Teraristica Romania

Clasificare

Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Serpentes, Familia Viperidae, Subfamilia Crotalinae, Genul Tropidolaemus.

Sinonime

Cophias wagleri BOIE 1826 (nomen nudum)

Cophias wagleri BOIE 1827: 561 (nomen nudum).

[Tropidolaemus] wagleri  WAGLER 1830

Trigonocephalus wagleri  SCHLEGEL 1837

Trimesurus maculatus GRAY 1842

Trimesurus maculatus GRAY 1842

Trimesurus sumatranus (nec Coluber sumatranus RAFFLES 1822) - GRAY 1842

Trigonocephalus sumatranus var.  CANTOR 1847

Trigonocephalus wagleri, var. sumatrenis  GRAY 1849

Trigonocephalus formosus (nec Trigonocephalus formosus MÜLLER & SCHLEGEL 1842) - GRAY 1849

Tropidolaemus wagleri  DUMÉRIL et al. 1854

Trimeresurus sumatranus  GÜNTHER 1858

Tropidolaemus sumatranus  PETERS 1862

Tropidolaemus maculatus  PETERS 1859

Trimeresurus wagleri  GÜNTHER 1864

Bothrops wagleri  MÜLLER 1882

Lachesis wagleri  BOULENGER 1896

Lachesis wagleri  BOULENGER's var. D - VOLZ 1904

Lachesis wagleri  BOULENGER's var. A - COHN 1905

Lachesis wagleri var. B - HOLTZINGER-TENEVER 1917

Trimeresurus wagleri wagleri  TAYLOR 1922

Lachesis sumatranus  OUWENS 1916

Lachesis wagleri  DE ROOIJ 1917

Trimeresurus (Tropidolaemus) wagleri  CAMPBELL & BRODIE Jr. 1992

Tropidolaemus wagleri  WELCH 1994

Tropidolaemus wagleri  MANTHEY & GROSSMANN 1997

Tropidolaemus wagleri  COX et al. 1998

Tropidolaemus wagleri  MCDIARMID, CAMPBELL & TOURÉ 1999

Tropidolaemus wagleri  TU et al. 2000

Subspecii

Nu există subspecii recunoscute de majoritatea literaturii de specialitate.

Nume comun

Wagler's Palm Viper, Wagler's Pit Viper, Temple pitviper.

Statut de conservare

Este menționată de Lista Roșie - IUCN ca fiind Least Concern (LC) însă nu apare pe Anexele CITES.

Areal de distribuție

Se întâlnesc în sudul Vietnamului, sudul Thailandei, vestul Malaeziei, Singapore și Indonezia.

Habitat

Preferă pădurile tropicale însă pot fi găsite și în mangrove, întotdeauna în apropierea unei surse de apă dulce. Sunt întâlnite de obicei în zona joasă a vegetației, la altitudini cuprinse între 0 - 1200 m.

Descriere

Tropidolaemus wagleri a fost descrisă de Friedrich Boie în anul 1827. Numele știintific al speciei a fost pus în onoarea herpetologului german Johann Georg Wagler. Denumirea comună de "Temple pitviper" își are originea în faptul în trecut acestea se găseau în abundență în zona templului budist Chor Soo Kong sau Templul Șarpelui din Penang, Malaezia. Legenda spune că încă de la construcția acestui templu, în anul 1850, șerpii caută adăpost în acest templu. În interiorul templului se pot observa exemplare de Tropidolaemus wagleri în zona altarului, fiiind îngrijite de către călugări.

Coloritul acestei specii este foarte variat și prezintă una din formele cele mai extreme de dimorfism sexual în rândul șerpilor. De regulă, partea dorsală a masculilor este acoperită în întregime de un lanț format din perechi de puncte albe (Borneo), roșii-albe (Sumatra, Malaezia, Thailanda, Filipine), albe-albastre sau albe-roșii (Sulawesi). Partea dorsală a femelelor este acoperită de perechi de dungi transversale. De asemenea femelele pot prezenta pe partea dorsală un model de puncte sau benzi întrerupte. Dacă există o singură bandă laterală, indiferent că este întreruptă sau întreagă, aceasta indică faptul că respectivul exemplar este femelă.

Femelele sunt mult mai robuste decât masculii iar la maturitate ating 100 - 140 cm lungime, cu 70 - 80 cm mai mult decât masculii adulți care ating 30 - 60 cm lungime. Femelele mature prezintă modele și culori diferite pe când masculii păstrează aceleași modele și culori de-a lungul vieții.

Populațiile din nordul Filipine sunt diferite prin faptul că exemplarele, indiferent de sex, își păstrează de-a lungul vieții coloritul verde iar atât masculii cât și femelele sunt mai mici decât în cazul altor populații. Femelele din aceste populații ating 50 cm lungime si o greutate de aproximativ 100 grame.

 Această specie este activă pe timpul nopții, preponderent arboricolă iar coada prehensilă o ajută pentru a-și susține corpul atunci când vânează și pentru a se deplasa prin vegetație. La sol coboară ocazional, atunci când plouă pentru a vâna amfibieni sau pentru a-și depune ouăle. Este o specie sedentară fiind activă mai mult în sezonul de împerechere.

Capul este mare în comparație cu restul corpului relativ subțire și are formă triunghiulară specifică familiei Viperidae. Prada este reperată cu ajutorul foselor termice, situate între ochi și nări, organe specifice crotalilor.

Cele mai longevive exemplare din captivitate au aproximativ 14 ani.

Hrănire

Atacă în ambuscadă, asteptând ore întregi nemișcate prada. Puii, juvenilii și masculii adulți preferă șopârlele, în special Gecko. Femelele adulte au o dietă mult mai variată, care include șopârle, amfibieni, păsări și rozătoare.

Cele mai mari probleme legate de întreținerea acestei specii în captivitate sunt cauzate de lipsa de hidratare. Acești șerpi beau foarte multă apă în comparație cu alte reptile și nu este de ajuns să pulverizați apă pe elementele de decor și corpul șarpelui ci trebuie să vă asigurați că va bea atâta apă cât are nevoie.

Lipsa hidratării zilnice duce la apariția problemelor digestive care vor cauza în cele din urmă blocarea intestinului cu materie nedigerată și moartea animalului. Tropidolaemus wagleri are nevoie de această cantitate însemnată de apă pentru a-și putea produce în mod eficient acidul uric.

Porția de apă pe zi va crește în cazul în care hrana în captivitate va fi reprezentată de rozătoare.

Este recomandat ca hrănirea să se facă pe timpul nopții, la un interval de minim 15 - 20 de zile în cazul puilor și juvenililor și minim 30 - 40 de zile în cazul adulților. Această specie prezintă un risc de obezitate destul de ridicat de aceea pentru a menține animalele sănătoase trebuie să evitați suprahrănirea. Uneori trebuie să insistați mai mult cu ajutorul unei pense sau forceps pentru a determina șarpele să mănânce. Nu încercați să hrăniți animalul fără ustensilele corespunzătoare și nu îl manipulați după hrănire deoarece riscul regurgitării este mare.

Reproducere

Astfel cum am prezentat în descriere, această specie prezintă dimorfism sexual accentuat.

Reproducerea poate fi stimulată prin creșterea umidității câteva luni pe an, pentru a simula sezonul ploios. În sudul Thailandei și vestul Malaeziei sezonul ploios începe în octombrie și se termină în decembrie.

În sezonul de împerechere masculii reușesc să găsească femelele cu ajutorul feromonilor emanați de acestea. Atunci când se întâlnesc mai mulți masculi au loc lupte nupțiale la sol iar copulația are loc în vegetație. Masculul face mișcări sacadate în fața femelei și își freacă botul de aceasta. În momentul în care femela este întinsă masculul își aliniează corpul cu cel al femelei și își împinge coada sub coada ei, executând o mișcare la 180 de grade. În momentul în care femela își ridică coada, masculul inserează hemipenisurile și are loc fertilizarea. O singură înseminare poate fi de ajuns pentru a asigura gestația în doi ani consecutivi.

În captivitate împerecherea poate avea loc în orice moment al anului, dacă îi sunt oferite condițiile necesare această specie se reproduce relativ ușor.

Tropidolaemus wagleri este o specie vivipară, femelele dau naștere la 15 - 41 de pui. Perioada de gestație durează între 6 și 8 luni iar la naștere puii au aproximativ 20 cm lungime.

Terariu - amenajare și necesități

Tropidolaemus wagleri este o specie arboricolă iar înălțimea terariului este mai importantă decât lungimea și lățimea acestuia, un terariu de L 60 cm x l 45 cm x h 90 cm fiind minimul necesar pentru a găzdui o pereche adultă. Le este suficientă lumina din cameră pe timpul zilei însă dacă vreți să simulați ciclul zi - noapte o puteți face pe un interval de 10 - 12 ore vara și 8 - 10 ore iarna cu o sursă de lumină cu intensitate slabă și care să nu producă multă caldură.

Acești șerpi nu vor sta de obicei sub bec și nu agreează temperaturile ridicate, simțindu-se cel mai bine între 28- 32 °C pe timpul zilei și 23 - 24 °C pe timpul nopții.

Nivelul umidității relative a aerului trebuie să fie peste 80 %. În cazul ventilației necorespunzătoare a terariului pot apărea infecții pulmonare. Pentru a menține mai ușor umiditatea este recomandat ca în terariu să existe două vase cu apă, unul în partea de jos iar altul suspendat la un nivel în care șarpele să aibă ușor acces. Cu toate că de obicei această specie nu bea apă din vas ci doar cea pulverizată, cele două vase vor ajuta cel puțin la menținerea umidității.

Decorul terariului trebuie amenajat conform nevoilor speciei, cu liane și crengi ancorate de ajuns de bine încât să susțină greutatea șarpelui. Este recomandat să folosiți plante de plastic pentru că cele naturale de obicei nu rezistă. Trebuie să folosiți un substrat rezistent la umiditate cum ar fi cel de cocos sau așchiile de plop. Atunci când pulverizați apă în terariu încercați să lăsați uscate locurile în care șerpii preferă să se adăpostească pentru ca aceștia să-și poata alege zona după necesități.

În ciuda comportamentului docil trebuie tratați ca ceea ce reprezintă de fapt, veritabili șerpi veninoși. Manipularea nu se va face decât cu ustensile specifice, mai multe detalii despre ustensilele specifice puteți găsi în secțiunea "Generalități", la "Articole generale". Nu manipulați animalul decât atunci când este nevoie pentru a reduce stresul acestuia și riscul de a fi mușcați.

Este recomandat să folosiți cutiile trapbox în care puteți închide șarpele în timpul în care aveți treabă în terariu. Aceste cutii au avantajul că pot fi folosite și ca ascunzători sau spații de depunere a ouălor. Terariul trebuie securizat cu un sistem de închidere sigur, chiar și în cazul acestei specii care face mai puțină mișcare.

Venin

Simptomele mușcăturii includ durere locală, inflamații locale, edem, hemoragie, senzație de amorțeală, leziuni renale, distrugerea vaselor sangvine și ocazional necroză.

Tropidolaemus wagleri este o specie foarte calmă si rareori indică un comportament defensiv însă nu trebuie subestimată. O mare parte din mușcături sunt "uscate", adică fără venin. Este încă neclar dacă veninul acestei specii poate fi letal pentru om.

Nu există antivenin specific disponibil, se mai folosește Green Pit Viper Antivenin care probabil este cel mai compatibil antivenin la ora actuală însă nu este garantată eficacitatea acestuia.