|
Clasificare:
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Serpentes (Ophidia), Infraordinul Henophidia (Boidea), Familia Boidae, Subfamilia Pythoninae (sau Familia Pythonidae).
Sinonime:
Python breitensteini STEINDACHNER, 1881
Python curtus breitensteini KIRSCHNER, 1997
Python breitensteini KEOGH, BARKER & SHINE, 2001
Python breitensteini MALKMUS et al. 2002
Aspidoboa breitensteini HOSER, 2004
Python breitensteini SCHLEIP & O’SHEA, 2010
Subspecii:
Nu are subspecii, iniţial această specie a fost considerată subspecie a lui Python curtus dar după analize genetice cei trei şerpi au fost catalogaţi ca specii independente.
Înainte de noile cercetări denumirile stiintifice ale celor trei subspecii erau următoarele:
Python curtus curtus
Python curtus brongersmai
Python curtus breitensteini
Nume comun:
Borneo blood python, yellow blood python, Borneo short-tail python, denumirea corectă fiind aceasta din urmă. Denumirea de "blood python" este utilizată pentru Python brongersmai iar "Sumatran short-tailed python" pentru Python curtus.
Statut de conservare:
Toţi şerpii din Familia Boidae - Subfamilia Pythonidae sunt înscrisi pe Anexa B - CITES. Specia este menţionată de Lista Roşie-IUCN ca fiind Least Concern (LC).
Areal de distribuţie:
Este o specie endemică, trăind în principal pe insula Borneo, în sudul Asiei, a doua insulă ca mărime din Indonezia dar au fost semnalaţi şi în Singapore. S-au găsit destul de rar şi pe insulele vecine cu Borneo dar nu se ştie precis dacă specia şi-a extins arealul său sunt doar exemplare care au ajuns întamplator acolo. Un amănunt foarte interesant, în zonele (destul de mici de altfel) unde există una din cele trei specii de "blood python", nu există deloc pitoni birmanezi (Python molurus bivittatus), de parcă "blood pythons" ar fi eliminat pitonii birmanezi din areal. În tot restul zonei geografice pitonii birmanezi sunt foarte răspândiţi.
Hartă originală realizată pe baza datelor spaţiale IUCN (www.iucnredlist.org)
Habitat
Trăieşte în zonele foarte umede de pe insula Borneo, la altitudini mici, este foarte des întâlnit în orezării, mlaştini, marginea pădurilor tropicale, în locuri foarte slab drenate unde umiditatea este mare în permanenţă.
Descriere:
Denumirea de "blood python" i-a fost atribuită datorită speciei înrudite, Python brongersmai, a cărei culoare dominantă este un roşu sângeriu. Aceşti şerpi erau consideraţi subspecii ale lui Python curtus dar după analize genetice au fost separaţi în specii independente, în acest moment fiind denumiţi Python curtus, Python brongersmai şi Python breitensteini dar în continuare toate trei speciile sunt denumite generic "blood python". Python breitensteini este o specie de lungime medie, al doilea ca mărime din cele trei specii, rar atingând 170 cm deşi s-au măsurat exemplare şi de 2,1 m. Uzual masculii cresc în jur de 120-130 cm iar femelele ceva mai mult. Ceea ce face spectaculoasă această specie este grosimea corpului. În greutate pot atinge până la 14 kg iar ca grosime chiar şi 15 cm în diametru. Au cap mic în comparaţie cu restul corpului, au un colorit atrăgător cu desene variabile în nuanţe de cafeniu şi galben-portocaliu până la crem cu puţine sau chiar fără pete negre. Abdomenul este complet alb iar coada este scurtă şi groasă, motiv pentru care sunt denumiţi "short-tailed python". Au un cap mare, alungit şi destul de lat, bine delimitat de gât. Specifici acestei specii sunt ochii cu iris de culoare portocalie. Deşi sunt cunoscuţi ca fiind destul de agresivi, se pare că doar exemplarele importate au un caracter mai defensiv în timp ce animalele înmultite în captivitate sunt foarte blânde, chiar dacă uneori puii pot fi ceva mai nervoşi. Este recunoscut ca cea mai blândă specie dintre "blood pythons". Speranţa de viaţă a acestei specii este de 20-25 ani în cazul unei îngrijiri adecvate.
Hrănire:
Sunt şerpi uşor de hrănit, pofta lor de mâncare îi face să nu refuze nici un fel de şoarece sau şobolan, viu sau congelat. Totuşi trebuie hrăniţi cu atenţie deoarece se îngrasa foarte uşor, cel puţin adulţilor nu trebuie să le dăm să mănânce des şi mult, un şobolan subadult (300gr.) până la adult (500 gr.) la fiecare două săptămâni fiind suficient. Puii se pot hrăni săptămânal cu un şoricel apropiat de grosimea corpului lor. Pentru a avea un şarpe sănătos nu trebuie să exageraţi cu hrănirea. Orice şarpe gras va muri mult mai repede decât unul hrănit mai puţin.
Reproducere:
În primul rând şerpii trebuie să aibă vârsta minimă de trei ani pentru a putea încerca o reproducere. Există crescatori care împerecheaza aceasta specie de la vârsta de 18 luni după ce animalele au fost crescute forţat, hrănindu-le în exces pentru a creşte repede. Dar acele femele vor trăi doar câţiva ani în comparaţie cu cele hrănite normal. Însă interesul financiar face crescătorii să recurgă la astfel de metode. Nu recomandăm asemenea practici.
În concluzie aceşti pitoni pot atinge maturitatea sexuală între 18 luni şi 4 ani, fiind mai mult o problemă de mărime decât de vârstă. Astfel masculii se maturizează pe la lungimea de 100 cm iar femelele la peste 130-140 cm. Sezonul de împerechere începe uzual în noiembrie - decembrie odată cu răcirea la 25°C a terariului şi reducerea perioadei de iluminare zilnice la 8-9 ore (în loc de 12-14 ore pe timpul verii). În acest timp hrănirea animalelor trebuie oprită complet. În jur de 15 decembrie perechea va fi pusă împreună (de obicei masculul se introduce în terariul femelei) şi se va pulveriza apă din când în când în terariu pentru a simula sezonul ploios. Până la 1 martie se ţin animalele la 25°C, urmând ca din acel moment să li se crească temperatura la 28°C şi iluminarea la 12-14 ore iar la o săptămâna de la creşterea temperaturii pot fi hrăniţi normal. Între 6 şi 30 de zile de la ultima împerechere femela va ovula (abdomenul ei se va umfla considerabil).
La aproximativ 14-20 de zile după ovulaţie femela va năpârli şi din acest moment nu va mai fi hrănita deloc. La 24-40 zile dupa năpârlire va depune 12-30 de ouă care pot fi incubate la temperatura de 31-32°C pentru 60-70 zile sau lăsate în terariul femelei, ea având grijă de ouă până la eclozarea puilor. Ouăle au aproximativ 100 grame fiecare. Trebuie specificat că animalele trebuie să fie în stare perfectă de sănătate şi hrănite înainte de intrarea în sezonul de împerechere.
Terariu - amenajare şi necesităţi:
În primul rând fiind un şarpe masiv terariul trebuie să aibă dimensiuni corespunzătoare. Pentru un adult se recomandă un terariu de L 120cm x l 60cm x h 60cm. Pentru o pereche un minim de 150 cm lungime, restul cotelor fiind aceleaşi. Terariul trebuie să conţină un vas de apă mare, suficient ca animalul să poată încapea în întregime pentru că le place să facă baie din când în când. Totuşi dacă un animal stă foarte mult timp în apă înseamnă că este stresat, el practic "se ascunde" în apă. Apa trebuie schimbată zilnic, să fie curată în permanenţă deoarece aceşti şrpi beau mai multă apă decât alte specii, apa proaspătă fiind una din condiţiile necesare pentru ca şarpele dumneavoastră să fie sănătos.
Sunt şerpi din zone mlăştinoase, umiditatea relativă din terariu trebuie să fie de 60-70 % în permanenţă, din acest motiv şi a necesităţii temperaturii constante nu este un şarpe recomandat începătorilor. Dacă umiditatea este mai mare de atât pot dobândi infecţii pulmonare iar dacă este mai mică vor avea probleme la năpârlire. Se ştie că un terariu cu umiditate mare este mai greu de menţinut în condiţiile în care şi ventilaţia trebuie să fie corespunzătoare, altfel animalul va dobândi rapid infecţii pulmonare. În perioada năpârlirii este bine să măriţi umiditatea spre 80% prin pulverizări zilnice.
În privinţa temperaturii s-a constatat că aceşti şerpi sunt destul de sensibili la variaţii ale temperaturii, o temperatură medie de 26-28°C fiind cea mai potrivită pentru ei. În zona caldă temperatura poate să se încadreze în intervalul maxim 30-32°C. Pot tolera şi variaţii puţin mai mari de temperatură dar numai când sunt flămânzi.
Atunci când şerpii au fost hrăniţi de curând temperatura nu trebuie să crească peste 32°C şi nici să scadă sub 26°C. Totuşi nu este recomandat să fie expuşi la temperaturi sub 24°C sau peste 32°C. Substratul poate fi format din cocos, scoarţă de copac, pământ, chiar şi ziare. Totuşi în cazul terariilor cu substrat format din ziare sau scoarţă de copac este mai greu să păstraţi umiditatea necesară.
|
