Cele mai noi
- Lepidodactylus lugubris - Mourning Gecko
- Tropidolaemus wagleri - Temple Pitviper
- Bitis arietans - Vipera pufăitoare
- Unelte necesare în creşterea şerpilor veninoşi
- Naja kaouthia - Monocled Cobra
- Crotalus adamanteus - Eastern Diamondback Rattlesnake
- P. guttatus - Corn Snake - Morphs V: Forme cu două gene
- P. guttatus - Corn Snake - Morphs IV: Combinatie de alele
- Ophiophagus hannah - Cobra regală
- Dendroaspis polylepis - Mamba neagră
Babycurus jacksoni - Red Bark Scorpion |
Scorpioni | |||
Scris de Marian Olarasu | |||
Fotografie preluată cu acordul lui Thor Hakonsen, www.thorhakonsen.com
Clasificare Clasa Arachnida, Ordinul Scorpiones, Familia Buthidae, Genul Babycurus.
Subspecii Nu există subspecii recunoscute de literatura de specialitate.
Nume comun Red bark scorpion, Tanzanian red bark scorpion.
Statut de conservare Specia nu este menționată în Lista Roșie – IUCN și nici pe Anexele CITES.
Areal de distribuție Kenya, Tanzania, Uganda, Camerun și Republica Democrată Congo.
Habitat Se găsesc în special în savane și trăiesc sub scoarță de copac sau pietre. Uneori se urcă în copaci după termite care roiesc, dar asta se întâmplă în zone mai uscate.
Descriere Babycurus jacksonii a fost descris de Pocock în anul 1890. Specia a fost numită după F. J. Jackson, cel care a găsit holotipul, o femelă în Taveita, Kenya, lângă muntele Kilimanjaro. Exemplarele adulte ating între 6 – 9 cm lungime. Sunt activi pe timpul nopții, ziua stau ascunși sub scoarțe de copac, pietre sau își sapă singuri mici ascunzători. Specia prezintă între 18 – 24 dinți pectinali iar coloritul variază de la portocaliu la maro deschis, cu o proeminentă formă triunghiulară sau eliptică, formată din una sau mai multe benzi maro închis peste partea dorsală a mesosomei. Vârful pedipalpilor este negru. Este cunoscut faptul că această specie “face pe mortul”, fiind probabil un mecanism de defensivă. Acest comportament a fost observat în special în rândul puilor și juvenililor care atunci când sunt atinși cu penseta nu reacționează. De asemenea, atunci când sunt deranjați sunt imprevizibili și foarte rapizi în mișcări. Din cauza aspectelor prezentate mai sus, Babycurus jacksonii nu este considerată o specie recomandată începătorilor.
Hrănire În captivitate pot fi hrăniți cu larve, gândaci, greieri și alte insecte. Puii și juvenilii se hrănesc de 2 ori pe săptămână. Adulții trebuie hrăniți o dată pe săptămână iar dacă îi țineți la comun asigurați-vă că au mâncare destulă, pentru a evita eventualele cazuri de canibalism.
Reproducere Babycurus jacksonii prezintă dimorfism sexual,sexarea se face ușor odată ce au ajuns la maturitate. Masculii au clești mai scurți și mai robuști, pe când femelele sunt mai mari și au clești mai lungi și mai subțiri. De asemenea, masculii sunt mult mai mici decât femelele. Este o specie prolifică, o singură înseminare de la un mascul poate produce 3 sau chiar 4 nașteri fără ca femela să mai intre în contact cu alt mascul. Gestația durează 4 – 6 luni și pot naște în jur de 18 – 30 de pui. După ce puii au năpârlit în 2instar, este bine să fie separați de mamă pentru a evita pierderile. Este recomandat ca puii să fie ținuți separat până la maturitate, pentru a evita canibalismul, după care dacă doriți îi puteți introduce într-un terariu împreună.
Terariu – amenajare și necesități Pot fi ținuți în faunarii sau terarii mici, L 30 cm x l 15 cm x h 15 cm fiind de ajuns pentru a găzdui o pereche de exemplare adulte. Dacă doriți să înființați o colonie este nevoie de spațiu mai mare, cu ascunzători. Este recomandat să țineți un singur mascul cu mai multe femele din cauză că masculii sunt teritoriali iar dacă vreți să-i țineți împreună e bine să aveți cel puțin câte 2 femele pentru fiecare mascul. Temperatura optimă pe timpul zilei trebuie să fie cuprinsă între 24 – 28 °C și 20 – 22 °C noaptea, iar nivelul relativ al umidității aerului trebuie să fie în jur de 65 – 75 %. Pentru a menține umiditatea se pulverizează apă pe jumătate din suprafața substratului iar cealaltă jumătate trebuie menținută uscată. Terariul trebuie dotat cu un vas cu apă, fiind de ajuns unul de dimensiunea unui dop de sticlă. Vasele mai mari de atât sunt periculoase, existând riscul ca scorpionul să se înece. Apa trebuie schimbată periodic pentru a evita formarea algelor sau a bacteriilor. Ca substrat, humusul este ideal pentru această specie, însă poate fi combinat și cu alte tipuri de substrat. Pentru a năpârli are nevoie de un suport așezat vertical, cum ar fi scoața de copac sau o piatră. Fără acest suport apar probleme la năpârlire și pot muri. Pentru a le observa activitatea puteți folosi becuri sau neoane cu lumină roșie. Manipularea nu este recomandată și trebuie făcută doar atunci când este nevoie, pentru a reduce stresul scorpionului și riscul de a fi înțepat.
Venin Veninul acestei specii nu este considerat letal omului, însă având în vedere că este un membru al familie Buthidae, de dimensiune medie, trebuie să fim precauți. Majoritatea celor înțepați au descris durere puternică și umflătură la locul înțepăturii iar efectul a trecut după 24 de ore.
|
Utilizatori Chat
Generalități
Nevertebrate
Șerpi
Șopârle
Amfibieni
Țestoase
Crocodilieni
Statistici
Membri : 587Conţinut : 193
Link-uri web : 39
Număr afişări conţinut : 959141