Teraristica Romania

Fotografiile au fost preluate cu acordul autorului, R.D. Bartlett 

Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Ophidia (Serpentes), Familia Boidae, Subfamilia Erycinae, Genul Eryx.
  

Sinonime
Anguis Jaculus  LINNAEUS 1758
Eryx jaculus  DUMÉRIL & BIBRON 1844
Eryx jaculus  BOULENGER 1892
Eryx jaculus  SCHLEICH, KÄSTLE & KABISCH 1996
Eryx jaculus  MCDIARMID, CAMPBELL & TOURÉ 1999

Eryx jaculus jaculus  LINNAEUS 1758
Eryx cerastes  DAUDIN 1803
Eryx jaculus  DAUDIN 1803
Eryx jaculus  BOULENGER 1893
Eryx jaculus jaculus  CAREVSKY 1916
Eryx jaculus jaculus  ENGELMANN et al 1993

Eryx jaculus familiaris  EICHWALD 1831
Eryx familiaris  EICHWALD 1831
Eryx jaculus var. teherana  JAN 1865
Eryx jaculus familiaris  CZAREVSKY 1916
Eryx jaculus proprius  CZAREVSKY 1916
Eryx jaculus urmianus  ROSTOMBEKOV 1928
Eryx jaculus familiaris  STIMSON 1969
Eryx jaculus familiaris  JONES 2004

Eryx jaculus turcicus  OLIVIER 1801
Boa turcica  OLIVIER 1801
Eryx turcicus  SCHNEIDER 1983
Eryx jaculus turcicus  JONES 2004 

  
Subspecii
În prezent există trei subspeci recunoscute de literatura de specialitate:
Eryx jaculus jaculus  LINNAEUS 1758
Eryx jaculus familiaris  EICHWALD 1831
Eryx jaculus turcicus  OLIVIER 1801

  
Nume comun
Javelin Sand Boa, Boa de nisip.
     

Statut de conservare
Specia este protejată prin Legea 13/1993 prin care România ratifică Convenţia de la Berna, Directiva Europeană 94/43/EEC, OUG 57/2007 şi apare pe Anexa A (II) a CITES. 

                                            
Areal de distribuţie
Arealul de distribuţie cuprinde Europa de Est, Caucaz, Orientul Mijlociu şi Africa. Eryx jaculus turcicus este subspecia care se găsește pe teritoriul României. În țara noastră a fost semnalat numai în Dobrogea.

Habitat

Se întâlnesc pe soluri nisipoase sau afânate, unde se pot îngropa repede pentru a se ascunde de prădători sau pentru a vâna.

Descriere
A fost descris de Linnaeus în anul 1758, care i-a dat denumirea de Anguis jaculus. Exemplarele adulte ating în medie 50-80 cm lungime, rareori depăşind 1 m, Eryx jaculus jaculus fiind cea mai mare subspecie. Este o specie nocturnă, în timpul zilei stând ascuns în nisip sau sub pietre. Corpul are o formă cilindrică şi îşi menţine o grosime constantă, capul este bont (de forma unei lopeţi) ajutându-l să sape în nisip. Ochii sunt mici, cu pupile eliptice, dispuse pe verticală, nările sunt situate în partea superioară a capului iar coada este scurtă, are o lungime de aproximativ 3.5 cm lungime, reprezentând 1/10 - 1/16 din lungimea totală a corpului, la exemplarele adulte, fiind prevazută cu un solz conic. În regiunea anală, de ambele părți, există câte o gheară mică, rudiment al membrelor posterioare care le femele uneori poate lipsi.

Scuturile de pe cap, pileus, sunt mici, aproape de aceeași mărime cu solzii dorsali. Numai rostralul este foarte mare, lat, terminat posterior cu un unghi obtuz. Ochii sunt înconjurați de un inel format din 9 - 10 solzi mici; 10 - 12 scuturi supralabiale. Solzii dorsali sunt mici, dispuși în 40 - 50 de șiruri longitudinale. Scuturile ventrale îngustate, formând 163 - 200 de șiruri transversale; subcaudalele 15 - 33 dispuse într-un singur șir.

Adulții au partea dorsală gălbuie sau cenușiu deschis, cu pete mari, neregulate, brune-închise, așezate transversal. Pe fondul cenușiu - gălbui se găsesc numeroase puncte mici, negre. Capul este cenușiu, zona temporală albă; între partea posterioară a ochiului și colțul gurii se observă o bandă lată, închisă. Partea ventrală gălbuie, pătată cu negru; lateral există numeroase pete. Exemplarele tinere au partea dorsală închisă la culoare, negriciosă, cu două șiruri de pete albe; partea ventrală este albă, pătată cu negru.

Eryx jaculus este o specie ovovivipară, femelele dau naștere la 6 - 12 pui, în luna iulie.

Hrănire

Vânează prin ambuscadă rozătoare, reptile, melci și alte mamifere mici.