Teraristica Romania

 
Clasificare:

Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Serpentes, Familia Elapidae, Genul Naja.

Sinonime

Naja haje var. melanoleuca  HALLOWELL 1857
Naja annulata  BUCHHOLZ & PETERS 1876
Aspidelaps bocagii  SAUVAGE 1884
Naja haje var. leucosticta  FISCHER 1885
Naja melanoleuca  MATSCHIE 1893
Naia melanoleuca  BOULENGER 1896
Naja melanoleuca  SCHMIDT 1923
Naja leucostica  BETHENCOURT-FERREIRA 1930
Naja melanoleuca subfulva  LAURENT 1955
Naja melanoleuca melanoleuca  CAPOCACCIA 1961
Naja melanoleuca subfulva  BROADLEY 1962
Naja melanoleuca aurata  STUCKI-STIRN 1979
Naja melanoleuca  RÖDEL & MAHSBERG 2000
Naja subfulva  CHIRIO et al. 2006
Naja melanoleuca subfulva  CHIRIO & LEBRETON 2007
Naja (Boulengerina) melanoleuca  WALLACH et al. 2009

Subspecii:
Coloritul variat al acestei specii a fost folosit drept criteriu de clasificare în subspecii de unele autorităţi, acestea putând fi valide, dar sunt necesare cercetări mai aprofundate. Aşadar, până în prezent subspeciile recunoscute pentru Naja melanoleuca sunt următoarele :

   Naja melanoleuca melanoleuca
   Naja melanoleuca aurata
   Naja melanoleuca subfulva

Nume comun

Cobra de pădure.

Areal de distribuţie:

Cobra de pădure este un şarpe nativ din Africa Centrala şi de Vest ( Senegal, Guineea, Sierra Leone, Liberia, Ghana, Togo, Nigeria, Guineea Ecuatoriala, Congo, Angola) fiind întâlnită şi în părţile fragmentate ale Africii de Sud.

Habitat:

Cobrele de pădure pot fi întâlnite cu predominanţă în regiunile cu păduri tropicale şi subtropicale ale Africii centrale şi de vest, în timp ce în părţile fragmentate de sud şi sud-est se limitează mai mult la regiunile împădurite ale savanei. Specia a supravieţuit în zonele locuite din centrul Africii în special în orasele din zonele care obişnuiau a fi împadurite. De asemenea, pot fi găsite şi în plantaţiile de fructe, unde trăiesc în copaci, fiind la fel de bine adaptate pentru mediul arboricol cât şi pentru cel terestru. Prădătorii naturali principali ai cobrelor de pădure sunt viezurii mielivori (Mellivora capensis), mangustele şi unele păsări de pradă.

Descriere:

Cobra de pădure este cea mai mare cobră africană şi totodată cea mai mare din cobrele "adevărate" (genul Naja). Lungimea medie a adulţilor este între 1.6 - 2.1m dar pot atinge lungimi de 2.7m şi în cazuri excepţionale 3.1m. Lungimea puilor variază între 28-40 cm. Capul acestei specii este mare, lat, turtit dorso-ventral şi puţin diferenţiat faţă de gât. Corpul este de o grosime moderată, puţin turtit dorso-ventral, iar spre partea posterioară cilindric. Coada este zveltă. Cobra de pădure are coaste cervicale lungi, capabile de extensie, care formează o gluga relativ îngustă, în formă de pană atunci când cobra se simte ameninţată. Botul este rotund, ochii având o mărime medie cu pupila rotundă. Solzii dorsali sunt oblici, fini şi foarte lucioşi. Specimenele din partea sudică a Africii sunt de culoare gri-maronie, în timp ce specimenele din partea vestică sunt dungate. Majoritatea sunt de un negru uniform. Partea ventrală a gâtului este întotdeauna galbenă cu benzi negre sau galben spre alb cu pete de culoare închisa. Cobrele de pădure deţin recordul celui mai longeviv şarpe în captivitate cu o vârstă de 28 de ani.
 Comportamentul general al acestei specii este semi-agresiv. Ameninţată, provocată sau încolţită devine foarte agresivă, îşi va ridica partea anterioară a corpului, aproximativ 1/3 din totalul lungimii corpului, adoptând o postură defensivă cu gluga desfăcută, postură din care va ataca repetat încercând să finalizeze cu muşcătură, excepţionale fiind cazurile în care avansează spre atacator 1-2 metri. Este o specie diurnă, iubitoare de apă proaspătă şi zone bogate în vegetaţie.

Hrănire:
Cobra de pădure are o dietă diversificată, ce include amfibieni, şopârle, ouă de pasăre, rozătoare şi alte mamifere mici, dar şi peşti şi alti şerpi. În captivitate ele vor mânca aproape orice tip de rozător sau pasăre, dar şi alte tipuri de hrană cum ar fi ouă sau peşte. Ciclul de hrănire se întinde pe toată perioada anului, specia neavând nevoie de perioade mai răcoroase sau pauze de hrană.

Reproducere:

Fotografiile au fost preluate cu acordul autorului, Lourance Klose.

Terariu - amenajare şi necesităţi:
Având în vedere cele de mai sus, terariul adecvat pentru unul sau mai multe specimene de Naja melanoleuca este unul de dimensiuni mari (cel puţin L 150cm x l 60 cm x h 60 cm), adaptat pentru şerpi semi-arboricoli, bogat în crengi şi plante pe care şarpele să se poată căţăra. De asemenea sunt necesare 1-2 ascunzători, din care una să fie la nivelul superior al terariului. Sistemul de închidere al terariului va trebui echipat obligatoriu cu încuietoare.

Simularea ciclului zi - noapte se poate realiza cu ajutorul unui bec tip spot, aprins un interval de 10 - 12 ore pe zi vara și 8 - 10 ore pe zi iarna. Temperatura optimă este între 25-33 de grade, iar umiditatea poate varia între 55-70% cu o ventilaţie a terariului moderată.
Manipularea NU este recomandată, fiind un şarpe foarte agil şi rapid. În cazurile excepţionale în care şarpele trebuie manipulat, se vor folosi 1-2 carlige herpetologice de cel puţin 1m. Este de preferat să se folosească echipament de protecţie în timpul interacţiunii cu aceste animale: cizme înalte şi mănuşi din kevlar.

Veninul:

În compoziţia veninului cobrelor de pădure predomină neurotoxinele post-sinaptice. Valoarea LD50 pentru această specie este de 0.84mg/kg subcutanat şi 0.32mg/kg intraperitoneal, fiecare muşcătură având ca rezultat injectarea unei cantităţi masive de venin ceea ce face ca această specie să prezinte o periculozitate aparte faţă de restul speciilor din genul Naja. Moartea în urma unei muşcături poate surveni între 30 şi 120 de minute fără tratament adecvat. Cantitatea medie de venin disponibilă în glande la adulţii din această specie este de 350mg, putând ajunge şi la 500mg.