Cele mai noi
- Lepidodactylus lugubris - Mourning Gecko
- Tropidolaemus wagleri - Temple Pitviper
- Bitis arietans - Vipera pufăitoare
- Unelte necesare în creşterea şerpilor veninoşi
- Naja kaouthia - Monocled Cobra
- Crotalus adamanteus - Eastern Diamondback Rattlesnake
- P. guttatus - Corn Snake - Morphs V: Forme cu două gene
- P. guttatus - Corn Snake - Morphs IV: Combinatie de alele
- Ophiophagus hannah - Cobra regală
- Dendroaspis polylepis - Mamba neagră
Mus musculus - Şoarecele de laborator |
Scris de Valentin Nita | |
Clasificare
Descriere Mus musculus, şoarecele de casă, toată lumea cunoaşte acest rozător mic şi agil care trăieşte în toată Europa, fiind o adevarată durere de cap pentru oameni datorită faptului că atacă rezervele de cereale. Acest mic rozător este folosit de mult timp ca animal de laborator, în varianta lui albino. Se pare că originea lui este în Asia, dar s-a răspândit cu rapiditate în toată lumea. Este un animal foarte adaptabil şi foarte prolific, după unele referinţe dintr-o singură pereche se poate ajunge la un milion de descendenţi în doar un an şi jumătate. Şoarecii sunt animale timide, sociale. Ating 7-8 cm în lungime şi proximativ 30 grame în greutate. Trăiesc în grupuri, femelele chiar au grijă de pui împreună. Sunt animale nocturne, preferă să se hrăneasca noaptea datorită faptului că sunt mai feriţi de prădători. Pot fi agresivi unii cu ceilalţi până se formează o ierarhie bine stabilită. În general masculii se bat între ei până se omoară dar şi femelele cu pui pot să atace masculi sau alte femele pentru a-şi apăra cuibul. În general deşi şoarecii de laborator au tendinţa să fie destul de blânzi, suportând în general manipularea, dacă sunt sâcâiţi pot muşca destul de rău. Cel mai bine este să îi apucaţi de coadă sau de ceafă pentru a evita muşcăturile. Se pot ţine în grupuri de câte un mascul la 4-5 femele, femelele având grijă de pui împreună. Uneori, dacă îşi mănâncă puii va trebui eliminat masculul din cuşca comună, sau chiar separate femelele cu pui.
Hrănire Hrănirea şoarecilor nu este o problemă, fiind omnivori mănâncă aproape orice. Pâine, cereale de tot felul, legume, fructe, hrană granulată pentru câini sau pisici. Apa nu trebuie să le lipsească niciodată, lipsa apei îi poate face să îşi mănânce puii.
Reproducere Femelele nu trebuie împerecheate înainte de vârsta de 50 de zile, pentru că nu sunt dezvoltate suficient, chiar dacă pot rămâne gestante. Ele intră în călduri la fiecare 4-5 zile, mai puţin în perioada când sunt gestante. Imediat după naştere, la 14-28 ore, sunt capabile să rămână iaraşi gestante. Ele pot alapta o generaţie de pui în timp ce sunt gestante cu următoarea. Gestaţia durează uzual 21 de zile dar se poate lungi cu până la 10 zile în plus în cazul în care femela alaptează o generaţie anterioară de pui. Numărul de pui la o fătare este uzual de 10-12, dar dacă e prima fătare a femelei vor fi mai puţini pui. Pe măsură ce înaintează în vârstă femelele fac din ce în ce mai puţini pui. După naştere este bine să nu deranjati femela şi puii timp de câteva zile măcar, pentru a nu apărea fenomenul de canibalism, altfel destul de rar la aceasta specie. Puii vor fi înţărcaţi la aproximativ 3 săptămâni de la naştere.
Cuşca-amenajare şi necesităţi Şoarecii de laborator pot fi ţinuti în grupuri de câte un singur mascul şi 4-5 femele, în cuşti speciale pentru rozătoare sau în acvarii acoperite cu plasă metalică. Aveţi grijă să nu îi ţineti în cutii din plastic moale, maleabil, pentru că îşi vor roade rapid o gaură prin care vor evada. Puteţi folosi ca substrat rumeguşul din lemn, preferabil de foioase, cel de răşinoase putând să irite căile respiratorii ale animalelor, din cauza uleiurilor volatile din lemn. Cuşca trebuie prevazută cu o adapătoare specială pentru rozătoare, cu bilă sau alte tipuri.
|
Utilizatori Chat
Generalități
Nevertebrate
Șerpi
Șopârle
Amfibieni
Țestoase
Crocodilieni
Statistici
Membri : 587Conţinut : 193
Link-uri web : 39
Număr afişări conţinut : 959182