Cele mai noi
- Lepidodactylus lugubris - Mourning Gecko
- Tropidolaemus wagleri - Temple Pitviper
- Bitis arietans - Vipera pufăitoare
- Unelte necesare în creşterea şerpilor veninoşi
- Naja kaouthia - Monocled Cobra
- Crotalus adamanteus - Eastern Diamondback Rattlesnake
- P. guttatus - Corn Snake - Morphs V: Forme cu două gene
- P. guttatus - Corn Snake - Morphs IV: Combinatie de alele
- Ophiophagus hannah - Cobra regală
- Dendroaspis polylepis - Mamba neagră
Cele mai citite
Basiliscus plumifrons - Green Basilisk |
Familia Corytophanidae |
Scris de Valentin Nita |
Clasificare Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Iguania, Familia Corytophanidae, Genul Basiliscus
Sinonime Basiliscus plumifrons COPE 1876 Basiliscus plumifrons — BOULENGER 1885 Basiliscus plumifrons — PETERS & DONOSO-BARROS 1970 Basiliscus plumifrons — LANG 1989 Basiliscus plumifrons — BONETTI 2002
Subspecii Nu are subspecii.
Nume comun Green Basilisk, Plumed Basilisk.
Statut de conservare Nu este nici pe Lista Rosie a IUCN și nici pe anexele CITES.
Areal de distribuție Sudul Americii Centrale - Honduras, Nicaragua, Costa Rica și Panama. Preferă altitudinile joase, unde sunt multe cursuri de apă.
Habitat Sunt șopârle predominant arboricole, petrec o mare parte din timp în copaci dar se pot întâlni destul de des și la nivelul solului, în căutarea prăzilor. Preferă zonele bogate în vegetație, de pe malurile apelor. Când sunt speriate sar din copaci în apa, fiind și foarte bune înotătoare, sau se ascund la sol, în vegetație.
Descriere Baziliscul verde este o șopârlă predominant arboricolă de talie medie, originară din America Centrală. Poate atinge aproximativ 80-90 cm lungime totală, din care o mare parte e reprezentată de coadă. Aceste șopârle pot fi colorate de la verde intens până la verde-albăstrui și pot avea dungi închise la culoare și/sau pete deschise, albe sau albastru deschis pe laterale. Unele exemplare au și pete negre. Porecla lor, "Jesus Lizard", se datorează faptului că pot alerga pe suprafața apei. Sunt înotatoare excelente, apa fiind locul unde se ascund atunci când se simt în pericol. Masculii dezvoltă creste pe ceafă, pe spate și pe coadă. Speranța de viață în captivitate este de 10-15 ani sau mai mult. Sunt foarte rapide și pe uscat, fiind foarte greu de prins dacă le scăpați din terariu. Sunt șopârle greu de îmblânzit, sunt rare exemplarele docile. De obicei fug când încercați să le prindeți iar dacă sunt prinse vor încerca să vă muște. Deși sunt niște șopârle foarte frumoase, nu sunt foarte populare în teraristică din cauza faptului că nu sunt docile.
Hrănire În sălbăticie vâneaza orice pot mânca, de la insecte până la șopârle sau mamifere mici. În captivitate se pot hrăni cu toată gama de insecte disponibilă și ocazional chiar cu pui de șoareci, dar nu mai des de o dată pe săptămână. Hrana trebuie să fie pudrată cu calciu și vitamine.
Reproducere În primul rând asigurați-vă că aveți o pereche, lucru foarte ușor de observat - masculii prezintă creste dezvoltate iar la femele acestea lipsesc. Basiliscus plumifrons ating maturitatea sexuală la vârsta de 18-24 luni. Pentru o reproducere cu succes trebuie să țineți cont de mai mulți factori: umiditatea, temperatura, perioada zilnică de iluminare și mai ales mărimea și starea de sănătate a animalelor. Pentru a stimula șopârlele să se împerecheze, umiditatea trebuie crescută la 80-85%, au nevoie de o ușoară răcire a terariului pentru o perioadă, urmată de creșterea la temperatura normală iar iluminarea poate fi de 12 ore pe zi. Perechea reproducătoare trebuie să fie bine hrănită, nu încercați reproducerea cu animale slabe, prost hrănite sau subdezvoltate. Dacă animalele sunt pregătite pentru împerechere, aceasta va avea loc, după executarea unui ritual de împerechere, copulația putând dura 10-20 minute. Se vor împerechea de mai multe ori timp de câteva zile, până când femela va refuza masculul. După aproximativ o lună femela va începe să caute un loc unde să îngroape ouăle. Pot depune 15-17 ouă de până la 4-5 ori pe an. După depunere scoateți ouăle pentru a le incuba, fără să le schimbați poziția în care au fost depuse. Puneți ouăle într-o casoletă în care faceți un amestec de vermiculită cu apă în proporții egale (ca greutate). Așezați ouăle în vermiculită cu grijă, două treimi din ou fiind îngropat și o treime afară. Ouăle trebuie incubate la o temperatură de 28-30 °C. Pentru a crește umiditatea în casoletă se poate pune deasupra ouălor un strat subțire de sphagnum moss. Puii vor ieși din ouă după 8-10 săptămâni de incubare.
Terariu - amenajare și necesități Fiind de talie destul de mare și arboricole, au nevoie de un terariu destul de mare și înalt. Un terariu de L 100-120 cm x l 60-70 cm x H 100-120 cm poate găzdui o pereche sau un trio format dintr-un mascul și două femele. Nu se pot găzdui doi masculi în același terariu pentru că se vor lupta permanent. Terariul trebuie să aibă suficiente crengi solide și plante pentru ca aceste șopârle să se poată cățăra și ascunde în vegetație, de preferat artificială. Vor distruge destul de repede plantele naturale. Ca substrat se poate folosi humusul de cocos sau sphagnum moss deoarece acestea rețin multă apă, ajutând la menținerea umidității. Umiditatea poate fi menținută între 60-75% iar temperatura trebuie menținută între 24-28 °C, cu o zonă mai caldă sub becul pentru încălzire, de 30-32 °C. Acest bec se montează la un capăt al terariului pentru ca șopârlele să își poată alege zona dorită, mai rece sau mai caldă. Fiind șopârle diurne, au nevoie și de bec sau tub fluorescent cu ultraviolete, UVB 5.0 sau UVB 8.0. Un vas de apă suficient de mare pentru ca șopârla să se scalde fără probleme este necesar în terariu. Apa va fi schimbată zilnic pentru a nu dezvolta bacterii care pot îmbolnăvi animalele.
|
Utilizatori Chat
Generalități
Nevertebrate
Șerpi
Șopârle
Amfibieni
Țestoase
Crocodilieni
Statistici
Membri : 587Conţinut : 193
Link-uri web : 39
Număr afişări conţinut : 962987