Teraristica Romania

Clasificare

Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Sauria, Familia Chamaeleonidae, Subfamilia Chamaeleoninae, Genul Furcifer.

Subspecii

Nu există subspecii dar există mai multe varietăți de culoare, așa numitele "localities".

Sinonime

Chamaeleo pardalis  CUVIER 1829

Chamaeleo ater  LESSON 1832, fide BRYGOO 1983

Cyneosaura pardalis   GRAY 1865

Chamaeleo guentheri  BOULENGER 1888

Chamaeleon longicauda  GÜNTHER 1891

Chamaeleon axillaris  WERNER 1899

Chamaeleon krempfi  CHABANAUD 1923

Chamaeleo pardalis  DUMÉRIL & BIBRON 1836

Chamaeleo niger  DUMÉRIL & BIBRON 1836

Chamaeleon pardalis  WERNER 1911

Chamaeleon guentheri  WERNER 1911

Chamaeleon longicauda  WERNER 1911

Chamaeleon krempfi  CHABANAUD 1923, fide MERTENS 1966

Chamaeleo pardalis  MERTENS 1966

Chamaeleo guentheri   MERTENS 1966

Furcifer pardalis  KLAVER & BÖHME 1986

Furcifer pardalis  GLAW & VENCES 1994

Furcifer pardalis  NECAS 1999

Furcifer pardalis  D’CRUZE et al. 2007

Nume comun

Panther chameleon

Statut de conservare

Este înscris pe anexa B (II) a CITES și clasificat ca "At Least Concern" pe IUCN Red List.

Areal de distribuție

Se găsesc în zonele de coastă din nordul, nord-estul, nord-vestul Madagascarului și pe micile insule din împrejurimi. Ulterior au populat și insulele Re și Mauritius.

Habitat

În zonele joase, calde și umede ale pădurilor tropicale și în zonele de coastă. Trăiesc în coronamentul copacilor.

Descriere

Furcifer pardalis este una dintre cele mai spectaculoase specii de cameleoni din lume, fiind printre cei mai mari și cei mai colorați. În captivitate trăiesc între 4 și 6 ani, iar în sălbăticie, din cauza condițiilor de mediu trăiesc mult mai puțin. Masculii pot crește pâna la 50 cm în lungime, cu tot cu coadă, femelele ajungând la maxim 30 de cm. Pe lânga faptul că masculii adulți sunt semnificativ mai mari decât femelele, au și un colorit deosebit. Ei au în plus o asa zisă "cască". Acest ornament este situat pe cap și constă dintr-o creastă care trece pe fiecare parte a capului, incepând din regiunea occipitală și întâlnindu-se în vârful botului, ieșind puțin în afara botului, în formă de lopată. Coada este prehensilă, având rolul unui al cincilea picior, aceasta ajutându-i la deplasare și la cățărarea printre crengi. Culorile sunt de nedescris. Este incredibil cum la o singură specie pot să apară atâtea variații de culori. Colorația variază în funcție de zona din care provin iar culorile de bază sunt albastru, roz, portocaliu, verde, roșu, galben, maro si alb. Variațiile de culori s-au format din cauza izolării lor in diverse zone ale Madagascarului. Doar dupa variațiile de culoare ale masculilor adulți se pot deosebi. La femele, cu puține excepții, culorile sunt asemănătoare, având în general nuanțe de gri, maro, portocaliu, roz.

Varietăți de culoare

Nu există o clasificare precisă a varietăților de colorit ale lui Furcifer pardalis, de multe ori cameleoni cu același colorit poartă nume diferite, fiind amestecați în importuri. Clasificarea lor este deci relativa, denumirea lor fiind dată de zona din care se face importul, uneori cameleoni din zone apropiate fiind importați sub numele uneia din ele deși au colorit diferit.

Ambanja:

Această varietate poartă numele unei zone din NV-ul Madagascarului unde a fost descoperit. Mărimea și forma corpului acestui cameleon diferă de celelalte varietăți, este mai mare iar ornamentul de pe cap este puțin diferit față de celelalte. Culoarea de bază este albastrul dar poate avea combinații de albastru-turcoaz, vișiniu-bleumarin, albastru închis și puncte de diferite culori. În jurul ochilor poate avea galben și portocaliu iar aceste culori se pot întinde spre gură, având și buzele de aceeași culoare.

Ambilobe (Picasso, Antsiranana):

Varietate din nordul Madagascarului, numele fiind de asemenea dat de locația unde a fost descoperit. Culoarea de bază este roșu dar poate fi și verde și mai rar turcoaz. Poate avea combinații de verde, bordeaux, galben sau albastru. Această varietate este cea mai colorată și prin urmare și prețul este mai ridicat ca la celelalte. In prezent există două forme denumite după culoarea de bază a dungilor verticale: Ambilobe Blue Bar și Ambilobe Red Bar dar acestea par sa nu fie stabile genetic, acelasi cuib putand da si masculi red-bar cat si blue-bar, indiferent de varietatea de culoare a animalelor din care au fost obtinuti puii.

Andapa (Sambava):

Această variație se găsește în NV Madagascarului. A fost descoperit pe lângă un mic sat numit Sambava. Culorile de bază sunt verde cu galben sau portocaliu iar în condiții de stres predomină galbenul sau verdele foarte deschis.

Ankaramy:

Aceasta varietate mai este numita si "Pink Panther". Numele Ankaramy este dat de zona de coastă sudică a nord-vestului insulei Madagascar, fiind descoperit într-o pădure, lângă o prăpastie. Masculii sunt de culoare roz intens cu creasta albastru deschis. Ocazional le apar puncte roșii iar dungile verticale pot fi uneori gri.

Diego Suarez:

Locuitorii zonei l-au denumit "Cameleonul Galben". Face parte din categoria celor roșii dar uneori apare și culoarea galbenă. Culoarea de bază este roșu dar apare în combinații cu verde, galben și portocaliu. Uneori când sunt stresați, pe cap poate aparea negru.

Joffreville

Această varietate seamănă destul de mult cu Nosy Mitsio și Diego Suarez. Se colorează în roșu intens cu galben și au ochii roșii. Zona din care provin se află in N-NV insulei Madagascar, între zonele Diego Suarez și Ankarana.

Mafana (Nosy Mitsio, Soabana):

Aceasta variație a fost descoperită pe o mica insulă din N-V. Culoarea verde deschis in combinație cu ochii roșii produce un contrast puternic.

Maroantsetra:

Se gasește în partea de N-V a acestei insule. Se încadrează în categoria celor roșii dar mai poate avea combinații de portocaliu cu roșu sau verde cu portocaliu. Ochii se pot colora în negru sau gri în perioada de împerechere sau când se întâlnesc doi masculi.

Nosy Be:

A fost găsit pentru prima oară pe o insulă din NV-ul Madagascarului. Culorile de bază ale acestei varietăți sunt verdele, albastrul, galben și roșu dar în general este verde închis cu dungi albe. Varietatea albastra este numita Nosy Be True Blue.

Nosy Komba:

A fost descoperit pe o mică insulă, culoarea de baza este galben, uneori cu nuanțe de roșu și verde-gălbui.

Sainte Marie (Nosy Boraha):

Se întâlnește în estul Madagascarului pe o mică insulă. Comercianții englezi i-au dat numele de "Sainte Marie". Culoarea de bază este gri-argintiu și uneori cu puncte roșii.

Tamatave:

Se găsește in estul Madagascarului. Culoarea de fond a acestui cameleon este roșu-portocaliu cu bare de un roșu mai inchis. Capul este în mare parte alb și pot apărea pete albe și pe corp.

Cap Est:

Provine din zona cu același nume din peninsula Masoala din estul Madagascarului. Acest cameleon este caracterizat de culoarea roșu-vișiniu pe fond alb. Există confuzii legate de formele din zonele Tamatave, Cap Est și Masoala. De multe ori această formă se găsește în importurile de cameleoni Tamatave, alteori sunt vânduți ca Masoala, sporind confuzia.

Masoala:

Trăiește în zona peninsulei Masoala din estul Madagascarului. Datorită suprafeței mari a peninsulei Masoala există mai multe varietați de culoare ale acestui cameleon. Uneori apar în importurile de Masoala și cameleoni Tamatave sau Cap Est, acest lucru făcând și mai grea clasificarea lor. Se pare că Masoala este colorat în galben, cu dungi portocalii iar pe cap are verde și galben.

Hrănire

Este o șopârlă insectivoră, cele mai folosite insecte pentru hrană fiind greierii și lăcustele. În lipsa lor se pot folosi diverse specii de gândaci exotici crescuți pentru hrana șopârlelor insectivore: Shelfordella lateralis, Panchlora nivea, Phoetalia pallida, Blaptica dubia, superworms - Zophobas morio, mealworms - Tenebrio molitor, waxworms - Galleria melonella, muște - Musca domestica, Pachnoda spp. precum și șoareci pinky - Mus musculus. Pinky de șoarece, superworms și mealworms se dau mai rar, o dată pe săptămâna, din cauza conținutului mare de grăsimi. Hrana se pudrează întotdeauna cu suplimente de calciu și multivitamine.

Reproducere

Este adevărat ca la vârsta de 5-7 luni sunt deja maturi din punct de vedere sexual dar cel mai bine este sa asteptati pana implinesc 10-12 luni, chiar și atunci doar dacă sunt asigurate condițiile potrivite pentru depunerea ouălor. Dacă femela este insuficient dezvoltată, mai bine amânați reproducerea lor. Împerecherea începe cu un ritual special din partea masculilor care își utilizează cele mai intense variații de culori pentru cucerirea femelei și cu miscări din cap se apropie ușor de femelă. Dacă femela este pregătită de împerechere îl așteaptă pe mascul pe o creangă solidă iar el cu mișcări lente se apropie de femelă pentru a se împerechea. Acest proces durează între 15-60 de minute. Cu o schimbare de culoare femela își anunță partenerul ca întâlnirea s-a terminat iar dacă masculul nu acceptă, femela trece la planul numarul doi și își umflă corpul șuierând agresiv. În acest caz trebuie despărțiți. În 35-45 de zile femela va căuta un loc unde să își depună ouăle. Femela va deveni mult mai agitată, căutând un loc potrivit pentru depunerea ouălor și va începe să scormonească substratul. Prin acest comportament mulți oameni au impresia ca vrea sa iasa din terariu dar chiar și scoțând femela din terariu, prin cameră, tot nu își va găsi locul. După găsirea locului potrivit aceasta își va săpa un cuib de 10-30 cm unde va depune ouăle. La prima depunere femelele tinere depun maxim 10-15 ouă iar cele mai în vârstă și bine dezvoltate depun între 40-60 ouă. Femelele au capacitatea de a înmagazina sperma și de la o singură împerechere pot să depună până la cinci rânduri de ouă. Dupa depunerea ouălor acestea trebuie scoase din terariu și introduse într-un incubator și ținute la o umiditate de 80-100% și temperatură cuprinsa între 26-30°C. Trebuie eliminat efectul de condens deoarece se acumulează picături de apă pe tavanul casoletei cu oua și acele picături nu au voie să cadă pe ouă deoarece acestea se distrug. Incubația poate dura între 150-350 de zile. Creșterea nou născuților nu este foarte dificilă, importantă fiind temperatura și umiditatea. La câteva zile dupa ieșirea din ouă, puii vor napârli iar după aceea vor începe să mănânce fără probleme. Sexul puilor poate fi determinat de la varsta de 3-4 luni, masculii având coada mai groasă și fiind ceva mai colorați, cu tente de verde iar femelele fiind mai maronii. Până la vârsta de 4-5 luni nu au culori prea deosebite, dar pe măsură ce cresc dezvoltă culori foarte intense.

Terariu - amenajare si necesități

Ca și în cazul altor reptile, pentru a-i întreține sănătoși trebuie ca terariul să fie amenajat conform condițiilor din mediul lor natural. Această specie numărându-se printre cei mai mari cameleoni din lume, are nevoie de un terariu destul de mare. Dimensiunile potrivite pentru un specimen adult sunt de L 80cm x l 60cm x H 100cm, cu ventilație foarte bună. Acești cameleoni sunt foarte curioși și activi așa că le puteți da drumul prin cameră din când în când pentru a face mișcare și pentru a se obișnui cu prezența voastră. Pentru amenajarea terariului este nevoie de crengi ceva mai groase deoarece acești cameleoni sunt mari și au gheare puternice cu care pot distruge rapid crenguțele subțiri, cât și datorită faptului că sunt destul de mari și grei. Crengile trebuie să acopere o mare parte din terariu, pe aproape toată înaltimea, astfel ca animalele să poată ajunge în locul dorit. Aveti grija ca neonul UVB și becul pentru încalzire să fie totuși la o distanță sigură, deoarece cameleonii se vor cățăra până vor ajunge la bec și vor suferi arsuri grave. Cele mai potrivite plante pentrudecor sunt cele artificiale dar se pot utiliza și plante naturale precum Zamioculcas zamiifolia, Ficus binnendjikii ’Alii’, Ficus rubiginosa, Tetrastigma voinierianum, Philodendron erubescens, Raphis sp., Chamaedorea sp. Ca substrat puteți folosi scoarța de copac, fibra de cocos sau fibre de turbă. Temperatura trebuie să fie între 22-35°C, 32-35°C fiind în zona becului pentru încălzire iar noaptea poate să scadă până la 20-22°C. Pe lângă alte specii de cameleoni aceștia sunt puțin mai sensibili și au nevoie de umiditate mai crescută, între 70-90 % dar se mulțumesc și cu 60% cu conditia să se pulverizeze în terariu cu apă de două ori pe zi ca să se ajungă la umiditatea optima cât și pentru ca animalele sa bea apă. Această specie consumă mai multă apă decât alți cameleoni. Pentru sintetizarea vitaminei D3 in organism este necesar un bec UVB de minim 5% (5.0). Foarte mulți crescatori folosesc pentru cameleoni tuburi UV cu procent mai mare de UVB, 8% (8.0) sau chiar 10% (10.0). Daca becul UVB lipsește, acești cameleoni se îmbolnăvesc destul de repede de MBD, o boală similară cu rahitismul la mamifere și cu consecințe grave. Această boală apare din cauza deficienței de calciu din hrana cameleonilor, combinată cu lipsa vitaminei D3 din hrana și lipsa becului UVB.