> Crotalus adamanteus - Eastern Diamondback Rattlesnake | Familia Viperidae | Serpi

Teraristica Romania

Crotalus adamanteus - Eastern Diamondback Rattlesnake
Familia Viperidae
Scris de Colban Mihai-Codrin   

                                                                     

crotalus-adamanteus-1

  Fotografiile au fost preluate cu acordul autorului, Chance Gwaltney.

  

Clasificare

Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Serpentes, Familia Viperidae, Subfamilia Crotalinae, Genul Crotalus.

  

Sinonime

Crotalus adamanteus  PALISOT DE BEAUVOIS 1799

Crotalus adamanteus  BAIRD & GIRARD 1853

Crotalus adamanteus  STEJNEGER 1895

Crotalus durissus  BOULENGER 1896

Crotalus adamanteus  CONANT & COLLINS 1991

Crotalus adamanteus  MCDIARMID, CAMPBELL & TOURÉ 1999

Hoserea (Edwardsus) adamanteus  HOSER 2009

   

Subspecii

In prezent nu exista subspecii recunoscute de literatura de specialitate.

  

Nume comun

Eastern Diamondback Rattlesnake.

  

Statut de conservare

Este menționat de Lista Roșie - IUCN ca fiind Least Concern (LC) însă nu apare pe Anexele CITES.

 

crotalus-adamanteus-2

   

Areal de distribuție

SE Carolina de Nord, E/S Carolina de Sud, S Mississippi, S Alabama, S Georgia, Florida și SE Louisiana.

  

Habitat

Se găsesc în păduri de pin, păduri de foioase, preerie, mlaștini sau dealuri nisipoase la o altitudine cuprinsă între 0 - 500 m.

  

Descriere

Crotalus adamanteus a fost descris de Palisot de Beauvois în anul 1799. Conform Cărții Recordurilor este cel mai greu șarpe veninos, recordul fiind deținut de un exemplar care cântărea 15.4 kg și avea 244 cm lungime. Exemplarele peste 2.1 m lungime sunt rare, media fiind de 1.7 - 1.9 m lungime. Este o specie terestră însă se pot găsi uneori și în tufișuri sau copaci, de obicei în căutarea prăzii, exemplare adulte au fost găsite la câțiva metri deasupra solului. De asemenea sunt cunoscuți a fi buni înotători, fiind întâlniți uneori chiar și la câteva mile depărtare de țărm. Acești șerpi sunt în general crepusculari însă pot fi activi și pe timpul nopții sau a zilei. Atât vara cât și iarna stau ascunși în vizuinele săpate de broaștele țestoase Gopherus polyphemus sau de alte animale, cum ar fi rozătoarele. Vara folosesc aceste vizuine pentru a se feri de temperaturile ridicate iar în anotimpul rece pentru a se adăposti de temperaturile scăzute. Pe timpul iernii ies uneori pentru a se încălzi la soare. Denumirea comună de Eastern Diamonback provine din faptul că acest șarpe are pe partea dorsală un model rombic, în formă de diamante. Numărul acestora variază între 24 - 35 și au conturul negru iar marginile sunt galbene sau crem. Coloritul include nuanțe de gri și de maro, de la maro închis până la culoarea bronzului iar coada prezintă inele transversale închise la culoare. Partea ventrală este crem sau galbenă, cu pete difuze închise la culoare. Pe ambele părți ale ochiului sunt prezente două dungi oblice crem sau galbene iar limba este neagră. Există și unele forme selectate artificial cum ar fi albino, paradox, probabil și altele. Corpul este foarte robust iar capul este lat și are o formă triunghiulară, specifică familiei Viperidae. Ochii sunt de mărime medie și au pupile eliptice iar pe maxilarul superior, între nări și ochi sunt situate fosele termice. Cu ajutorul acestor organe de forma unor scobituri cu o adâncime aproximativă de 5 mm șarpele detectează prada în urma diferenței de temperatură dintre mediul ambiant și căldura emanată de corpul prăzii. Diferența de temperatură este detectată cu ajutorul unei membrane foarte fine, care separă fosa termică în două camere. Crotalus adamanteus are cei mai lungi colți dintre membrii genului Crotalus, un exemplar cu o lungime de 2 m are niște colți de aproximativ 1.7 cm iar un exemplar cu o lungime de 2.4 m, ar trebui să aibă colții de aproximativ 2.5 cm. Caracteristica principală a genului Crotalus constă în prezența în vârful cozii a unor segmente keratinoase, interconectate și goale pe interior pentru a avea o rezonanță mai bună. Aceste segmente mai sunt numite în limbajul popular și clopoței iar acel sunet specific este obținut prin frecarea lor în urma mișcărilor rapide a cozii. Se pot mișca de aproximativ 50 de ori pe secundă pe o durată de câteva ore. La eclozare, puii au un singur segment în vârful cozii iar pe măsură ce năpârlesc se adaugă și altele care sunt înlocuite la un moment dat de altele noi. Acești clopoței au rolul de a atenționa prădătorii și nu sunt folosiți de șarpe atunci când vânează pentru a nu speria prada. Crotalus adamanteus are un temperament relativ docil însă este foarte periculos din cauza dimensiunilor mari, a gradului ridicat de toxicitate a veninului și a cantității mari de venin injectate. Atunci când se simte amenințat ia poziția specifică în formă de S și scoate acel sunet specific cu ajutorul segmentelor din vârful cozii, pentru a intimida prădătorul. Cu toate acestea nu există o garanție ca vor avertiza mereu înainte de a ataca. Se spune că acești șerpi pot ataca la o distanță de până la 2/3 din lungimea totală a corpului însă în cazul puilor și juvenililor, care sunt mai agili decat adulții, ar trebui să stati la o distanta egală sau chiar mai mare cu lungimea totală a corpului pentru a fi siguri ca nu sunteți în raza de atac. Speranța de viață în captivitate depășește 20 de ani.

  

Hranire

Crotalus adamanteus sunt vânători oportuniști și vânează în ambuscadă, folosindu-se de camuflaj. Stau ore întregi nemișcați în așteptarea prăzii iar atunci când o reperează atacă fulgerător. În sălbăticie se hrănesc cu iepuri, șoareci, șobolani, veverițe și ocazional păsări. În captivitate hrana cea mai comună sunt șoarecii și șobolanii. Puii și juvenilii se hrănesc la 5 - 7 zile iar adulți la 10 - 14 zile. Hrănirea se va realiza doar cu pensa sau forceps cu lungimea corespunzătoare, calculată în funcție de mărimea șarpelui.

  

Reproducere

Ajung la maturitate sexuală în jurul vârstei de 3- 4 ani. Masculii sunt mai mari decât femelele și au cozile mai lungi și mai groase. Pentru a știi cu exactitate sexul șarpelui este nevoie de o sondare facută de către un specialist. Împerecherea are loc primăvara și poate dura până la sfârșitul verii, în perioada august - septembrie fiind cei mai activi din acest punct de vedere. În perioada împerecherii masculii sunt mult mai activi și parcurg distanțe considerabile în căutarea femelelor, pe care le găsesc cu ajutorul feromonilor emanați de acestea. Pentru dreptul la împerechere au loc lupte nupțiale între masculi iar curtarea este inițiată de aceștia prin mișcări sacadate în fața femelei. Masculul încearcă să-și plaseze capul pe corpul femelei iar în cazul în care este acceptat continuă să-și frece bărbia de partea dorsală a femelei. Femela își va ridica coada și va permite masculului să-și plaseze coada sa dedesubt. În natură această specie intră în brumare, de aceea pentru stimularea reproducerii puteți simula condițiile meteo naturale. Începând cu luna noiembrie încetează alimentația și își caută adăpost, de obicei în vizuinele săpate de țestoasele din genul Gopherus sau alte animale însă pot fi găsiți chiar și între rădăcinile copacilor. Ocazional șarpele poate părăsi vizuina pentru a se încălzi la soare. În captivitate aceste condiții pot fi simulate prin scăderea treptata atât a intervalului de iluminare până la opt ore pe zi cât și a temperaturii la 12 - 16 °C. Mențineți acești parametrii aproximativ două luni după care reveniți la normal tot în mod treptat. Femelele nu se împerechează în fiecare an ci o dată la doi sau la trei ani. Crotalus adamanteus este o specie ovovivipară, femelele dau naștere la 7 - 21 de pui. Perioada de gestație durează 6 - 7 luni iar la naștere puii au aproximativ 30 - 35 cm lungime și o greutate de 50 g. Puii sunt născuți în vizuinele săpate de alte animale iar coloritul lor este similar cu cel al adulților. Sistemul de injectare al veninului este complet funcțional încă de la naștere.

    

crotalus-adamanteus-3

 

Terariu - amenajare și necesități

Un terariu de L 180 cm x l 80 cm x h 60 cm este de ajuns pentru a găzdui un exemplar adult. Simularea ciclului zi - noapte poate fi realizată cu ajutorul unui bec tip spot aprins un interval de 10 - 12 ore pe zi vara și 8 - 10 ore pe zi iarna. Temperatura optimă pe timpul zilei poate să varieze între 25 - 28 °C, cu o maximă de 32 °C sub bec iar noaptea să scadă până la 20 - 22 °C. Nivelul umidității relative a aerului poate varia între 45 - 60 %. Este bine ca în terariu să aveți cel puțin două ascunzători, una în zona caldă și alta în zona rece. În general puteți folosi orice tip de substrat nu este dăunator animalului, precum cocos, pământ amestecat cu nisip, așchii de plop sau pin, ziare și altele. Terariul trebuie să fie dotat cu un vas cu apă în care șarpele să se poată scufunda în totalitate. Apa trebuie verificată și schimbată periodic deoarece aceștia au obiceiul să defecheze în ea. Este recomandat să folosiți acele cutii de tip trapbox în care șarpele poate fi închis pe perioada cât aveți nevoie să lucrați în terariu. Diminuați astfel riscurile să fiți mușcați și stresul animalului, cauzat prin manipulare. O cutie de L 45 cm x l 30 cm x h 15 cm este de ajuns pentru un exemplar adult. Acest tip de cutie mai poate fi folosită și ca ascunzătoare sau spatiu de depunere a ouălor. Terariul trebuie să fie dotat cu sistem de securizare deoarece vor evada cu prima ocazie. Manipularea nu trebuie facută decât în situatii excepționale și doar cu ustensile specifice cum ar fi cârligul herpetologic și cleștele herpetologic. Este bine să folosiți încălțăminte de protecție și mănuși de kevlar.

  

Venin

Crotalus adamanteus are un venin preponderent hemotoxic care se caracterizează prin faptul că distruge globulele roșii ale sângelui, împiedică coagularea sângelui și distruge țesuturile. Această specie este considerată cea mai periculoasă din America de Nord. Mușcăturile în care sunt implicați oameni au un număr destul de redus deoarece preferă să se retragă atunci când intră în contact cu omul și atacă doar atunci când se simte încolțit. Veninul conține enzime digestive care odată injectate încep descompunerea prăzii din interior spre exterior înainte ca aceasta să fie înghițită. Cantitatea medie de venin injectată este de 400 - 450 mg, cu o maximă de 1000 mg iar doza letală omului estimată este 100 - 150 mg. Valoarea LD50 pentru specie este 1.3 - 2.4 mg/kg intravenos, 1.7 - 3.0 mg/kg intraperitoneal și 10 - 14.5 mg/kg subcutanat. Simptomele includ durere locală severă, stări de vomă, dezorientare, umflarea membrului mușcat, hipotensiune arterială, dificultăți respiratorii, convulsii, hematoame, hemoragii interne, hemoragii ale orificiilor și necroze. Necrozarea severă a membrului mușcat poate duce uneori la nevoia de amputare a acestuia, chiar și atunci când se primesc îngrijiri medicale. Veninul are o acțiune mai lentă comparativ cu veninul neurotoxic însă în cazul în care nu se primesc îngrijiri medicale de urgență moartea poate surveni în intervale scurte de timp. Antiveninul folosit pentru tratarea mușcăturilor este CroFab, produs în Statele Unite ale Americii.

   

crotalus-adamanteus-4                                                         

 
Copierea si utilizarea articolelor si imaginilor pe alte pagini web este interzisa. © 2010-2013 Teraristica Romania

SEO Romania Promovat de Director Web Decoratiuni Addsite Push 2 Check ClickLink.ro Inscrie-te in TOP ! TOP-SITEURI - Cele mai vizitate siteuri astazi www.idesys.ro www.webforest.ro Royalty Free Images MyFreeCopyright.com Registered & Protected

 

jellyfish
jellyfish
jellyfish
jellyfish
Crotalus adamanteus - Eastern Diamondback Rattlesnake | Familia Viperidae | Serpi