Cele mai noi
- Lepidodactylus lugubris - Mourning Gecko
- Tropidolaemus wagleri - Temple Pitviper
- Bitis arietans - Vipera pufăitoare
- Unelte necesare în creşterea şerpilor veninoşi
- Naja kaouthia - Monocled Cobra
- Crotalus adamanteus - Eastern Diamondback Rattlesnake
- P. guttatus - Corn Snake - Morphs V: Forme cu două gene
- P. guttatus - Corn Snake - Morphs IV: Combinatie de alele
- Ophiophagus hannah - Cobra regală
- Dendroaspis polylepis - Mamba neagră
Poecilotheria subfusca - Ivory Ornamental Tarantula |
Tarantule | |||
Scris de Robert Carst | |||
Fotografiile au fost preluate cu acordul autorului, Stefan Phalagorn Bergström. http://www.facebook.com/Theraphosids.of.Southeast.Asia
Clasificare Clasa Arachnida, Ordin Araneae, Subordin Mygalomorphae, Familie Theraphosidae, Genul Poecilotheria
Sinonime Poecilotheria bara Chamberlin 1917
Subspecii Momentan nu există subspecii descrise.
Nume comun Ivory Ornamental, Brown Parachute Spider
Statut de conservare Specia nu este inclusă pe listele IUCN sau pe anexele Conventiei CITES.
Areal de distribuție Specia este originară din Sri Lanka, regiunea centrală a insulei.
Habitat Poecilotheria subfusca este întâlnită în sălbăticie atât în zonele de munte cât și în zonele joase din centrul țării, unde trăiește în coronamentul arborilor.
Descriere specie Poecilotheria subfusca este o specie arboricolă, ce atinge dimensiuni de peste 20 de centimetri, cu un temperament agresiv. Fiind o specie asiatică nu prezintă perișori urticanți. Este una dintre cele mai mari specii ale genului, cu un ritm de creștere destul de rapid. Juvenilii își vor petrece majoritatea timpului în galerii sau cuibul pe care și-l construiesc, în timp ce adulții nu vor mai sta ascunși, petrecând destul de mult timp afară, ceea ce le face bune animale de display. Poecilotheria subfusca este considerată de împătimiții genului una dintre cele mai calme specii, cât și una dintre cele mai frumoase. În coloritul lor regăsim negru, galben, nuanțe de maron și chiar reflexe metalice de violet. De asemenea și dispunerea culorilor pe corpul indivizilor face din această specie una dintre cele mai frumoase din teraristică. Dat fiind acest considerent, dar și faptul că este o specie încă rară prețul unui exemplar este destul de mare. Există printre terariști teoria că în cadrul speciei se regăsesc două varietăți și anume “highland” și “lowland”, unii considerând că varietatea “highland”, trăind la altitudini mai mari, este nevoită să aibă culori mai intense pentru a putea absorbi radiația solară și a se încălzi la temperaturile mai joase din mediu. De asemenea se consideră că există diferențe și în ceea ce privește dimensiunile celor două varietăți, “lowland” fiind considerată mai mare. Pe site-uri ale diferiților crescători apar fotografii cu specimene diferite atât ca și colorit cât și ca dimensiuni, fapt care pare să susțină această teorie. Totusi, în captivitate, crescători europeni reputați au obținut ambele varietăți din aceeași pontă. Acest lucru face ca fără studii genetice seriose acest subiect să fie în continuare un subiect de discuție printre terariști. Există cazuri în care crescătorii au creat terarii comune pentru mai mulți indivizi din această specie. Mai multe specii ale genului se pretează acestui lucru, considerându-se că în sălbăticie habitatul natural al acestora este restrâns, iar tarantulele sunt nevoite să împartă spații mici. Cei care vor să încerce acest lucru în captivitate trebuie să înceapă cu exemplare din aceeași pontă, să le ofere un terariu mic, cu puține locuri în care animalele îsi pot construi vizuina. Se consideră că dacă un exemplar ajunge să își revendice un teritoriu îi va ataca și omorî pe cei care depășesc limitele acestuia.
Hrănire Speciile genului Poecilotheria nu sunt deloc pretențioase în ceea ce privește hrana, ele vor accepta orice de la viermi, gândaci sau greieri fără probleme. Când sunt în perioada de dinaintea năpârlirii, acestea refuză hrana pentru o perioadă ce este în concordanță cu mărimea tarantulei.
Reproducere Ca și în cazul hrănirii, exemplarele din acest gen nu ridică mari probleme nici în ceea ce privește reproducerea, care de obicei decurge fără incidente majore. Este recomandat ca în momentul în care se încearcă o împerechere femela să nu fi napârlit de mai mult de 3 luni, iar introducerea masculului să se facă doar după ce acesta și-a construit pânza specifică “sperm-web”. Ca și în cazul majorității speciilor este posibil ca femela să atace și să omoare masculul.
Terariu - amenajare și necesități Fiind o tarantula arboricolă, are nevoie de mai mult spațiu pe verticală decât pe orizontală, de asemenea crengi pe care să se cațere și eventual o scoarță în care să se poată ascunde. Temperatura din terariu este recomandat să fie ceva mai mică decât în cazul restului speciilor din acest gen pentru că tarantula trăiește în sălbăticie în zone puțin mai reci, o temperatură de 22 – 24 °C fiind ideală, umiditatea relativa a aerului în jurul valorii de 70% este potrivită în terariul unei Poecilotheria subfusca. În cazul juvenililor recomandăm un strat ceva mai gros de substrat, pentru a oferi ocazia animalului să construiască galerii în care să se ascundă.
Venin Toate speciile de tarantule posedă venin. Deși acesta nu este foarte potent, mușcăturile nu sunt niciodată plăcute. De asemenea, ca orice specie de tarantulă și Poecilotheria subfusca poate fi imprevizibilă, o mușcătură poate surveni oricând. Din aceste motive recomandăm atenție maximă când tarantula este hranită, mutată sau când îi este curățat terariul.
|
Utilizatori Chat
Generalități
Nevertebrate
Șerpi
Șopârle
Amfibieni
Țestoase
Crocodilieni
Statistici
Membri : 587Conţinut : 193
Link-uri web : 39
Număr afişări conţinut : 958949