Teraristica Romania

 Fotografiile au fost preluate cu acordul autorului, Johan Marais.

Clasificare

Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Familia Elapidae, Genul Naja.

Sinonime

Naja nigricollis  REINHARDT 1843

Naja nigricollis var. crawshayi  GÜNTHER 1893

Naja nigricillis var. occidentalis  BOCAGE 1895

Naja nigricollis  SCHMIDT 1923: 128 (fide BROADLEY 1968)

Naja nigricollis atriceps  LAURENT 1955

Naja nigricollis occidentalis  LAURENT 1973

Naja nigricollis nigricollis  BROADLEY & HOWELL 1991

Naja nigricollis nigricollis  WELCH 1994

Naja crawshayi BROADLEY & COTTERILL 2004

Naja nigricollis  CHIRIO & INEICH 2006

Naja crawshayi  BRANCH 2008

Naja (Afronaja) nigricollis  WALLACH et al. 2009

Subspecii

În prezent nu există subspecii recunoscute de literatura de specialitate.

Nume comun

Black-necked Spitting Cobra.

Statut de conservare

Nu este menționată pe Lista Roșie - IUCN și nici pe anexele CITES.

Areal de distribuție

Este o specie răspândită pe o mare parte din Africa Subsahariană. Lipsește din pădurile tropicale ale Bazinului Congo. Se găsește în Angola, Benin, Burkina Faso, Camerun, Republica Central Africană, Chad, toate zonele Republicii Democratice Congo cu excepția centrului, Etiopia, Gabon, Ghana, Guineea Bissau, Guinea, Coasta de Fildeș, Liberia, Mali, Niger, Nigeria, Senegal, Sierra Leone, Gambia, Mauritania, Sudan, Tanzania, Somalia, Togo, Uganda, Zambia. Înregistrările mai vechi privind Botswana, Zimbabwe, Swaziland, Mozambic și Namibia se refereau la arealul de distribuție al Naja mossambica și Naja nigricincta pe vremea când acestea erau subspecii ale Naja nigricollis.

Habitat

Preferă savanele și regiunile semi-deșertice însă uneori se găsește și în regiunile tropicale și subtropicale din centrul Africii, mai ales în apropierea râurilor și fluviilor. Pentru a se adăposti adeseori se retrag în cuiburi de termite, vizuini ale rozătoarelor sau trunchiurile copacilor și se cațără deseori în vegetație pentru a vâna. Se găsesc la altitudini de până la 1800 m. 

Decriere specie

Naja nigricollis a fost descrisă de zoologul norvegian Johan Reinhardt în anul 1843. Până în anul 2007 această specie a inclus trei subspecii: N. n. nigricollis, N. h. nigricincta și N. n. woodi dar în urma cercetărilor efectuate de către Wolfgang Wüster et al. asupra speciei s-a ajuns la concluzia că ultimele două subspecii enumerate trebuie mutate într-o specie aparte, și anume Naja nigricincta. Face parte din categoria cobrelor "scuipătoare", recunoscute prin faptul că atunci când se simt amenințate împroașcă cu venin spre prădător, de cele mai multe ori în zona ochilor. Exemplarele adulte ating în medie dimensiuni cuprinse între 1.2 - 2.2. m lungime, cu o lungime maximă de 268 cm, însă dimensiunea lor variază foarte mult în functie de zona de proveniență. Forma capului este mai pronunțată decât la alte specii din acest gen iar pupilele sunt rotunde. Coloritul și modelele de pe corp variază de la exemplar la exemplar sau în funcție de zona de origine a șarpelui. Majoritatea exemplarelor sunt negre însă pot fi și gri sau brune pe partea dorsală. Partea ventrală este de obicei albă sau crem cu transversale negre iar uneori prezintă în zona gâtului pete roșiatice. Naja nigricollis este activă mai mult pe timpul nopții când temperaturile sunt ridicate însă uneori pot fi întâlnite încălzindu-se la soare. Această specie este preponderent terestră dar se cațară deseori în vegetație în căutarea prăzii. Exemplarele colectate din natură sunt de obicei agresive însă cele născute în captivitate sunt mai docile. Speranța de viață în captivitate depășește 20 de ani, dacă le sunt oferite condițiile optime.

Hrănire

În natură se hrănesc în principal cu rozătoare mici însă vânează și păsări, amfibieni, ouă, alte reptile și uneori pești. În captivitate se hrănesc de obicei cu șoareci și șobolani, la un interval de 5 - 7 zile puii și juvenilii și 10 - 15 zile adulții. Hrănirea se realizează doar cu forceps sau pensă cu o lungime corespunzătoare raportată la mărimea şarpelui.

Reproducere

La fel ca toți membrii genului Naja și această specie este ovipară. Sezonul de împerechere începe în septembrie sau cel mai târziu în decembrie, în funcție de zona de origine. Femelele sunt găsite de către masculi cu ajutorul feromonilor produși de acestea iar atunci când se întâlnesc mai mulți masculi au loc lupte nupțiale pentru dreptul de împerechere. Copularea este inițiată de către mascul prin mișcări sacadate în fața femelei și frecarea botului de aceasta. Atunci când femela este complet întinsă masculul își aliniează corpul corpul cu al ei și își inserează coada sub cea a femelei. Atunci când femela își ridică coada masculul își introduce hemipenisurile și are loc fertilizarea. Până la depunerea ouălor va trece o perioadă de 90 - 100 de zile iar incubarea acestora va dura aproximativ 60 - 70 de zile, la o temperatură de 28 - 30 °C și un nivel al umidității de 80 %. La eclozare puii au aproximativ 20 - 35 cm lungime iar sistemul de injectare al veninului este complet funcțional. Puii ar trebui separați pentru că au fost raportate cazuri de canibalism.

Terariu - amenajare și necesități

Cobrele în general sunt animale destul de active și au nevoie de mai mult spațiu de mișcare spre deosebire de alți șerpi. Un terariu de L 200 cm x l 80 cm x h 80 cm este minimul necesar pentru a găzdui un exemplar adult. Cu două exemplare în același terariu de multe ori este greu de lucrat, riscul de a nu fi atent la celălalt examplar este mare, de aceea este recomandat să țineți câte un exemplar în terariu în afara perioadelor de reproducere. Simularea ciclului zi - noapte se poate face cu ajutorul unui bec tip spot aprins un interval de 10 - 12 ore pe zi vara și 8 - 10 ore pe zi iarna. Temperatura pe timpul zilei trebuie să varieze între 26 - 28 °C, cu o maximă de 34 °C sub bec iar noaptea temperatura poate să scadă până la 20 - 22 °C. Nivelul umidității relative a aerului este unul moderat, de 50 - 65 %. Ca substrat puteți folosi orice nu este dăunător animalului cum ar fi ziare sau prosoape de masă fără arome, cocos, așchii de foioase sau nisip. Vasul cu apă trebuie să fie de ajuns de mare încât șarpele să se poată scufunda în totalitate iar apa trebuie verificată și schimbată regulat. Pentru a reduce din stresul animalului terariu trebuie să aibă un decor care să-i permită să se ascundă. Este cunoscut faptul că Naja nigricollis va împroșca cu venin aproape de fiecare dată când se simte amenințată, de aceea va trebui să puneți accent pe igiena terariului. Veninul de pe pereții terariului trebuie curățat cât mai des pentru că desi acesta se cristalizează, evapozararea lui poate duce la iritații ale pielii sau alergii. Cu aceasta specie nu se va lucra decât cu mască sau ochelari de protecție, care să se muleze perfect pe forma capului, ochelarii de soare sau alte improvizații nu sunt recomandate. Manipularea nu se va face decât în situaţii de urgenţă şi doar cu instrumentele necesare, cum ar fi cârligul herpetologic, cleștele herpetologic, mănușile de kevlar sau măcar din cele pentru sudură. Manipularea nu trebuie facută decât în cazuri de urgență iar terariul trebuie să fie bine securizat pentru că șerpii vor evada de fiecare dată când vor avea ocazia. Pentru a reduce riscul de a fi mușcați și stresul șarpelui, provocat prin manipulare, puteți folosi acele cutii numite de americani hidebox sau trapbox, în care șarpele poate fi închis pentru perioada de timp în care lucrați în terariu. Aceste cutii mai au avantajul că pot fi folosite și ca ascunzători sau spații pentru depunerea ouălor iar pentru un exemplar adult de Naja nigricollis este de ajuns un spațiu de L 30 cm x l 30 cm x h 15 cm.

Venin

Veninul acestei specii este preponderent citotoxic, remarcându-se astfel față de majoritatea elapidelor al căror venin este preponderent neurotoxic. În compoziția veninului se mai află neurotoxine și cardiotoxine. Simptomele generale includ hemoragie severă, dureri intense, echimoze, vezicule, necroză, paralizie și dificultăți respiratorii. De asemenea veninul poate irita pielea iar atunci când intră în contact cu ochii provoacă iritare puternică a ochiului, care se poate transforma în oftalmie sau chiar orbire permanentă dacă nu se intervine la timp. În cazul în care veninul intră în contact cu ochii trebuie să clătiți foarte bine cu apă iar apoi să consultați un medic pentru a fi siguri că nu apar complicații. Rata mortalității în cazul mușcăturilor netratate este de aproximativ 10 % iar moartea survine de obicei în urma asfixierii prin paralizia diafragmei. LD 50 pentru specie este de 2 mg/kg subcutanat, intramuscular 0.44 mg/kg, intravenos 1.15 mg/kg, intraperitoneal 0.4 mg/kg. Doza medie de venin pe mușcătură este de 200 - 350 mg. Toxicitatea veninului variază în funcție de zona geografică, mărimea și starea de sănătate a șarpelui. Nu există antivenin specific, de obicei fiind folosit antiveninul polivalent Antivenom SAIMR Polyvalent, produs în Africa de Sud.