|
Normal morph (wild)
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Serpentes (Ophidia), Familia Colubridae, Genul Pantherophis.
Denumirea ştiinţifică veche a speciei era Elaphe guttata.
Sinonime
Coluber guttatus LINNAEUS 1766
Coluber maculatus BONNATERRE 1790
Coluber compressus DONNDORF 1798
Coluber carolinianus SHAW 1802
Coluber molossus DAUDIN 1803
Coluber pantherinus DAUDIN 1803
Coluber floridanus HARLAN 1827
Coryphodon Pantherinus DUMÉRIL, BIBRON & DUMÉRIL 1854
Coluber guttatus sellatus COPE 1888
Coluber guttatus BOULENGER 1894
Callopeltis guttatus LOENNBERG 1894
Coluber rosaceus COPE 1888
Pantherophis guttatus UTIGER et al. 2002
Pituophis guttatus BURBRINK 2007
Pantherophis guttatus COLLINS & TAGGART 2008
Pantherophis guttatus guttatus LINNAEUS 1758
Pantherophis guttata FITZINGER 1843
Scotophis guttatus BAIRD & GIRARD 1853
Scotophis laetus BAIRD & GIRARD 1853
Elaphis guttatus DUMÉRIL, BIBRON & DUMÉRIL 1854
Coluber laetus BOULENGER 1894
Elaphe laeta BURT 1935
Elaphe laeta WOODBURY 1942
Elaphe laeta laeta TAYLOR 1949
Elaphe guttata STEBBINS 1985
Elaphe guttata guttata CONANT & COLLINS 1991
Elaphe guttata SCHWARTZ & HENDERSON 1991
Elaphe guttata LINER 1994
Elaphe guttata SCHULZ 1996
Elaphe emoryi intermontana WOODBURY & WOODBURY 1942
Subspecii
Nu există subspecii clasificate.
Statut de conservare
Este menţionat de Lista Roşie-IUCN ca fiind Least Concern (LC) însă nu apare în anexele CITES.
Areal de distribuţie
Corn snake se găseşte în sud-estul şi centrul Statelor Unite ale Americii, fiind observat cu precădere în sudul statului New Jersey, în Louisiana, Kentucky şi în peninsula Florida.
Hartă originală realizată pe baza datelor spaţiale IUCN (www.iucnredlist.org)
Habitat
Preferă habitatele care le oferă ascunzişuri: desişurile, margini de pădure, stufărişuri,stâncării, zonele cu trunchiuri căzute de copaci şi casele sau fermele abandonate sau foarte rar folosite, de la nivelul mării până la altitudinea de 6.000 metri.
În mod normal un corn snake rămâne pe sol dar poate să urce şi în copaci, pe faleze sau alte suprafeţe înalte, unde caută cuiburi de păsări, hrănindu-se cu ouăle şi puii lor. În mediul lor natural, cornsnake-ul preferă să stea ascuns, aşa că rareori pot fi observaţi. În regiunile mai reci, şerpii hibernează în timpul iernii. În cele mai multe regiuni cu clima temperată din lungul coastei ei îşi fac adăpost în crăpăturile stâncilor sau în scorburi, în timpul anotimpului rece. Ei ies afară şi se încălzesc doar ziua la căldura soarelui. În timpul perioadei reci şerpii sunt mai puţin activi şi vânează mai puţin sau deloc.
Anerythristic motley striped morph
Descriere
Şerpii corn sunt printre şerpii cei mai uşor de crescut şi întreţinut în captivitate, ceea ce îi face ideali pentru un începător, dar şi pentru un avansat pot fi atrăgători datorită frumuseţii şi varietăţii de culori existente. Cornii se simt în general bine la temperaturi care ne plac şi nouă, mănâncă în general rozătoare care pot fi cumpărate congelate, sunt în general docili, sunt relativ mici (lungimea medie e de 130 cm la masculi şi 140-150 la femele rareori atingând 1,8 metri) şi cel mai important, nu sunt veninoşi. Pantherophis guttatus sunt în general uşor de întreţinut, dar au şi ei necesităţile lor iar lucrurile pot uneori să meargă prost dacă acestea nu sunt respectate.
Datorită faptului că şerpilor nu le creşte pielea odată cu ei trebuie să năpârlească periodic. Năpârlirea este procesul prin care şerpii scapă de pielea veche, o nouă piele formându-se sub pielea veche înaintea năpârlirii. Năpârlirea este un proces care se activează sub control hormonal şi care le permite şerpilor să crească şi să scape de paraziţii externi cum ar fi căpuşele.
Un şarpe adult va năpârli de 4-8 ori pe an iar unul tânăr mult mai des (putând chiar să năpârlească în fiecare lună). Numărul de năpârliri depinde de temperatura la care este ţinut şarpele, de cât de des este hrănit şi de mărimea hranei. Un şarpe sănătos nu va avea probleme cu năpârlirea şi va năpârli toată pielea odată. Un şarpe bolnav sau care nu a fost hrănit corespunzător, a stat la temperaturi neindicate sau care nu are umiditatea potrivită (recomand folosirea substratului de nucă de cocos sau introducerea în terariu a unui recipient cu apă suficient de mare pentru ca şarpele să poată intra în întregime în el) va avea probleme la năpârlit. Aceşti şerpi vor năpârli pe bucăţi, unele bucăţi vor rămâne lipite de ochii animalului sau de corpul lui.
O năpârlire durează aproximativ 2 săptămâni, timp în care şarpele va fi inactiv şi ochii îi vor fi neclari, ceţoşi. În această perioadă nu este indicat să vă manipulaţi şarpele deoarece o să îl stresaţi şi se poate răni mai uşor deoarece noua piele ce se formează dedesubt este moale şi sensibilă. De asemenea şarpele nu va vedea bine în această perioadă datorită opacităţii ochilor şi se poate simţi ameninţat de dumneavoastră, putând deveni agresiv.
După această perioadă, ochii îi vor redeveni transparenţi iar pielea nu va mai avea o înfăţişare opacă, dar încă nu este recomandat să vă manipulaţi şarpele deoarece îl puteţi stresa iar pielea este în continuare sensibilă.
La 2-3 zile după ce ochii i-au redevenit transparenţi va începe năpârlirea. Un şarpe va folosi orice suprafaţă mai aspră din terariu care să agaţe pielea veche. Năpârlirea începe cu pielea de pe cap, după aceasta şarpele se va agăţa de suprafeţe aspre care vor agăţa pielea veche, permiţându-i şarpelui să alunece din ea. Pielea nouă va fi puţin umedă şi lucioasă, de asemenea culorile vor fi mai puternice.
Amelanistic motley morph
Hrănire
Cornii sunt şerpi neveninoşi, constrictori, adică îşi ucid prada prin încolăcire în jurul ei, strângând-o până când aceasta moare datorită imposibilităţii respiraţiei. Hrănindu-se de regulă cu animale mai voluminoase decât corpul lor, cornii prezintă o serie de adaptări în acest sens: cavitatea bucală este mult dilatabilă. Osul pătrat prin care se articulează mandibula de neurocraniu, este lung şi foarte mobil.
Mandibula este formată din două jumatăţi, unite medio-anterior printr-un ligament elastic, asigurând lărgirea gurii. Dinţii sunt conici , foarte ascuţiţi şi curbaţi spre interior astfel ajută la introducerea prăzii în gură şi o opresc să mai iasă afară. Mecanismul înghiţirii se realizează prin mişcările alternative, dinainte-înapoi, ale celor două jumatăţi ale mandibulei. Dinţii sunt numeroşi găsindu-se nu numai pe cele două fălci, ci şi pe oasele palatine, pterigoide şi chiar pe vomer.
Înghiţirea unei prăzi voluminoase este înlesnită şi de secreţiile abundente ale glandelor salivare. Pereţii esofagului şi stomacului sunt foarte elastici şi permit prăzii voluminoase să înainteze lent. Tot ca o adaptare la înghiţirea unei prăzi întregi, voluminoase, sternul lipseşte, uşurându-se astfel dilatarea stomacului.
Aceşti şerpi mănâncă în primul rând rozătoare, mai ales şoareci şi şobolani. Cum pinky de şoarec sunt greu de găsit în natură mulţi pui de corn snake mănâncă şopârle la primele lor mese, în special anole. Unii indivizi îşi păstrează această tendinţă şi la maturitate.
În captivitate sunt hrăniţi în special cu şoareci.
Majoritatea şerpilor din terarii sunt hrăniţi cu şoareci sau şobolani decongelaţi şi încălziţi ( de preferat în apă caldă şi nu în cuptor deoarece îi distruge din proprietăţile nutritive), după ce au fost în prealabil îngheţaţi. Atunci când hrăniţi şarpele cu hrană moartă ar trebui să folosiţi o pensetă sau cleşti cu care să ţineţi hrana pentru a nu vă expune riscului de a fi muşcat de şarpe. Hrana trebuie mişcată în faţa şarpelui pentru a da impresia că este vie iar şarpele în mod obişnuit o va muşca şi va începe să o constricte, dar există posibilitatea să o înghită direct fără să o mai constricte.
Este recomandat să vă hrăniţi şarpele cu şoareci care au fost congelaţi timp de aproximativ 30 de zile, în această perioadă teoretic ar trebui să moară orice parazit sau microorganism pe care îl poate conţine un şoarece, astfel reduceţi riscul ca şarpele dumneavoastră să primească vreo boală de la hrană. Nu este recomandat să vă hrăniţi şarpele cu şoareci care au fost ţinuţi la congelator mai mult de 60 de zile deoarece majoritatea propietăţilor nutritive ale hranei se pierd din cauza îngheţului îndelungat.
De asemenea nu este recomandat să vă hrăniţi şarpele cu hrană vie deoarece aceasta îi poate provoca răni destul de urâte şarpelui mai ales dacă este un şoarece adult. Dacă vreţi să îi daţi hrană proaspătă este recomandat să o ucideţi înainte. Există mai multe moduri de a ucide un şoarece, dar eu personal îl ţin de coadă îl las să stea pe o suprafaţă orizontală, apoi îl iau de cap şi de baza cozii (dacă îl ţineţi de capătul cozii aceasta se poate rupe) şi trag. Moartea este foarte rapidă iar animalul nu apucă să sufere.
Puii de corn snake se hrănesc cu pinky de şoarece iar pe măsură ce aceştia cresc se trece la fuzzy, respectiv pinky de şobolan de o zi până la şoareci adulţi.
Diametrul hranei nu trebuie să depăşească diametrul şarpelui, în caz contrat şarpele poate regurgita. De asemenea poate regurgita dacă este manipulat prea curând după ce a mâncat (2 zile în care să nu vă manipulaţi cornul ar trebui să fie suficiente).
Puii se hrănesc de două ori pe săptămână sau o dată la 5 zile, adulţii o dată pe săptămână (eu îmi hrănesc cornul o dată la 6-7 zile în funcţie de mărimea şoarecelui).
Daca aţi cumpărat un corn snake iar acesta nu vrea să mănânce nu vă îngrijoraţi, asiguraţi-vă doar că are apă proaspată şi ar trebui să înceapă să mănânce în 3-4 zile. În aceste 3-4 zile nu ar trebui să îl manipulaţi deloc deoarece o să îl stresaţi şi mai tare. Cel mai bine lăsaţi-l să se acomodeze cu noul mediu. Dacă dupa aceste 3-4 zile, poate chiar o săptămână refuză să mănânce cel mai bine duceţi şarpele înapoi de unde l-aţi cumpărat sau dacă aveţi ceva experienţă în creşterea şerpilor puteţi să încercaţi să îl hrăniţi forţat, totuşi această metodă nu trebuie practicată de un începător deoarece acesta poate răni şarpele!
Cornsnake Snow Morph
Reproducere
Pentru sexarea serpilor se folosesc două metode. Prima metodă şi cel mai des folosită, dar care nu poate fi aplicată şerpilor de peste 45-50 de cm constă în aplicarea unei forţe asupra cozii, în apropierea cloacei. Se începe apăsarea cu 2-3 centimetri (în funcţie de mărimea şarpelui) mai jos de cloacă, dinspre coadă spre cloacă şi se urcă treptat prin glisare până la cloacă. Presarea se face cu degetul mare. La masculi vor fi ieşi din cloacă hermipenisurile (cele două organe sexuale ale şerpilor masculi) iar la femele vor apărea doar două puncte mici şi roşii în locul hermipenisurilor. O persoană cu experienţă ar trebui să poată folosi această metoda foarte eficient.
Un începător nu ar trebui să încerce această tehnică deoarece organele de reproducere ale şerpilor pot fi rănite dacă este aplicată prea multă forţă iar dacă asupra unui mascul nu aplicaţi suficientă presiune hermipenisurile nu vor ieşi la suprafaţă şi veţi crede că aveţi o femelă. De obicei când încercaţi această metodă şarpele va defeca pe mâna dumneavoastră datorită presiunii aplicate.
Cea de a doua metodă consta în introducerea unei sonde (instrument metalic, lung, subţire şi rotunjit la vârf) în cloacă spre vârful cozii. La masculi din cauza hermipenelor sonda va penetra pe o distanţă mai mare, pe când la femele va penetra pe o distanţă mai mică. Din cauza elasticităţii hermipenisurilor se va simţi un "hop" când sonda va fi introdusă în cloaca unui mascul. În cloaca unei femele se va opri brusc deoarece întâmpină peretele muscular de la baza cozii. Şerpii corn se înmulţesc de regulă la scurt timp după venirea primăverii.
Dacă femela ovulează, ouăle vor fi fecundate şi ea va începe să separe nutrienţii în ovule\ouă şi să secrete o coajă.
Depunerea ouălor are loc la puţin mai mult de o lună după împerechere, şi constă în depunerea a 12-24 de ouă într-un loc cald, umed şi ascuns, de obicei în substrat. După depunerea ouălor, şarpele adult abandonează ouăle şi nu se mai întoarce la ele. Ouăle sunt alungite, cu o coajă cartilaginoasă, flexibilă. La aproximativ 10 săptămâni după depunere, puii de şarpe folosesc un solz de pe nas numit "dinte de ou" pentru a tăia membrana oului din care ies puii având o lungime aproximativă de 15 cm. Acest "dinte" cade după ieşirea din ou.
Eclozare cornsnake
Terariu - amenajare şi necesităţi
Şerpii corn, ca orice altă reptilă, au sânge rece, au nevoie de o sursă externă de caldură şi de un loc răcoros unde să se retragă atunci când s-au săturat de căldura. De obicei se folosesc două ascunzători, una în zona caldă unde e recomandat să fie o temperatură între 27 si 29°C şi o zonă rece unde va fi o temperatură cuprinsă între 21 şi 23°C. Nu ar trebui să puneţi terariul în lumina directă a soarelui, deoarece în interiorul terariului se va face prea cald. De asemenea trebuie să ştiţi că schimbările bruşte de temperatură sunt extrem de dăunătoare şarpelui dumneavoastră, dar mai bine să fie puţin mai rece decât prea cald. De asemenea dacă este prea rece şarpele dumneavoastră va fi inactiv şi va dormi mai mult. Cu toate acestea este important ca şarpele să aibă într-o parte a terariului o zonă mai caldă în special după o masă. Dacă şarpele nu va avea temperatura potrivită după ce a mâncat, digestia va fi mult mai lentă până la punctul la care se poate opri. Acest lucru ar fi foarte rău pentru şarpele dumneavoastră. Dacă şarpele dumneavoastră stă tot timpul în zona caldă, încercaţi să creşteţi foarte puţin temperatura, de asemenea dacă stă tot timpul în castronul cu apă pus în zona rece încercaţi să scădeţi puţin temperatura. Cea mai bună metodă de încălzire a terariului este utilizarea unui heatpad (un fel de pernă electrică care se montează sub terariu). Heatpadul ar trebui pus într-un capăt al terariului şi să nu ocupe mai mult de o treime din lungimea totală, dându-i astfel şarpelui posibilitatea de a alege între zona caldă şi zona rece. Desigur, există şi alte metode cum ar fi folosirea unei lămpi termice (bec) sau a pietrei încălzitoare dar nici una dintre aceste metode nu este potrivită. Lămpile termice au tendinţa de a încălzi tot terariul, astfel şarpele nu mai poate să aleagă între zona caldă şi zona rece. Pietrele încălzitoare instalate în interiorul terariului pot provoca arsuri deoarece funcţionează cu ajutorul unor elemente de încălzire electrică care se pot defecta.
Ascunzătorile pot fi confecţionate din ghivece culcate, cutii de carton, nuci de cocos sau peşteri artificiale cumpărate de la petshop.
Cornilor nu le plac spaţiile mari şi deschise, aşa că nu va puneţi puiul de corn într-un terariu pentru adulţi, deoarece tot spaţiul în plus îl va stresa. Un pui de corn snake va fi fericit într-un terariu de 20 de litri, pe când un adult va avea nevoie de un terariu cu dimensiunile L 100cm x l 40cm x h 40 cm.
De fapt în acest terariu va fi destul loc pentru o pereche de corni. Puteţi ţine fără probleme doi şerpi corni de aceeaşi dimensiune în acelaşi terariu, dar dacă aveţi 3 şerpi veţi avea nevoie de două terarii sau de un terariu mai mare, dar acesta va fi dificil de menţinut la temperatura recomandată.
Cornsnake-ul este la fel ca toţi şerpii un expert al evadărilor. Şarpele vostru va găsi cea mai mică fisură sau deschidere pe care o va exploata la maxim şi va evada iar odată ieşit în cameră şarpele se va face "pierdut", fiind foarte greu de găsit. Astfel, pentru a evita acest lucru, asiguraţi-vă mereu că aţi închis bine terariul după ce acesta a fost deschis.
Pentru substrat puteţi folosi şerveţelele de bucătărie, ziare, substrat de nucă de cocos sau bucăţele de lemn cu condiţia ca acestea să nu fi fost vopsite sau tratate cu alte substanţe chimice. De asemenea nu folosiţi lemnul de cedru sau de răşinoase pentru că sunt toxice pentru şarpele dumneavoastră. Dacă folosiţi substrat din bucăţi de lemn ar fi recomandat să vă scoateţi şarpele din terariu atunci când il hrăniţi deoarece bucăţile de lemn se pot lipi de hrană iar şarpele le va înghiţi odată cu hrana şi asta îi poate face probleme.
Substratul de nucă de cocos (JBL CocoHumus) este ideal pentru menţinerea umidităţii în terariu. Introduceţi în terariu un castron cu apă suficient de mare ca şarpele să poată intra în întregime în el, aşezat în capătul rece al terariului. Apa din castron va fi schimbată zilnic.
Substratul de şerveţele de bucătărie sau ziare este uşor de înlocuit permiţând astfel păstrarea curăţeniei în terariu şi este foarte ieftin.
Terariul va avea nevoie de o ventilaţie bună pentru a împiedica apariţia mucegaiului, care îi poate crea probleme respiratorii şarpelui dumneavoastră. Recomandăm ca terariul să aibă două aerisiri pe laterale. Pe o laterală găurile de aerisire vor fi în partea de sus lângă capac iar pe laterala opusă in partea de jos lângă substrat. Acestea vor asigura o ventilaţie bună în interiorul terariului prin crearea unui curent de aer ascendent.
De asemenea mai puteţi să îi puneţi ramuri în terariu, pentru a-i crea un habitat cât mai apropiat de cel natural, cu toate că se caţără destul de rar. Ramurile pot fi cumparăte de la pet shop, sau pot fi luate din natură cu condiţia să fie bine spălate şi dezinfectate înainte de a fi puse în terariu. Asiguraţi-vă că aceste ramuri sau bucăţi de lemn nu au suprafeţe în care şarpele dumneavoastră s-ar putea zgâria sau înţepa.
Curăţarea terariului este deosebit de importantă pentru sănătatea şarpelui dumneavoastră. Un şarpe sănătos ţinut într-un terariu murdar se va îmbolnăvi rapid. Dumneavoastră, în calitate de proprietar al şarpelui sunteţi singurul răspunzător pentru curăţenia terariului. În procesul de curăţare se vor urmări următoarele aspecte: apa din castron trebuie schimbată zilnic şi castronul clătit bine. Trebuie să verificaţi zilnic dacă şarpele nu a defecat şi în cazul în care a defecat să-i strângeţi fecalele şi să curăţaţi locul în care a făcut. De exemplu dacă fecalele se află în castronul cu apă, apa trebuie aruncată şi castronul clătit iar dacă se află pe substrat aceea porţiune de substrat de la suprafaţă trebuie să fie înlocuită cu substrat curat. Un şarpe va defeca în general doar între mese la 2-3 zile după ce a fost hrănit. O dată la 2-3 luni trebuie schimbat tot substratul şi toate accesoriile trebuiesc sterilizate prin fierbere şi clătite bine după aceea. Această acţiune împiedică dezvoltarea bacteriilor şi a paraziţilor în terariu. De asemenea acest lucru trebuie făcut imediat după ce aţi observat prezenţa în terariu a unor paraziţi precum acarienii sau căpuşele. Pe lângă schimbarea substratului şi sterilizarea accesoriilor va trebui în acest caz să îi faceţi şarpelui şi terariului dumneavoastră o deparazitare.
|
