|
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Lacertilia, Familia Varanidae, Genul Varanus.
Sinonime
Lacerta varia WHITE 1790
Tupinambis variegatus DAUDIN 1802
Varanus varius MERREM 1820
Varanus varius DUMÉRIL & BIBRON 1836
Varanus bellii DUMÉRIL & BIBRON 1836
Varanus (Hydrosaurus) mustelinus BORRE 1870
Varanus varius BOULENGER 1885
Varanus various BERNEY 1936
Varanus varius MERTENS 1942
Varanus varius COGGER 1983
Varanus varius DE LISLE 1996
Varanus varius COGGER 2000
Subspecii
Nu există subspecii recunoscute de literatura de specialitate.
Nume comun
Lace Monitor sau Lace Goanna (lace, eng. = dantela).
Statut de conservare
Nu este menţionat pe Lista Roşie IUCN însă apare pe Anexa B, CITES.
Areal de distribuţie
Arealul de distribuţie al lui Varanus varius cuprinde întreg continentul australian, exceptând zonele deşertice, cele mai multe exemplare găsindu-se în Queensland, New South Wales şi Victoria.
Habitat
Sunt întâlniţi în zonele bogate în vegetaţie, cum ar fi savanele şi pădurile tropicale, apropiindu-se de multe ori de aşezările umane, chiar şi de capitală, Sydney.
Descriere
Specia a fost descrisă de White în anul 1790. Exemplarele adulte ating lungimi de peste 2 metri şi o greutate de 15-20 de kg, fiind una dintre speciile cele mai mari de şopârle din Australia. Varanus varius este o specie diurnă, semi-arboricolă, în cazul în care se simt ameninţaţi se retrag imediat în copaci. La fel ca şi Varanus komodoensis (Dragonul de Komodo), Varanus varius sunt necrofagi. Saliva lor conţine bacterii, formate în urma consumului de hoituri, care, prin muşcătură, duc la moartea prăzii de septicemie. Sunt foarte activi, cu un comportament timid faţă de oameni şi imprevizibil în acelaşi timp. Puii au o activitate arboricolă mai intensă decât adulţii. La fel ca majoritatea varanilor de talie mare, au un corp robust, membre puternice dotate cu gheare curbate şi ascuţite, care ajută reptila să sape sau să urce în copaci. Capul este alungit, nările situate în vârful botului iar limba este lungă, adânc bifurcată şi deschisă la culoare. Coloritul este de obicei negru sau gri închis cu dungi şi puncte deschise la culoare, de cele mai multe ori galbene. Au un ritm de creştere destul de lent iar speranţa de viaţă este cuprinsă între 15-20 de ani.
Hrănire
Varanus varius este o specie strict carnivoră, dieta lor constă din orice pot vâna: şerpi, şopârle, broaşte, păianjeni, păsări, ouă de păsări şi reptile, insecte, alte mamifere mici dar sunt şi necrofagi, mâncând şi cadavrele animalelor găsite. Puii şi juvenilii trebuie să fie hrăniţi cam o dată la 2 zile iar adulţii de 2 ori pe săptămână. Este nevoie de suplimentarea hranei cu calciu şi vitamine.
Reproducere
Nu prezintă dimorfism sexual, cea mai precisă metoda de sexare fiind sondarea, facută de către un specialist, chiar dacă masculii tind să fie mai lungi şi mai robuşti decât femelele. Adulţii pot fi ţinuţi şi în grupuri, însă nu mai mult de un mascul în acelaşi grup, pentru a preveni accidentele. Femelele pot depune până la 12 ouă, în gropi sau în cuiburile de termite.
În incinta unde este găzduită femela este necesar să se amenajeze un loc special pentru depunerea ouălor, cum ar fi o cutie cu muşchi de copac. Imediat după depunere este recomandat să mutaţi ouăle într-un incubator. Perioada de incubare este de aproximativ 200 de zile la o temperatura cuprinsă între 28-30 °C iar ouăle cântăresc în jur de 50-65 grame. Puii încep să mănânce de obicei după prima năpârlire.
Terariu - amenajare şi necesităţi
Având în vedere că este o specie semi-arboricolă trebuie ţinut cont atât de lungimea şi lăţimea incintei cât şi de înălţimea sa, însă pentru a găzdui un exemplar adult ar fi nevoie de dimensiunile unei mici camere de locuit sau un terariu de minim 300 cm x 150 cm x 150 cm (L x l x h). Este o specie diurnă deci este nevoie de simularea ciclului zi-noapte, prin dotarea terariului cu un bec care pe lângă lumină să producă în acelaşi timp şi căldură, ajutând reptila să îşi regleze temperatura corpului. Iluminarea cu UV nu este obligatorie însă este recomandată pentru a ajuta reptila să sintetizeze vitamina D3 şi să asimileze calciul în oase. Temperatura sub bec ar trebui să nu depăşească 45 °C , cu o medie de 28-30 °C iar noaptea poate să scadă până la 20 °C. Umiditatea optimă este cuprinsă între 50-70%. Ca substrat puteţi folosi substratul de cocos deoarece menţine foarte bine umiditatea, însă puteţi folosi şi un amestec din pământ cu nisip sau orice alt substrat care nu este dăunator pentru animal. Este necesar să dotaţi incinta cu un vas cu apă, suficient de mare încât să îi permită şopârlei să se scufunde şi pe care să îl verificaţi regulat deoarece reptilele au obiceiul să defecheze în apă. Pe lângă aceasta, vasul cu apă va ajuta şi la menţinerea umidităţii.
|
