick C. West)
Cel mai controversat subiect in cresterea in captivitate a tarantulelor este probabil problema "determinarii sexului tarantulei". In cei peste 30 de ani de cand detin tarantula in terarii, trebuie sa recunoasc ca am fost pacalit de multe ori, atat de paianjeni cat si de colegii care imi doreau binele sau de asa numitii "experti", care pretindeau ca au descoperit o metoda care nu da gres de a determina genul unei tarantule.
Ei bine, daca aceste metode ar fi fost intradevar "fara greseala", atunci trebuie sa recunosc ca eu am gresit, in masura in care s-au dovedit a fi la fel de precise ca aruncarea unei monede. Stema e femela, banul e mascul. Autorul a auzit de toate (inclusiv lucruri care ti-au scapat !) despre cum poti determina cu exactitate sexul unei tarantule vii. De la a "palpa" masa abdominala (incercati asta cu un King Baboon sau Usambara Red!) pentru a compara dimensiunile chelicerelor, picioarelor, grosimea abdomenului sau a ce vreti dumneavoastra. Asta include momnte in care mi s-a spus: "cea mai mare este femela" sau mascul, in funcite de caz, pana cand m-am albastrit la fata mai tare decat picioarele unei Haplopelma lividum! Invariabil , "femela" va naparli fara ghimpi tibiali si emboli pedipalpali si mult necesarul "mascul" pe care l-ai crescut de la stadiul de spiderling va continua sa naparleasca an de an fara nici un semn de barbatie. Toate aceste exemple provin de la profeti ai pronosticurilor din lumea theraposidelor, care JURA ca un anumit paianjen trebuie sa fie mascul pentru ca "asta e asa si asta e asa". Asadar, chiar nu exista stiinta adevarata in padurea neexplorata a metodelor pseudostiintifice si a datului fatis cu presupusul ??
Din fericire, pentru cei dintre noi care inmultesc tarantule cu regularitate, tehnica sexarii theraposidelor prin examinare la microscop a exuviului, este stiinta adevarata. Colegii nostrii de la The British Tarantula Society, in special John si Kathleen Hancock, care au adus aceasta tehnica de valoare de a stabili sexul unei tarantula la lumina in cartea lor intitulata: "Tarantulas: Keeping and Breeding Arachnids in Captivity" by R & A Publishing Ltd., Somerset, England. Oricine are acces la un microsop poate fi destul de sigur de sexul tarantulei cand un exuviu este disponibil. Aceasta tehnica este foarte importanta, si oricine inmulteste tarantule regulat este obligat sa o invete, pentru a putea garanta un pronostic corect in ceea ce priveste masculii necesari imprecherilor ce vor urma. Din pacate, aceasta tehnica are si anumite dezavantaje. Vreau sa spun, ce face cineva cand este intr-un pet-shop sau in fata tarabei unui crescator la o expozitie, cu spectatori care te preseaza din toate partile ? Incearca sa spui "Ma scuzati, domnule patron de pet-shop, ati pastrat poate cumva ultimul exuviu de la aceste exemplar de Brachypelma smithi? Oh, si aveti poate un microscop stereoscopic pe care sa il pot imprumuta pentru cateva secunda?" Chiar si daca ajungi sa fii atat de norocos, poti sa ai mereu dubii ca exuviul apartine paianjenului in discutie. De asemenea, in colectiile personale, chiar si a celor care tin o evidenta riguroasa, este posibil sa confunzi exuviile cand ai zeci de exuvii din zeci de terarii in zeci de zile.
Asadar cautarea continua pentru o metoda bazata pe dovezi stiintifice care sa iti permita (expedierea de mostre ADN nu este rezonabila) care sa iti permita sa determini imediat genul unei tarantule vii. Dupa numeroase volume de texte straine citite, in germana, franceza, si portugheza m-au dus la concluzia ca s-ar putea sa fii descoperit o tehnica. Investigatii ulterioare (si software scump de traducere!), mi-au relevat, din pacate, ca autorii straini nu gasisera o caracteristica pe care sa o accepte toti. Toate erau presupuneri, bazate pe multi, multi ani de experienta si privitul la multe mii de paianjeni, majoritatea din aceeasi specie. In mod sigur, daca cineva detine 200 de specii de tarantule in acelasi timp, cam la fel de mari si de batrane, este posibil sa selectezi masculii de femele cu sanse mai bune decat 50%-50%. Dar ce se intampla in cazul singurei tarantule care este de vanzare intr-un pet-shop din centru? Sau unicul specimen a unei specii rare de care ai nevoie pentru o imperechere si nu este disponibil decat un juvenil mare in vitrina dealerului, si despre care acesta jura ca este ceea ce tu ai nevoie ? Unde este stiinta atunci, ca sa te ajute sa dovedesti ca dealerul este onest, sau sa il demaschezi ? Dar raspunsul la aceste intrebari nu avea sa ramana ascuns pentru totdeauna.
In timpul verii anului 1995, am fost atat de norocos incat am asistat la conferinta "Nevertebrate in captivitate" a Institutului Sonoran Arthropod Studies, care este tinut annual in Tucson, Arizona. Directorul institului, Steve Prchal, asamblase ceea ce avea sa fie evenimentul mult visat al iubitorilor de tarantula. Printre spectatori au fost numerosi specialisti in tarantule cum ar fi: Andrew Smith membru al The British Tarantula Society si autor respectat, Barbara Reger, Dr. Bob Breene si Miep O’brien membru al American Tarantula Society, Tom Mason de la gradina zoologica MetroToronto Zoo, David Hudge de la gradina zoologica Louisville, Dr. G.B. Edwards de la departamentul de agricultura Florida, Dr. Robert Wolff de la Trinity College si lista poate continua cu numeroase nume importante din domeniu. In mod sigur raspunsul la vesnica intrebare a determinarii sexului unei theraposide avea sa isi gaseasca raspunsul definitiv aici, si nu aveam sa fim dezamagiti.
In momentul acela a aparut Rick West din Victoria, Canada. Rick a fost indemnat sa vina si sa tina un mini-seminar de doua zile despre membrii familiei Theraphosidae. Desi conferinta SASI s-a ocupat de toate Arthropodele, majoritatea celor 100 de participanti au fost destul de interesati de tarantule incat seminarul sa devina un eveniment important. Seminarul avea sa abordeze doua mari probleme. Prima era prezentarea metodelor de indentificare a subfamiliilor de tarantule (si a catorva genuri) si a doua parte avea sa exemplificie metoda de a sexa tarantulele vii.
Pentru cei care nu il cunosc pe Rick West si munca sa, el este unul dintre acei oameni rari a caror sete de cunoastere l-a facut sa achizitioneze diferite articole despre orice are legatura cu arachnologia. Asta, in legatura cu propria cunoastere enciclopedica despre tarantule avea sa conduca la acest moment important pentru comunitatea celor pasionati de tarantule.
Primul obiect pe care Rick l-a aratat celor din sala a fost o copie a unui articol intitulat : "The Spinnerets and Epiandrous Glands of Spiders" by B. J. Marples, J. Linneaus Society (Zool.), vol. 46, 1967. Acest articol este despre spineretele paianjenilor, si face referiri la anumite fusilla sau spinerete care sunt gasite doar la masculi, numite epiandrous fusillae. Conform articolului, aproape toti masculii de painajen, inclusiv tarantule, prezinta acest set suplimentar de glande secretoare de panza si fusilae sau spinerete. Daca le gasim pe un paianjen, putem sa determinam in sfarsit, riguros si stiintific, daca paianjenul este mascul sau femela.
Aparent, aproape toti paianjenii masculi, au un set suplimentar de glande secretoare de panza sau tuburi care sunt conectate la glandele apiandrous. Se banuieste ca glandele epiandrous produc o panza speciala folosita la construirea "sper-web-ului", o structura construita doar de masculi pentru a-i ajuta sa transfere lichid seminal de la organele genitale la bulbii de pe pedipalpe. Pe langa acest articol a fost prezentata o pagina de ilusratii , a domnului West pentru ‘Zur Biologie Vogelspinnen (Fam. Aviculariidae)’, M. Melchers, Z. Morph. Okol. Tiere 53, 1964. Aceste ilustratii aratau mai clar locul in care apareau aceste structure la o tarantula. Apar in randuri de 2-4 si formeaza o structura semi-circulara sau uneori triunghiulara care sugereaza un arc de perisori mai negri, densi si inchisi la culoare.
La paianjenii mai mari, prezenta ( absenta) epiandrous fusillae este in mod normal vizibila cu ochiul liber, desi o sursa buna de lumina este recomandata.
La tarantulele mai mici, de ( 3-5 centimetrii), se poate folosi un microscop de buzunar cu un grosisment de 30X. Examinarea la microscop a exuviilor a aratat ca epiandrous fusillae sunt vizibile chiar si la puii foarte mici.
Exista specii care au epiandrous fusillae de un portocaliu deschis, care se poate confunda cu zona din jur. Cu toate acestea, important este amplasamentul, forma si numarul (2-4 randuri) acestor fusillae si nu culoarea. Astfel se exclude posibilitatea de a confunda perisorii din regiunea epigastrica cu epiandrous fusillae.
Si ceva poze, pentru exercitiu:
Acanthoscurria geniculata - femela:
Lasiodora parahybana - mascul:
Lasiodora parahybana - mascul apartinand userului Bagabond
Cateva exemple cu exuvii, ca sa va faceti o idee:
Lasiodora parahybana - mascul:
Cateva imagini cu exuvii la microscop, aici o sa mai adaugam imagini cu timpul:
Stromatopelma calceatum - femela:
Psalmopoeus cambridgei - mascul:
Lampropelma violaceopes - femela:
Articolul a fost preluat de pe site-ul lui Rick West, o figura emblematica in lumea pasionatilor de tarantula, si desi as fi putut adauga si articole care sa se refere strict la sexarea unei tarantula l-am preferat pe acesta. Din pacate nu am primit acceptul de a adauga si pozele de pe site, insa vom incerca sa adaugam pozele noastre pe masura ce le vom avea.
De asemenea o sa caut informatii si o sa le postez aici, pentru ca orice crescator sa poata invata cum sa afle singur daca are femela sau mascul.
Cum sa determini sexul tarantulei tale
De Mark R Hart
Editat si revizitat de Rick West
http://www.birdspiders.com/faq_sex.php
(With permission from Rick C. West)
Cel mai controversat subiect in cresterea in captivitate a tarantulelor este probabil problema "determinarii sexului tarantulei". In cei peste 30 de ani de cand detin tarantula in terarii, trebuie sa recunoasc ca am fost pacalit de multe ori, atat de paianjeni cat si de colegii care imi doreau binele sau de asa numitii "experti", care pretindeau ca au descoperit o metoda care nu da gres de a determina genul unei tarantule.
Ei bine, daca aceste metode ar fi fost intradevar "fara greseala", atunci trebuie sa recunosc ca eu am gresit, in masura in care s-au dovedit a fi la fel de precise ca aruncarea unei monede. Stema e femela, banul e mascul. Autorul a auzit de toate (inclusiv lucruri care ti-au scapat !) despre cum poti determina cu exactitate sexul unei tarantule vii. De la a "palpa" masa abdominala (incercati asta cu un King Baboon sau Usambara Red!) pentru a compara dimensiunile chelicerelor, picioarelor, grosimea abdomenului sau a ce vreti dumneavoastra. Asta include momnte in care mi s-a spus: "cea mai mare este femela" sau mascul, in funcite de caz, pana cand m-am albastrit la fata mai tare decat picioarele unei Haplopelma lividum! Invariabil , "femela" va naparli fara ghimpi tibiali si emboli pedipalpali si mult necesarul "mascul" pe care l-ai crescut de la stadiul de spiderling va continua sa naparleasca an de an fara nici un semn de barbatie. Toate aceste exemple provin de la profeti ai pronosticurilor din lumea theraposidelor, care JURA ca un anumit paianjen trebuie sa fie mascul pentru ca "asta e asa si asta e asa". Asadar, chiar nu exista stiinta adevarata in padurea neexplorata a metodelor pseudostiintifice si a datului fatis cu presupusul ??
Din fericire, pentru cei dintre noi care inmultesc tarantule cu regularitate, tehnica sexarii theraposidelor prin examinare la microscop a exuviului, este stiinta adevarata. Colegii nostrii de la The British Tarantula Society, in special John si Kathleen Hancock, care au adus aceasta tehnica de valoare de a stabili sexul unei tarantula la lumina in cartea lor intitulata: "Tarantulas: Keeping and Breeding Arachnids in Captivity" by R & A Publishing Ltd., Somerset, England. Oricine are acces la un microsop poate fi destul de sigur de sexul tarantulei cand un exuviu este disponibil. Aceasta tehnica este foarte importanta, si oricine inmulteste tarantule regulat este obligat sa o invete, pentru a putea garanta un pronostic corect in ceea ce priveste masculii necesari imprecherilor ce vor urma. Din pacate, aceasta tehnica are si anumite dezavantaje. Vreau sa spun, ce face cineva cand este intr-un pet-shop sau in fata tarabei unui crescator la o expozitie, cu spectatori care te preseaza din toate partile ? Incearca sa spui "Ma scuzati, domnule patron de pet-shop, ati pastrat poate cumva ultimul exuviu de la aceste exemplar de Brachypelma smithi? Oh, si aveti poate un microscop stereoscopic pe care sa il pot imprumuta pentru cateva secunda?" Chiar si daca ajungi sa fii atat de norocos, poti sa ai mereu dubii ca exuviul apartine paianjenului in discutie. De asemenea, in colectiile personale, chiar si a celor care tin o evidenta riguroasa, este posibil sa confunzi exuviile cand ai zeci de exuvii din zeci de terarii in zeci de zile.
Asadar cautarea continua pentru o metoda bazata pe dovezi stiintifice care sa iti permita (expedierea de mostre ADN nu este rezonabila) care sa iti permita sa determini imediat genul unei tarantule vii. Dupa numeroase volume de texte straine citite, in germana, franceza, si portugheza m-au dus la concluzia ca s-ar putea sa fii descoperit o tehnica. Investigatii ulterioare (si software scump de traducere!), mi-au relevat, din pacate, ca autorii straini nu gasisera o caracteristica pe care sa o accepte toti. Toate erau presupuneri, bazate pe multi, multi ani de experienta si privitul la multe mii de paianjeni, majoritatea din aceeasi specie. In mod sigur, daca cineva detine 200 de specii de tarantule in acelasi timp, cam la fel de mari si de batrane, este posibil sa selectezi masculii de femele cu sanse mai bune decat 50%-50%. Dar ce se intampla in cazul singurei tarantule care este de vanzare intr-un pet-shop din centru? Sau unicul specimen a unei specii rare de care ai nevoie pentru o imperechere si nu este disponibil decat un juvenil mare in vitrina dealerului, si despre care acesta jura ca este ceea ce tu ai nevoie ? Unde este stiinta atunci, ca sa te ajute sa dovedesti ca dealerul este onest, sau sa il demaschezi ? Dar raspunsul la aceste intrebari nu avea sa ramana ascuns pentru totdeauna.
In timpul verii anului 1995, am fost atat de norocos incat am asistat la conferinta "Nevertebrate in captivitate" a Institutului Sonoran Arthropod Studies, care este tinut annual in Tucson, Arizona. Directorul institului, Steve Prchal, asamblase ceea ce avea sa fie evenimentul mult visat al iubitorilor de tarantula. Printre spectatori au fost numerosi specialisti in tarantule cum ar fi: Andrew Smith membru al The British Tarantula Society si autor respectat, Barbara Reger, Dr. Bob Breene si Miep O’brien membru al American Tarantula Society, Tom Mason de la gradina zoologica MetroToronto Zoo, David Hudge de la gradina zoologica Louisville, Dr. G.B. Edwards de la departamentul de agricultura Florida, Dr. Robert Wolff de la Trinity College si lista poate continua cu numeroase nume importante din domeniu. In mod sigur raspunsul la vesnica intrebare a determinarii sexului unei theraposide avea sa isi gaseasca raspunsul definitiv aici, si nu aveam sa fim dezamagiti.
In momentul acela a aparut Rick West din Victoria, Canada. Rick a fost indemnat sa vina si sa tina un mini-seminar de doua zile despre membrii familiei Theraphosidae. Desi conferinta SASI s-a ocupat de toate Arthropodele, majoritatea celor 100 de participanti au fost destul de interesati de tarantule incat seminarul sa devina un eveniment important. Seminarul avea sa abordeze doua mari probleme. Prima era prezentarea metodelor de indentificare a subfamiliilor de tarantule (si a catorva genuri) si a doua parte avea sa exemplificie metoda de a sexa tarantulele vii.
Pentru cei care nu il cunosc pe Rick West si munca sa, el este unul dintre acei oameni rari a caror sete de cunoastere l-a facut sa achizitioneze diferite articole despre orice are legatura cu arachnologia. Asta, in legatura cu propria cunoastere enciclopedica despre tarantule avea sa conduca la acest moment important pentru comunitatea celor pasionati de tarantule.
Primul obiect pe care Rick l-a aratat celor din sala a fost o copie a unui articol intitulat : "The Spinnerets and Epiandrous Glands of Spiders" by B. J. Marples, J. Linneaus Society (Zool.), vol. 46, 1967. Acest articol este despre spineretele paianjenilor, si face referiri la anumite fusilla sau spinerete care sunt gasite doar la masculi, numite epiandrous fusillae. Conform articolului, aproape toti masculii de painajen, inclusiv tarantule, prezinta acest set suplimentar de glande secretoare de panza si fusilae sau spinerete. Daca le gasim pe un paianjen, putem sa determinam in sfarsit, riguros si stiintific, daca paianjenul este mascul sau femela.
Aparent, aproape toti paianjenii masculi, au un set suplimentar de glande secretoare de panza sau tuburi care sunt conectate la glandele apiandrous. Se banuieste ca glandele epiandrous produc o panza speciala folosita la construirea "sper-web-ului", o structura construita doar de masculi pentru a-i ajuta sa transfere lichid seminal de la organele genitale la bulbii de pe pedipalpe. Pe langa acest articol a fost prezentata o pagina de ilusratii , a domnului West pentru ‘Zur Biologie Vogelspinnen (Fam. Aviculariidae)’, M. Melchers, Z. Morph. Okol. Tiere 53, 1964. Aceste ilustratii aratau mai clar locul in care apareau aceste structure la o tarantula. Apar in randuri de 2-4 si formeaza o structura semi-circulara sau uneori triunghiulara care sugereaza un arc de perisori mai negri, densi si inchisi la culoare.
La paianjenii mai mari, prezenta ( absenta) epiandrous fusillae este in mod normal vizibila cu ochiul liber, desi o sursa buna de lumina este recomandata.
La tarantulele mai mici, de ( 3-5 centimetrii), se poate folosi un microscop de buzunar cu un grosisment de 30X. Examinarea la microscop a exuviilor a aratat ca epiandrous fusillae sunt vizibile chiar si la puii foarte mici.
Exista specii care au epiandrous fusillae de un portocaliu deschis, care se poate confunda cu zona din jur. Cu toate acestea, important este amplasamentul, forma si numarul (2-4 randuri) acestor fusillae si nu culoarea. Astfel se exclude posibilitatea de a confunda perisorii din regiunea epigastrica cu epiandrous fusillae.
Si ceva poze, pentru exercitiu:
Acanthoscurria geniculata - femela:
Lasiodora parahybana - mascul:
Lasiodora parahybana - mascul apartinand userului Bagabond
Cateva exemple cu exuvii, ca sa va faceti o idee:
Lasiodora parahybana - mascul:
Cateva imagini cu exuvii la microscop, aici o sa mai adaugam imagini cu timpul:
Stromatopelma calceatum - femela:
Psalmopoeus cambridgei - mascul:
Lampropelma violaceopes - femela: