Teraristica Romania

ANATOMIE

Corpul scorpionului este împărţit în trei segmente: capul (cefalotorace),  abdomenul (mesosoma) şi coada (metasoma).

Cefalotorace:

Cefalotoracele, numit şi prosoma, este capul scorpionului, compus din carapace, ochi, chelicere (gura), pedipalpi (cleşti) şi patru perechi de picioare. Exoscheletul scorpionului e dur şi rezistent pentru a asigura protecţie împotriva prădătorilor. Scorpionii au 2 ochi poziţionaţi în zona mediană a capului şi două până la cinci perechi de ochi poziţionaţi de-a lungul marginei carapacei. Poziţia ochilor este determinată de duritatea solului din habitatele în care aceştia trăiesc.
Pedipalpii reprezintă extensii segmentate ale corpului, cu rol senzorial şi sunt folosiţi pentru a imobiliza prada şi pentru apărare. Segmentele pedipalpilor (de la cel mai apropiat de corp spre exterior) sunt: coxa, trohanter, femur, patelaa, tibia (cleştele mobil) şi tars (cleştele fix). Scorpionii prezintă pe suprafaţa exoscheletului nişte structuri lineare numite carene, folosite în taxonomie pentru clasificarea şi descrierea speciilor.

Mesosoma

Abdomenul, numit şi opistosoma, prezintă 7 segmente (somite), fiecare acoperite dorsal de câte o placă (tergum) şi de asemnea ventral pentru segmentele 3 până la 7. Primul segment abdominal prezintă o pereche de operculi genitali care acoperă gonoforul. Segmentul doi prezintă pectinele, iar segmentele 3 până la 7 prezintă o pereche de spiracule. Acestea sunt o deschidere către organele respiratorii ale scorpionului, numite plămâni-carte (book lungs) şi pot avea forma unor taieturi, circulară, eliptică sau ovală.

Metasoma

Metasoma, coada scorpionului, este alcătuită din 6 segmente, ultimul constând în anusul scorpionului şi telson (acul). Acul este alcătuit dintr-o vezica, în interiorul căreia se află o pereche de glande ce secretă venin şi un ghimpe foarte ascuţit prin care este injectat veninul. Uneori scorpionii se pot naşte cu două metasome (cozi). Scorpionii cu două cozi nu sunt o specie diferită ci doar o anomalie genetică.

REPRODUCERE

Majoritatea scorpionilor se reproduc sexuat, şi în majoritatea speciilor sunt prezenţi indivizi din ambele sexe. Unele specii cum ar fi Hottentotta hottentotta, Hottentotta caboverdensis, Liocheles australasiae, Tityus columbianus, Tityus metuendus, Tityus serrulatus, Tityus stigmurus, Tityus trivittatus şi Tityus urugayensis se reproduc prin partenogeneză, un proces prin care ouăle nefertilizate se transformă în embrioni. Reproducerea este realizată prin transferul unui spermatofor de la mascul la femela. Pentru a realiza cu succes acest transfer scorpionii vor iniţia un ritual complex de împerechere. Împerecherea începe cu masculul şi femela localizându-se unul pe altul cu ajutorul feromonilor şi a vibraţiilor. Odată ce aceştia au determinat că sunt de sex opus şi aparţin aceleiaşi specii, împerecherea poate începe.
Masculul va apuca cleştii femelei şi vor începe un „dans” numit „promenade a deux”. În realitate masculul îndruma femela căutând un loc propice unde să depoziteze spermatoforul. În timpul ritualului masculul uneori atrage femela foarte aproape de el până când chelicerele celor doi se ating într-o forma mai intimă asemănătoare unui „sărut”. De asemenea masculul, în unele cazuri, eliberează cantităţi mici de venin peste pedipalpii femelei sau pe cafalotorace, probabil pentru a calma femela.
Odată ce masculul a găsit un loc pentru a finaliza împerecherea, acesta va depozita spermatoforul. Apoi va îndruma femela cu grija peste spermatofor până când acesta atinge opercula genitală a femelei şi astfel se eliberează sperma fertilizând femela. Împerecherea poate dura între 1 până la 25 de ore sau mai mult, în funcţie de abilitatea masculului de a găsi un loc cu o suprafaţă plană pentru depozitarea spermatoforului. Dacă împerecherea durează prea mult, e posibil ca femela să-şi piardă interesul încetând astfel procesul.Odată ce împerecherea s-a finalizat, cei doi se vor despărţi. Masculul se va retrage, de obicei rapid, cel mai probabil pentru a nu fi mâncat de femelă. (canibalismul sexual la scorpioni nu este frecvent)

NAŞTERE ŞI DEZVOLTARE

Faţă de majoritatea arahnidelor, scorpionii sunt vivipari. Puii sunt născuţi unul câte unul şi apoi purtaţi pe spatele femelei. Aceştia sunt dependenţi de protecţia şi umiditatea oferită de femelă până când năpârlesc o dată. La unele specii s-a observat un comportament social mai avansat (ex. Pandinus spp.) în care nou născuţii petrec mai mult timp alături de femelă, aceasta capturând hrană pentru ei. În aceste condiţii s-a observat că puii crescuţi alături de mamă se vor dezvolta mai repede şi mai sănătos, mortalitatea în cazul noilor născuţi fiind extrem de redusă faţă de cazurile în care puii au fost separaţi de femelă.
Creşterea la scorpioni este realizată prin năpârlirea periodică a exoscheletului. Progresul de dezvoltare la scorpioni este măsurat în instars (numărul de năpârliri prin care acesta a trecut). Scorpionii, în general, au nevoie de cinci până la şapte năpârliri pentru a atinge maturitatea sexuală. Procesul începe prin crăparea vechiului exoschelet chiar sub marginea carapacei (în faţa prosomei). Noul scorpion iese afară prin această crăpătura treptat, mai întai pedipalpii şi picioarele urmate de metasoma. Odată ce procesul a luat sfârşit noul exoschelet este moale şi fragil, astfel noul scorpion fiind foarte vulnerabil. Acesta se va întinde constant în timp ce noul exoschelet se întăreşte, proces numit cheratinizare.