Teraristica Romania

   Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Scleroglossa, Infraordinul Scincomorpha, Familia Scincidae

 Șopârlele "skink" aparțin familiei Scincidae, a doua familie ca mărime dintre toate șopârlele din lume, după gecko (Gekkonidae). Multe genuri sunt încă insuficient studiate și sistematica lor este controversată, urmând a fi subiectul unor clasificări viitoare. În prezent sunt aproape 1200 de specii incluse în aproximativ 140 de genuri:

Ablepharus, Acontias, Acontophiops, Adrasteia, Afroablepharus, Allengreers, Amphiglossus, Androngo, Anomalopus, Apterygodon, Asymblepharus, Ateuchosaurus, Barkudia, Bartleia, Bassiana, Brachymeles, Caledoniscincus, Calyptotis, Carlia, Cautula, Celatiscincus, Chabanaudia, Chalcides, Chalcidoseps, Coeranoscincus, Cophoscincopus, Corucia, Cryptoblepharus, Cryptoscincus, Ctenotus, Cyclodina, Cyclodomorphus, Dasia, Davewakeum, Egernia, Emoia, Eremiascincus, Eroticoscincus, Eugongylus, Eulamprus, Eumeces, Eumecia, Eurylepis, Eutropis, Feylinia, Fojia, Geomyersia, Geoscincus, Glaphyromorphus, Gnypetoscincus, Gongylomorphus, Gongylus, Graciliscincus, Haackgreerius, Hakaria, Helioscincus,  Hemiergis, Hemisphaeriodon, Isopachys, Janetaescincus, Kanakysaurus, Lacertaspis, Lacertoides, Lacertus, Lamprolepis, Lampropholis, Lankascincus, Larutia, Leiolopisma, Lepidothyris, Leptoseps, Leptosiaphos, Lerista, Lioscincus, Lipinia, Lobulia, Lubuya, Lygisaurus, Lygosoma, Mabuya, Macroscincus, Marmorosphax, Melanoseps, Menetia, Mesoscincus,  Mochlus, Morethia, Nangura, Nannoscincus, Ndurascincus, Neoseps, Nessia, Niveoscincus, Notoscincus, Novoeumeces, Oligosoma, Ophiomorus, Ophioscincus, Pamelaescincus, Panaspis, Papuascincus, Parachalcides, Paracontias, Paralipinia, Parvoscincus, Phoboscincus, Plestiodon, Prasinohaema, Proablepharus, Proscelotes, Pseudoacontias, Pseudemoia, Pygomeles,  Riopa, Ristella, Saiphos, Saproscincus, Scelotes, Scincella, Scincopus, Scincus, Scolecoseps, Sepsina, Sigaloseps, Simiscincus, Sirenoscincus, Sphenomorphus, Sphenops, Tachygia, Techmarscincus, Tiliqua, Trachylepis, Tribolonotus, Tropidophorus, Tropidoscincus, Typhlacontias, Typhlosaurus, Vietnascincus și Voeltzkowia.

Șopârlele "skink" au membre mai slab dezvoltate față de alte specii de șopârle iar gâtul lor nu este foarte bine delimitat de trunchi și cap. Unele specii nu au deloc membre (Typhlosaurus), alte specii au membrele anterioare atrofiate și cu un singur deget iar la cele din spate au două degete (Neoseps). La aceste specii deplasarea e asemănătoare cu cea a șerpilor, prin unduiri ale corpului. Cele mai multe specii au cozi lungi, aplatizate dorso-ventral și prezinta fenomenul de autotomie (pierderea cozii pentru a scăpa de prădători). Coada le va crește dar nu va fi niciodată la fel ca cea originală. La speciile cu coadă scurtă (Tiliqua etc.) aceasta nu se mai reface. Cei mai mici skink ating 7,5-14,5 cm din care mai mult de jumătate o reprezintă coada. Majoritatea sunt de dimensiuni mici, aproximativ 25 cm lungime totală, cea mai mare specie fiind Corucia zebrata care atinge până la 80 cm. Skink sunt în general șopârle insectivore. Hrana lor uzuală include muște, greieri, lăcuste, râme, omizi, gândaci, miriapode, melci, dar și șopârle mici sau rozătoare. Unele specii sunt exclusiv erbivore, Corucia zebrata hrănindu-se numai cu frunze, lăstari și fructe. Sunt șopârle răspândite în toată lumea, inclusiv în țara noastră. La noi singurul reprezentant al acestei familii este Ablepharus kitaibelli, șoparlița de frunzar. Cele mai multe specii sunt săpătoare, trăind în vizuini pe care și le sapă singure. Există și câteva specii arboricole și acvatice. Speciile deșertice au abilitatea de a "înota" în nisip. Majoritatea sunt diurne, încălzindu-se toată ziua la soare sau vânându-și hrana. Aproximativ 45% dintre specii sunt ovovivipare, incubarea ouălor se face intern și dau naștere puilor la momentul potrivit. Genurile Corucia și Tiliqua dau naștere puilor dezvoltați intern înveliti într-o placentă asemănătoare cu a mamiferelor, placentă prin care sunt hrăniți embrionii, în mod similar cu ai mamiferelor. Două cazuri speciale care merită să fie amintite sunt Trachylepis ivensi la care placenta este aproape la fel cu placenta mamiferelor și șopârlele din genul Prasinohaema care au sângele verde datorită cantității mari de bilă din conținutul lui.

În teraristică sunt frecvent întâlnite șopârlele din genurile Tiliqua, Riopa, Eumeces și Tribolonotus.