Teraristica Romania

Clasificare

Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Serpentes (Ophidia), FamiliaViperidae, Subfamilia Crotalinae, Genul Cryptelytrops.

Sinonime

Trimesurus albolabris  GRAY 1842 (unjustified emendation)
Trimeresurus gramineus albolabris  MELL 1929
Trimeresurus albolabris  MCDIARMID, CAMPBELL & TOURÉ 1999
Cryptelytrops albolabris  MALHOTRA & THORPE 2004
Trimeresurus albolabris albolabris  GRAY 1842
Trimesurus albolabris  GRAY 1842
Trimesurus albolabris  GRAY 1849
Lachesis gramineus albolabris  MELL 1922
Trimeresurus albolabris  POPE & POPE 1933
Trimeresurus albolabris albolabris  KRAMER 1977
Coluber gramineus  RAFFLES 1822 (nec Coluber gramineus SHAW 1802) (partim)
Trigonocephalus viridis  MÜLLER & SCHLEGEL 1842 (nec Vipera viridis DAUDIN 1803) (partim)
Trigonocephalus gramineus  CANTOR 1847 (nec Coluber gramineus SHAW 1802)
Trimeresurus gramineus  BOULENGER 1890 (nec Coluber gramineus SHAW 1802)
Lachesis gramineus  BOULENGER 1896 (nec Coluber gramineus SHAW 1802)
Lachesis grammineus (sic)  BRONGERSMA 1929
Bothrops erythrurus  LIDTH DE JEUDE 1890 (nec Trigonocephalus erythrurus CANTOR 1839)
Trimeresurus purpureomaculatus var. bicolor  BOULENGER 1890 (nec Trimeresurus bicolor GRAY 1853, a synonym of Trigonocephalus erythrurus  CANTOR 1839
Trimeresurus albolabris albolabris  WELCH 1994
Trimeresurus albolabris  MANTHEY & GROSSMANN 1997
Trimeresurus albolabris albolabris  COX et al. 1998

Subspecii

Iniţial au fost recunoscute 3 subspecii, dar acestea sunt în prezent avansate la rang de specie separată, pe baza studiilor moleculare (Cryptelytrops albolabris, Cryptelytrops insularis, Cryptelytrops septentrionalis).

Nume comun

Denumirea populară a acestei specii este vipera de bambus sau vipera arboricolă cu buze albe (traducere mot-a-mot din engleză). Este o specie veninoasă aparţinând familiei Viperidae, subfamilia Crotalinae.

Areal de distribuţie

Include sud-estul Asiei (India, Nepal, Burma, Cambodgia, Laos, Vietnam, sudul Chinei, Indonesia). Maculii ajung la o lungime medie de 60 cm, iar femelele la 80, dar se cunosc exemplare excepţionale (femele) la peste 100 cm.

Hartă originală realizată pe baza datelor spaţiale IUCN (www.iucnredlist.org)

Coloritul este verde, burta fiind verde, galbenă sau albă, iar ochii galbeni sau roşii. Specia prezintă dimorfism sexual, reflectat prin dunga alb-roşie pe laterala corpului la masculi, absentă la femele, sau de culoare galben-şters. Sunt prădatori de ambuscadă, majoritar nocturni, şi folosesc gropiţele termice pentru detectarea prăzii şi atac. În mod obişnuit prada este ţinută până îşi face efectul veninul. Hrănirea va fi mai intensă în perioada caldă şi mai scăzută în restul anului.

Fiind o specie arboricolă, are nevoie de un terariu înalt, cu foliaj bogat şi numeroase crengi. Nu coboară aproape niciodată pe sol. Vasul cu apă poate fi amplasat în terariu pentru a asigura umiditatea dar nu va fi folosit pentru băut apă. Această specie bea apă exclusiv de pe corpul său, de pe pereţi sau foliaj.

Temperatura diurnă trebuie menţinută la 26-29 ºC, nocturn 20-22. Este nevoie de o umiditate ridicată (>70%) specifică habitatului tropical din care provine. De asemenea, este necesară simularea unui ciclu sezonier, şi anume temperaturi mai scăzute şi umiditate crescută în perioada octombrie-februarie şi temperaturi crescute şi umiditate scazută (<50%) în restul anului.

Substratul ales trebuie să reţină umiditatea şi să o elibereze treptat, să nu fie toxic pentru animal şi să nu creeze probleme digestive. Ca soluţie pentru menţinerea umidităţii se pot folosi bilele de argilă plasate sub substrat, care reţin umiditatea şi o eliberează în timp.

Copularea va avea loc în special în perioada cu temperaturi scăzute şi umiditate ridicată, în primele ore ale serii, noaptea sau dimineaţa. După un număr de copulări, se recomandă separarea indivizilor, urmând ca după 6 luni de gestaţie să apară puii (până la 15). Puii se recomandă a fi amplasaţi în terrarii separate deoarece au fost observate cazuri multiple de canibalism.

Hrănirea juvenililor poate fi o problemă majoră, deoarece prada specifică în libertate este reprezentată de şopârle şi broaşte, astfel încât majoritatea nu vor accepta pui de şoareci. Datorită faptului că sunt veninoşi, arboricoli şi problematici la hrănire, această specie nu este recomandată persoanelor neexperimentate sau începătoare.

Manevrarea este foarte dificilă din cauza cozii prehensile şi a forţei musculare. Pentru o mai mare siguranţă se folosesc 2 cârlige ca în cazul în care vor urca de-a lungul unuia să poata fi controlat cu celălalt.

Manipularea nu este recomandată şi se va face doar în cazuri extreme!

Specia este foarte agilă şi rapidă, colţii sunt mari şi muşcătura este rapidă şi precisă. Distanţa de atac este puţin mai mică sau egală cu lungimea corpului, iar cunoaşterea ei este absolut necesară pentru a evita "zona fierbinte" unde se poate produce muşcătura.

Veninul speciei are un efect predominant hemotoxic, provocând hemoragie extinsă şi în final moartea şi sindrom de defibrinare (sânge incoagulabil). Veninul speciei creşte activitatea fibrinolitică. Studiul sângelui cu conţinut de venin a demonstrat o scădere semnificativă în numărul plachetelor sangvine cu rol în coagulare.