Cele mai noi
- Lepidodactylus lugubris - Mourning Gecko
- Tropidolaemus wagleri - Temple Pitviper
- Bitis arietans - Vipera pufăitoare
- Unelte necesare în creşterea şerpilor veninoşi
- Naja kaouthia - Monocled Cobra
- Crotalus adamanteus - Eastern Diamondback Rattlesnake
- P. guttatus - Corn Snake - Morphs V: Forme cu două gene
- P. guttatus - Corn Snake - Morphs IV: Combinatie de alele
- Ophiophagus hannah - Cobra regală
- Dendroaspis polylepis - Mamba neagră
Cele mai citite
| Boa constrictor - Red Tail Boa |
| Familia Boidae | |||
|
Clasificare Ordinul Squamata, Subordinul Serpentes (Ophidia), Infraordinul Henophidia (Boidea), Familia Boidae, Subfamilia Boinae, Genul Boa.
Sinonime Boa constrictor LINNAEUS 1758
Subspecii Există zece subspecii, provenind din diverse zone geografice şi habitate: Boa constrictor amarali STULL 1932
Statut de conservare Toţi şerpii Boa constrictor sunt pe Anexa B în lista CITES, cu excepţia subspeciei Boa constrictor occidentalis care se află pe Anexa A. În teraristică cei mai întâlniţi sunt Boa constrictor imperator şi Boa constrictor constrictor deşi datorită masivei înmulţiri necontrolate în captivitate şi a confuziei, cele mai multe exemplare sunt greu de clasificat cu precizie, în Europa fiind foarte întâlnită denumirea de Boa constrictor - European Mix (EU-Mix)
Aproape toată America Centrală şi America de Sud, începând din Mexic, continuând cu Argentina, Belize, Bolivia, Brazilia, Columbia, Costa Rica, Dominica, Ecuador, El Salvador, Guyana Franceză, Guatemala, Guyana, Honduras, Mexico, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, Saint Lucia, Surinam, Trinidad-Tobago şi Venezuela.
De la păduri tropicale dese şi umede, mlaştini şi până la zone moderat uscate, pe o mare parte din America Centrală şi de Sud. Sunt şerpi moderat arboricoli când sunt pui, iar pe măsură ce cresc devin predominant tereştri. Sunt întâlniţi foarte des pe lângă aşezări umane datorită densităţii populaţiei de rozătoare din aceste zone. Animalele din nordul şi sudul arealului lor au perioade lungi de inactivitate în perioadele reci sau secetoase ale anului. Această caracteristică poate fi observată şi în captivitate, pe perioada iernii, dacă terariul nu este încălzit suficient şarpele va deveni destul de inactiv. Cei ţinuţi în mod constant la temperatura tropicală şi umiditate crescută sunt activi tot timpul.
Descriere specie Este un şarpe de talie medie-mare cu un colorit atrăgător şi variat, de la gri la maro, roz-portocaliu, roşcat, cu puncte negre, având pe spate o serie de "şei" mai închise la culoare, spre coada desenul fiind mult mai accentuat, şeile devenind maro-roşcat, de aici venindu-i şi numele comun de boa cu coadă roşie (red-tail boa). Au ochii de aceeaşi culoare cu corpul, cu pupile verticale şi cap mare, triunghiular. Este un şarpe deosebit de frumos, docil şi căutat de pasionaţii terarişti, chiar dacă uneori puii nou născuţi sunt speriaţi şi muşcă. Motivul este că în natură şi ei la rândul lor pot fi prada altor animale, agresivitatea este doar temporară, în scurt timp devenind un şarpe foarte sociabil şi liniştit. Sunt şerpi cu creştere rapidă, în primul an putând atinge 120-150 cm, în cel de-al doilea an atingând pragul de 2 m sau chiar puţin mai mult. În restul vieţii sale îndelungate, 20-30 de ani dacă sunt îngrijiţi corespunzător, creşterea va fi foarte lentă, aproape nesemnificativă. Masculii pot atinge 2-2,5 metri lungime iar femelele pot ajunge la 3-3,5 m iar greutatea undeva spre 30 kg. Masculii sunt ceva mai mici şi mai subţiri decât femelele. Se pare că cel mai mare exemplar măsurat a fost o femelă de 4,5 metri.
"Brian Sharp" bloodline - albino boa
În primul rând, ca la orice şarpe, terariul trebuie să fie bine închis pentru a evita ieşirea şarpelui, poate chiar pierderea lui definitivă, şerpii fiind maeştri ai evadărilor. Boa constrictor este un şarpe puternic, putând să deschidă întâmplător o uşă glisantă din geam uşor, gros de 3-4 mm. Pentru uşile glisante se pot folosi încuietori pentru vitrine, cu cheie sau alte sisteme de blocare a uşilor. Terariul pentru un boa adult trebuie să aiba minim 120-150 cm lungime, o înălţime de 60-70 cm şi o lăţime de minim 60 cm. Dacă aveţi spaţiu pentru un terariu chiar mai mare de atât este şi mai bine, dar calculaţi în principiu ca terariul să aibă măcar 75% din lungimea animalului. Ca substrat pentru început recomandăm şerveţelele sau prosopul de hârtie la rolă ori ziarele, acestea eliminând posibilitatea ca substratul să fie ingerat împreună cu hrana, evitând în acest fel blocarea substratului în intestin, lucru care de multe ori duce la moartea prematură a animalului. Mai târziu puteţi folosi substrat de fibra de cocos, ori cel tocat mărunt ori cel în formă de cubuleţe, acesta fiind foarte bun şi pentru că păstrează foarte bine umiditatea în terariu. Nu folosiţi rumeguş din lemn de conifere, uleiurile volatile emanate de acesta irită căile respiratorii ale şerpilor. Terariul trebuie să conţină şi o ascunzătoare, utilă mai ales cât şarpele este mic şi încă timid. Se pot folosi crengi bine ancorate în terariu, diverse esenţe, eu am folosit cu succes crengile de corcoduş, acesta nu a mucegăit niciodată. Aveţi grijă ca lemnele să fie bine spălate şi dezinfectate înainte de a le pune în terariu. De asemenea un vas de apă suficient de mare pentru a încăpea şarpele în întregime în el. Se pot folosi cu succes litierele pentru pisici, au un pret rezonabil şi un volum de aproximativ 10 litri. Staţi linistiţi, puiul de şarpe nu se va îneca, poate sta sub apă până la o oră. Acest vas va fi folosit pentru baie foarte des, şarpele chiar defecând constant în el. Apa trebuie schimbată zilnic, cu apă de robinet statută, din care a ieşit clorul. În 24 de ore, lăsată într-o găleată, la temperatura camerei apa poate fi folosită pentru animal. Terariul va trebui să fie încălzit doar într-un capăt, pentru ca şarpele să îşi poată alege temperatura dorită. Încălzirea se poate face cu un heatpad rainforest (under-tank heater) şi se poate suplimenta cu un bec montat deasupra, pe tavanul terariului. Becul poate fi un bec normal tip spot, cu oglindă, totul este să îl protejaţi cu o plasă metalică pentru a evita ca şarpele să se ardă atingându-se direct de bec. Becul va fi aprins 12 ore pe zi, pentru ca şarpele să beneficieze la fel ca în natură, de ciclul zi-noapte. Temperatura în zona caldă, pe timpul zilei trebuie să fie cam de 32-35°C, în zona rece putând avea 28-32°C. În timpul nopţii temperatura poate să scadă dar nu mai jos de 25°C. Folosiţi cel puţin două termometre pentru a putea monitoriza şi capătul cald şi capătul rece. De asemenea şi un higrometru este necesar pentru a putea şti şi nivelul umidităţii din terariu, aceasta trebuind să fie în limitele 50-80 %, de preferat 60-70%.
|
Utilizatori Chat
Generalități
Nevertebrate
Șerpi
Șopârle
Amfibieni
Țestoase
Crocodilieni
Statistici
Membri : 587Conţinut : 193
Link-uri web : 39
Număr afişări conţinut : 963398
