|
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Familia Gekkonidae, Subfamilia Gekkoninae, Genul Phelsuma.
Sinonime
Phelsuma grandis GRAY 1870
Phelsuma madagascariensis venusta MERTENS 1964
Phelsuma madagascariensis venusta WERMUTH 1965
Phelsuma madagascariensis notissima MERTENS 1970 (fide MEIER 1982)
Phelsuma madagascariensis grandis GLAW & VENCES 1994
Phelsuma madagascariensis grandis RÖSLER 1995
Phelsuma madagascariensis grandis BERGHOF 2005
Phelsuma grandis RAXWORTHY et al. 2007
Phelsuma grandis HALLMANN et al. 2008
Subspecii
În trecut a fost considerat subspecie pentru Phelsuma madagascariensis, dar din 2008 a fost ridicată la rang de specie, fără subspecii.
Nume comun
Madagascar day gecko, Giant Madagascar day gecko.
Statut de conservare
Este menţionat pe Lista Roşie-IUCN ca Least Concern (LC) şi apare pe CITES, Anexa B.
Areal de distribuţie
Este întâlnit în partea nordică a insulei Madagascar, fiind una dintre cele mai mari specii din genul Phelsuma. Sunt câteva populaţii înregistrate şi în Florida - SUA şi în Hawaii, introduse probabil din întâmplare.
Fotografie preluată cu acordul autorului, Thor Hakonsen, www.thorhakonsen.com
Habitat
Sunt arboricoli, se pot vedea adeseori stând la soare în frunzişul copacilor din pădurile tropicale, uneori fiind întâlniţi şi pe pereţii locuinţelor din zonele bogate în vegetaţie, fiind atraşi de insecte. Trăiesc în zonele calde, unde umiditatea este crescută pe tot parcursul anului, pe coasta de est a Madagascarului.
Descriere
Este cea mai mare specie din genul Phelsuma, putând atinge 30 cm. Culoarea de fond este verde sau verde-albăstrui cu pete roşii sau cărămizii pe spate. Caracteristica acestei specii este linia roşie ce se întinde de la nară până la ochi. Aceste marcaje roşii variază ca şi formă, formând puncte şi linii care rareori pot lipsi. Specimenele adulte au depozite de calciu sub forma unor mărgele albe în interiorul gurii, în care animalele îşi fac rezerve. Dacă un exemplar are sacii de calciu foarte mici sau nu sunt vizibili înseamnă că acest animal este hrănit necorespunzător. Animalele tinere au punctele roşii mai accentuate decât adulţii, dar cu trecerea timpului acestea se mai estompează. Culoarea burţii variază de la alb la galben. Trebuie manipulaţi cu grijă, mai degrabă deloc, deoarece pielea lor este atât de fragilă încât poate fi lezată imediat şi se vindecă greu, lăsând cicatrice vizibile, de culoare diferită de restul pielii. Exemplarele prinse din sălbăticie sunt de obicei pline de paraziţi şi răni apărute în urma luptelor între ei sau în timpul transportului. De obicei Phelsuma grandis crescuţi în captivitate sunt mai valoroşi pentru că sunt bine adaptaţi acestor condiţii.
Hrănire
Dieta lor este formată din insecte şi nevertebrate, ocazional consumă şi mici vertebrate. Ideal este ca aceste insecte să fie pudrate cu calciu sau prafuri de calciu şi vitamine (Reptocal, Reptolife, JBL Terravit, Sera Reptimineral C). Le place să consume fructe dulci şi moi, polen, nectar şi miere. Acestea din urmă pot fi înlocuite cu piureul pentru bebeluşi existent în farmaciile umane. De asemenea puteţi face o pastă de mere, pere şi alte fructe, zdrobite şi amestecate cu puţină miere şi calciu.
Reproducere
Sezonul de reproducere în libertate este între noiembrie şi mai. În acest interval femela depune circa 6 perechi de ouă. Reproducerea cu succes depinde de mai mulţi factori: habitat, caldură, lumină, umiditate, fotoperioadă, hrănire, sănătatea şi bunăstarea gecko-ului. În captivitate animalele pot fi ţinute în perechi sau individual. Juvenilii se pot ţine împreună până la vârsta de o lună, după aceea trebuie separaţi. Masculul este foarte agresiv şi teritorial, nu lasă decât femele pe teritoriul lui, deseori şi cu ele existând violenţe şi le pot răni. Comportamentul de reproducere constă în mişcări lente, scuturări ale cozii sau a corpului şi scot sunete tipice speciei. În timpul sezonului de reproducere depun câte 2 ouă pe lună iar acestea trebuie îndepărtate cu grijă şi puse în incubator la o temperatură de 28°C. Substratul în incubator poate fi vermiculit sau fibră de cocos, cel din urmă fiind mai bun, pentru că reţine mai bine apa şi astfel asigură un mediu de până la 80% de umiditate. Timpul de incubare variază între 45-90 zile. Puii sunt mici, rapizi şi foarte fragili. E de preferat să rămână în incubator până la prima năpârlire. Sexul puilor poate fi determinat la vârsta de 6-8 luni - masculii au pori femurali, femelele nu. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 1 an.
Phelsuma grandis - mascul
Phelsuma grandis - femelă
Terariu - amenajare şi necesităţi
Sunt aproape în totalitate arboricoli şi trebuie să aibă destul spaţiu şi suficientă înălţime în terariu. Un vivariu de cca. 100 litri (cam 60-80 cm înălţime) este de ajuns pentru un exemplar. Petrec foarte mult timp pe sticlă sau pe crengi, bambus, pe frunzele mai groase şi mai largi ale plantelor (de ex. Sansevieria sau Zamioculcas). Este ideal ca în vivariu temperatura să varieze, astfel încât animalul să aibă posibilitatea de a se deplasa între zonele mai reci şi cele mai calde. În timpul zilei este suficient un bec care să asigure o temperatură de cca 32-38°C, iar în zona rece trebuie să fie cam 26°C. În timpul nopţii temperatura poate scădea până la 22°C. Se pot folosi ca şi sursă de căldura bec şi heatpad (pernă electrică). Acesta din urmă se lipeste pe exteriorul vivariului, pe un perete din zona caldă, unde e şi becul şi va fi pornit tot timpul (se opreşte numai dacă temperatura ambiantă este suficient de ridicată). Lumina este esenţială pentru creşterea corectă şi sănătatea speciei. Prosperă în medii care sunt dotate cu lumină cu spectru-complet. Becurile care emit raze UVA şi UVB sunt foarte importante pentru dezvoltarea şi sănătatea speciei, asta înseamnă cel puţin 5% UVB şi un nivel mai înalt de UVA (30%). Calitatea şi cantitatea luminii va ajuta la obţinerea caracteristicilor normale de comportament, ce duce la culori mai vii şi un răspuns de reproducere corespunzător. Iluminarea trebuie programată în aşa fel încât să imite lungimea zilelor din mediul lui natural, adică de la 8 ore în timpul iernii până la 16 ore în timpul verii. În nordul Madagascarului, de unde provine această specie, umiditatea medie anuală este de aproximativ 71-73% aşa că au nevoie de umiditate destul de crescută. O umiditate medie de 60% este suficientă de obicei. Este important ca substratul să fie unul care reţine umiditatea. Ajută foarte mult şi dacă se pulverizează vivariul cu apă cel puţin de 2 ori pe zi, atât pentru creşterea umidităţii din terariu dar şi pentru că această specie bea apa prelinsă pe plantele şi decorul din terariu. Terariul trebuie să fie dotat şi cu un vas cu apă, chiar dacă aceşti gecko nu vor bea din el, deoarece prin evaporarea apei va creşte umiditatea.
|
