|
Fotografiile au fost preluate de la www.arkive.org
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Serpentes, Familia Boidae, Subfamilia Boinae, Genul Eunectes.
Sinonime
Boa murina LINNAEUS 1758
Boa scytale LINNAEUS 1758
Boa aquatica WIED-NEUWIED 1824
Eunectes murinus WAGLER 1830
Eunectes murinus DUMÉRIL & BIBRON 1844
Eunectes murinus BOULENGER 1893
Eunectes murinus MCDIARMID, CAMPBELL & TOURÉ 1999
Eunectes murinus gigas LATREILLE 1801
Boa gigas LATREILLE, 1802
Eunectes barbouri DUNN & CONANT 1936
Eunectes murinus murinus DUELLMAN 1978
Eunectes murinus STRIMPLE 1997
Eunectes murinus STARACE 1998
Eunectes murinus gigas GORZULA & SEÑARIS 1999
Subspecii
Nu există subspecii recunoscute.
Nume comun
Anaconda verde, Boa de apă, Green anaconda.
Statut de conservare
Nu este pe Lista Roşie - IUCN însă este menţionată de Anexa II (B) a CITES, împreună cu toate speciile de Boidae.
Areal de distribuţie
Arealul de distribuţie cuprinde America de Sud, la est de Anzi, incluzând ţări precum Columbia, Venezuela, Ecuador, Peru, Bolivia, Brazilia, Trinidad şi Paraguay în partea nordică.
Habitat
Include zonele bogate în ape cu flux lent şi mlaştinile.
Descriere
Eunectes murinus a fost descrisă de Linnaeus în 1758. În trecut a avut mai multe denumiri precum Boa gigas, Boa anaconda, Boa aquatica, Eunectes murina sau Eunectes barbouri. Este cel mai gros şarpe din lume, atingând până la 30 cm diametru şi unul din cei mai lungi şerpi din lume, media lungimii fiind de peste 7 m, putând ajunge până la o greutate ce depăşeste 200 de kg, în cazuri excepţionale. La fel ca toţi membrii familiei Boidae, acestea îşi ucid prada prin constricţie, având o putere de constricţie enormă. Poziţionarea ochilor în partea superioară a capului permite şarpelui să aibă vizibilitate în afara apei atunci când stă scufundat. Nările sunt poziţionate tot în partea superioară a capului iar coloritul este verde-măsliniu, pătat cu negru. Capul este mult mai îngust în comparaţie cu corpul masiv, iar lateralele corpului sunt de obicei colorate cu galben sau portocaliu. Coloritul îi oferă un camuflaj eficient, mai ales în apele mai puţin limpezi cum sunt mlaştinile.
Pe lângă forţa constricţiei se foloseşte de cei aproximativ 100 de dinţi înclinaţi în interiorul gurii pentru a imobiliza prada, fiind aproape imposibil ca aceasta să scape. Deşi pe uscat este destul de greoaie în mişcări, în apă este foarte agilă. Este o specie solitară care se alătură celorlalte exemplare doar în perioada de reproducere. Un adult poate cântări de 500 de ori mai mult decât un pui după eclozare, având cea mai mare rată de creştere din rândul şerpilor. Speranţa de viaţă este cuprinsă între 20-30 de ani. Nu au un comportament la fel de agresiv ca şi Eunectes notaues (anaconda galbenă) însă sunt destul de imprevizibile şi nervoase. Datorită mărimii şi nervozităţii lor anacondele verzi nu sunt şerpi care pot fi ţinuţi ca animal de companie, acestea fiind întâlnite aproape exclusiv în grădinile zoologice.
Hrănire
Mănâncă orice pot vâna şi atacă prin ambuscadă. Dieta lor include peşti, alţi şerpi (chiar din aceeaşi specie), şopârle, păsări, ouă de păsări şi crocodili, caimani, crabi, capibara, jaguari şi altele.
Vâneaza de obicei în apă, acest lucru fiind în avantajul lor deoarece pe lângă constricţie se ajută de apă şi pentru a îneca prada. În captivitate pot fi hrăniţi cu rozătoare (şoareci, şobolani, iepuri), porci, păsări şi altele, în funcţie de mărimea şarpelui. Sistemul digestiv este relativ lent, puii şi juvenilii hrănindu-se în medie la 4-5 zile iar adulţii la 8-10 zile. În cazul prăzilor mari digestia poate dura şi o lună sau mai mult.
Reproducere
Eunectes murinus ajunge la maturitate sexuală în jurul vârstei de 4-6 ani, femelele fiind mult mai lungi şi mai robuste decât masculii. La fel ca în cazul tuturor membrilor familiei Boidae, masculii prezintă pinteni cloacali bine definiţi. Împerecherea are loc în sezonul ploios (aprilie-mai) iar copulaţia are loc în apă. De multe ori o femela poate copula cu mai mulţi masculi sau invers, formându-se un grup de forma unei mingi, grup care poate rămâne compact şi mai bine de o lună. Masculii se lupta între ei pentru dreptul de a se împerechea cu femelele de cele mai multe ori.
Este o specie vivipară (da naştere la pui vii) iar perioada de gestaţie durează între 4-6 luni. Femelele nasc o dată pe an iar numărul puilor este cuprins în medie între 40-60 însă s-au înregistrat cazuri în care au fost născuţi aproximativ 100 de pui. La naştere puii au între 60-70 cm având un ritm de creştere foarte rapid, însă deşi adulţii sunt în vârful lanţului trofic, puii sunt foarte vulnerabili la prădători, rata mortalităţii fiind foarte ridicată. După naştere femelele pierd aproximativ jumătate din greutatea corpului.
Terariu - amenajare şi necesităţi
Având în vedere dimensiunile reptilei este mai greu să vorbim de un terariu ci mai degrabă de amenajarea unei incinte de dimensiunile unei camere. Lungimea şi lăţimea incintei este mai importantă decât înălţimea iar având în vedere că este o specie acvatică este nevoie de amenajarea unei zone cu apă în care animalul să poată să se scufunde şi să înoate. Cu cât vasul cu apă
este mai mare cu atât este mai bine. Este necesară simularea ciclului zi-noapte cu ajutorul unui bec care pe lângă lumină să producă şi căldură. Iluminarea UV nu este obligatorie însă este recomandată, ca în toate cazurile. Temperatura optimă este cuprinsă între 27-30 °C, cu o maximă de 32-35 °C sub bec, pe timpul nopţii putând să scadă până la 23 °C. Având în vedere că este o specie acvatică are nevoie de un nivel foarte ridicat al umidităţii, cuprins între 70-100%.
În general se poate folosi orice tip de substrat care nu este dăunător animalului însă cel mai recomandat este substratul de cocos sau pământul deoarece menţin umiditatea cel mai bine.
Deoarece au obiceiul să defecheze în apă, vasul cu apă trebuie verificat regulat. În cazul acestei specii este mai mult decât evident că NU este recomandată începătorilor datorită dimensiunilor şi imprevizibilităţii.
|
