Cele mai noi
- Lepidodactylus lugubris - Mourning Gecko
- Tropidolaemus wagleri - Temple Pitviper
- Bitis arietans - Vipera pufăitoare
- Unelte necesare în creşterea şerpilor veninoşi
- Naja kaouthia - Monocled Cobra
- Crotalus adamanteus - Eastern Diamondback Rattlesnake
- P. guttatus - Corn Snake - Morphs V: Forme cu două gene
- P. guttatus - Corn Snake - Morphs IV: Combinatie de alele
- Ophiophagus hannah - Cobra regală
- Dendroaspis polylepis - Mamba neagră
Acanthoscurria geniculata - Brazilian Whiteknee Tarantula |
Tarantule | |
Scris de Marian Olarasu | |
Clasificare Regn: Animalia Încrengătură: Arthropoda Clasa: Arachnida Ordin: Araneae Subordin: Mygalomorphae Familie: Theraphosidae Genul: Acanthoscurria Specie: geniculata
Subspecii: Momentan nu există subspecii descrise. Nume comun: Brazilian Whiteknee Tarantula
Status de conservare: Nu este menționată pe listele IUCN sau anexele CITES.
Areal de distribuție:
Habitat: Indivizii din această specie trăiesc în sălbăticie în selva braziliană, în zone cu umiditate crescută. Specia este terestră, prin urmare indivizii trăiesc la nivelul solului.
Descriere specie: Specie de dimensiuni mari, ajungând la 20 de cm legspan, se recunoaşte uşor după benzile de culoare albă de la articulaţiile segmentelor membrelor, dar şi după abdomenul negru acoperit cu peri de culoare roşie. Una dintre cele mai populare specii din hobby, este apreciată pentru dimensiunile mari, colorit, ritm de crestere rapid şi pentru faptul că petrec majoritatea timpului "la vedere", spre deosebire de alte specii de tarantule. De asemenea este o specie apreciată și pentru faptul ca are un apetit vorace și cazurile în care să refuze mâncarea sunt rare. Fiind o specie originară din America de Sud și Acanthoscurria geniculata prezintă perișori urticanți pe corp, fapt ce poate provoca unele neplăceri celui ce deține această specie (iritarea dermului în locul de contact cu perișorii, conjunctivite severe și chiar orbire în cazul în care aceștia iau contact cu structurile globului ocular).
Hrănire: Această specie va manca aproximativ tot ce i se va pune la dispoziţie, fiind una din puţinele specii la care există riscul suprahrănirii. Hrana se oferă odată la 2 saptamani în cazul indivizilor sub-adulţi sau adulţi, şi aproximativ odată pe saptamână pentru indivizii mai mici. Unii indivizi vor mânca hrana chiar şi în perioada de prenăpârlire, ceea ce nu se întâmplă la majoritatea speciilor.
Reproducere: În general ritualul împercherii respectă regulile descrise în articolul ”Tarantule - anatomie și reproducere”. Trebuie menționat însă ca sunt mai frecvente cazurile în care femela atacă și chiar omoară masculul în timpul împerecherii și faptul că un sac cu ouă poate să conțină și peste 2000 ouă.
Terariu - amenajare și necesități: Acanthoscurria geniculata este o specie terestră, suprafaţa terariului fiind mai importantă decât înălţimea. Petrec majoritatea timpului afară din acunzătoare, dar aceasta este necesară pentru siguranţa animalului sau trebuie asigurat un strat mai gros de substrat în care individul să îşi poată construi o ascunzătoare.
Venin: Toate speciile de tarantule posedă venin. Deși acesta nu este foarte potent, mușcăturile nu sunt niciodată plăcute.De asemenea ca și orice specie de tarantulă și Acanthoscurria geniculata poate fi imprevizibilă și o mușcătură poate surveni oricând. Din aceste motive recomandăm atenție maximă când tarantula este hrănită, mutată sau când îi este curațat terariul. TERARISTICA.RO NU RECOMANDĂ MANIPULAREA TARANTULELOR.
|
Utilizatori Chat
Generalități
Nevertebrate
Șerpi
Șopârle
Amfibieni
Țestoase
Crocodilieni
Statistici
Membri : 587Conţinut : 193
Link-uri web : 39
Număr afişări conţinut : 956560