|
Fotografiile au fost preluate cu acordul autorului, Daniel Johansson - Suedia.
Clasificare
Clasa Reptilia, Subclasa Diapsida, Diviziunea Archosauria, Subdiviziunea Crurotarsi, Ordinul Crocodilia, Subordinul Eusuchia, Familia Alligatoridae, Subfamilia Caimaninae.
Subspecii
Nu există subspecii recunoscute de literatura de specialitate.
Nume comun
Caimanul pitic.
Statut de conservare
Este menţionat de Lista Roşie-IUCN ca fiind Least Concern (LC). Este de asemenea prezent pe anexa B la CITES. Nu face parte dintre speciile periclitate acest lucru însemnând că schimburile comerciale sunt permise. Acest tip de comerţ trebuie să fie monitorizat, majoritatea venind din Guyana, ţara care exporta animalele conform normelor CITES care determină numărul de caimani vii ce pot fi trimişi către export într-un an. În natură se estimează ca ar fi peste 1.000.000 de exemplare.
Areal de distribuţie
Bolivia, Brazilia, Columbia, Guyana, Paraguay, Ecuador, Venezuela, Peru şi Surinam.
Habitat
Este un caiman de apă dulce şi iubeşte zonele împădurite. Se găseşte în Amazon şi afluenţii lui, în râurile din Paraguay, în râurile din Bolivia, Brazilia şi Venezuela. Preferă apa curată şi au întinderi mari de teritoriu. Sunt predominant nocturni şi sunt destul de rezistenţi la diferenţele mari de temperatură ale apei. Se pare că sunt aproape total acvatici, ieşind destul de rar pe uscat.
Descrierea speciei
Este cea mai mică specie de crocodilian, masculii ating maxim 1,5-1,6 m iar femelele rar trec de 1,2m. Are solzi puternici de protecţie pe partea dorsală şi ventrală pentru a compensa dimensiunile sale mici. Are un bot scurt, cu forme netede şi craniu lat, cu o suprapunere accentuată a maxilarului superior. Pe timpul zilei stă ascuns în vizuinile de pe malurile râurilor sau în pădurile din apropierea apelor. Capul este maro ciocolatiu, cu ochii de culoare maronie. Când se nasc au 18-20 cm, în primul an ating 40 cm, în al doilea 50 cm, în al patrulea 75 cm, în al optulea an de viaţă ating 90 cm iar cam în 20 ani vor ajunge la 1,2-1,5 m. Femelele ating maturitatea la vârsta de 10 ani, atunci având o lungime de 1 m iar masculii de 1,1 m. În captivitate, cu temperaturi constante şi o rată ridicată de hrănire se poate realiza o creştere mai rapidă. Au un număr de 78-82 de dinţi, maxilarul fiind foarte puternic în ciuda dimensiunilor reduse.
Fotografie preluată cu acordul autorului, Thor Hakonsen, www.thorhakonsen.com
Temperament şi manipulare
Crocodilii sunt în general mai agresivi, urmaţi de caimani şi apoi de aligatori. Există multe excepţii la aceştia şi toti crocodilii pot fi imprevizibili, trebuind luate măsuri adecvate de siguranţă, indiferent de specie. Este necesară prudenţa atunci când se manipuleaza caimanul. Muşcătura poate provoca vătămări corporale grave. Dinţii lor pot pătrunde adânc şi forţa maxilarului poate sfâşia pielea şi carnea creând condiţii favorabile pentru infecţii bacteriene, care pot fi rezistente la antibiotice. Îngrijirea medicală ar trebui acordată chiar de la o muşcătură relativ mică pentru că altfel ar putea dura luni de zile până la vindecare. Trebuie să fiţi atenţi atunci când încercaţi aşa-numita "îmblânzire" a caimanului ca animal de companie. Stresul se poate dovedi fatal pentru animale din cauza concentraţiei de acid lactic din sânge, care va provoca moartea de la acidoză, în special la crocodilieni mai mari. Acestea sunt printre cele mai inteligente reptile, şi pot recunoaşte culori, mirosuri şi sunete.
Hrănire
Puii de caiman pitic mănâncă în principal nevertebrate terestre şi crustacee în timp ce adulţii preferă cantităţi mai mari de peşte, moluşte,crabi, nevertebrate şi creveţi. Adulţii nu evită să consume şi mici vertebrate care au ghinionul să ajungă în apă. În captivitate este foarte important să fie o bogată varietate de hrană pentru pui: mealworms, superworms, pinky iar adulţii se pot hrăni cu şoareci şi şobolani, iepuri şi păsări. Este foarte important ca mesele să conţină suplimente de calciu şi vitamine pentru întărirea oaselor, pentru a evita anumite boli sau decalcifieri. Puii se hrănesc de 3 ori pe săptămână iar adulţii o dată sau de două ori pe săptămână.
Reproducere
În sezonul de împerechere femelele construiesc movile de pământ şi frunze pe malurile râurilor sau în păduri unde vor depune între 10 şi 25 de ouă. Perioada de incubare este de 90 de zile. Deşi au fost observate cazuri în care după 90 de zile femelele sapă pentru a scoate puii din cuib şi a-i duce la apă acest comportament nu este adoptat de către toate. Multe dintre femele lasă puii să iasă şi să se descurce singuri încă de la început. În primul an de viaţă 80% din pui sunt vânaţi de către alte specii de răpitori (peşti, păsări sau alte reptile).
Terariu-amenajare şi necesităţi
Este recomandat ca lungimea să fie de minim 2 m şi lăţimea de 1 m. Înălţimea nu contează prea mult. Trebuie să aibă un bazin mare cu apă, cu vegetaţie naturală sau artificială care sa imite vegetaţia pădurilor de pe malurile râurilor. În partea terestră a terariului se poate pune ca substrat fibra de cocos. Tot în partea terestră este necesar un bec spot pentru a menţine o temperatură de 28-30°C dar şi un bec sau tub fluorescent UV 8.0-10.0 chiar dacă este o specie nocturnă cu pielea groasă. Pentru pui este chiar necesar becul UV. Apa trebuie să aibă în jur de 25 °C, să fie bine filtrată, limpede. Cel mai bine ar fi să utilizaţi un încălzitor de acvariu cu termostat, pentru o temperatură constantă a apei.
|
