|
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Iguania, Familia Iguanidae, Genul Iguana.
Sinonime
Lacerta igvana LINNAEUS 1758
Iguana minima LAURENTI 1768
Iguana tuberculata LAURENTI 1768
Iguana coerulea DAUDIN 1802
Iguana vulgaris LINK 1806
Iguana sapidissima MERREM 1820
Iguana sapidissima WIED 1824
Iguana squamosa SPIX 1825
Iguana viridis SPIX 1825
Iguana coerulea SPIX 1825
Iguana emarginata SPIX 1825
Iguana lophryoides SPIX 1825
Prionodus iguana WAGLER 1828
Hypsilophus tuberculatus WAGLER 1830
Iguana tuberculata DUMÉRIL & BIBRON 1837
Hypsilophus tuberculatus FITZINGER 1843
Iguana Hernandessi JAN 1857
Iguana tuberculata BOULENGER 1885
Iguana tuberculata GÜNTHER 1885
Iguana tuberculata COPE 1886
Iguana iguana CONANT & COLLINS, 1991
Iguana iguana SCHWARTZ & HENDERSON 1991
Iguana iguana LINER 1994
Iguana iguana rhinolopha WIEGMANN 1834
Iguana (Hypsilophus) rhinolophus WIEGMANN 1834
Hypsilophus Rhinolophus FITZINGER 1843
Iguana rhinolopha DUMÉRIL & BIBRON 1837
Iguana rhinolophus GÜNTHER 1885
Subspecii
Iguana iguana iguana LINNAEUS 1758
Iguana iguana rhinolopha (WIEGMANN 1834
Nume comun
Iguana verde.
Statut de conservare
Iguana verde nu este menţionată pe Lista Roşie-IUCN însă se află pe anexa B, CITES.
Areal de distribuţie
Arealul în care se întâlnesc iguanele verzi se află în sudul şi centrul Americii, în general fiind importate din Columbia, Salvador, Honduras, Mexic, Peru şi Surinam.
Habitat
Sunt şopârle arboricole din pădurile tropicale, petrecându-şi viaţa în copaci cu înălţimi de până la 30 metri.
Descriere specie
Este o şopârlă de dimensiuni mari, a cărei creştere în captivitate necesită eforturi considerabile. Puii au pielea de culoare verde intens, cu dungi sau pete brune, această coloraţie ajutându-o în mediul lor natural pentru camuflaj. Exemplarele mature au culorile mai estompate. La fel ca majoritatea reptilelor, iguanele verzi sunt animale poichiloterme, având nevoie de surse externe de caldură pentru a-şi menţine şi regla temperatura corpului. Sunt animale diurne şi strict ierbivore. Pielea lor are solzi duri, care pot chiar zgâria. Au gheare puternice, dinţi ascuţiţi şi fălci masive, iar muşcătura lor şi lovitura cu coada pot fi periculoase. Iguanele verzi sunt căţărătoare excelente şi înotătoare eficiente, folosindu-şi coada pentru propulsare, asemenea crocodililor. Mulţi posesori nu îşi dau seama cât de mari pot ajunge iguanele verzi şi nici cât de mult pot trăi. O iguana verde poate atinge la maturitate chiar şi 2m lungime şi 8 kg în greutate, necesitând astfel un spaţiu considerabil de mare pentru a putea trăi confortabil. Iguanele năpârlesc, în general o dată la 4-6 săptămâni, iar anterior năpârlirii coloritul pielii se estompează. Ca orice şopârlă năpârleşte parţial, pe porţiuni ale corpului, niciodată nu năpârleşte în întregime deodată. Coloritul se modifică şi în condiţii de stres (griul, galbenul, brunul şi negrul sunt semne negative), sub influenţa temperaturii, precum şi în sezonul de împerechere. Pentru ca iguana verde nu transpiră prin piele, sărurile din corp sunt eliminate prin strănut. Astfel, deşi mulţi oameni au impresia că iguanele "scuipă", strănutul este doar o funcţie biologică normală, care are rolul de a regla cantitatea de minerale prezente în corp. Secreţiile eliminate, de multe ori cu putere, prin nări se usucă şi formează praf şi cruste de sare, atât în jurul nărilor animalului cât şi pe pereţii terariului sau pe alte suprafeţe din jurul iguanei. Strănutul iguanei nu este deci un semn de boală, deşi este deseori confundat cu simptomatologia unei infecţii respiratorii. Totuşi, în cazul în care constataţi că iguana strănută mai des decât de obicei, este posibil să însemne că dieta sa conţine alimente mai bogate în săruri decât în mod obişnuit. Dacă sunt îngrijite corespunzător, iguanele verzi pot trăi chiar peste 20 de ani.
Iguanele nu sunt animale docile, de cele mai multe ori au o personalitate puternică şi independentă. Nu sunt rare cazurile de stăpâni muşcaţi, zgâriaţi sau loviţi cu coada de animalul lor. Îmblânzirea iguanelor verzi este un proces îndelungat. Pentru a caştiga încrederea iguanei dumneavoastră aveţi nevoie de multă răbdare şi pasiune. Indiferent de cât de blândă va părea o iguană, ea este totuşi un animal sălbatic, care nu va ezita să muşte, să zgârie sau să lovească cu coada oricând se va simţi ameninţată sau stresată. După achiziţionare acordaţi iguanei dumneavoastră câteva zile să se acomodeze cu noua “casă”. Apoi, câteva zile petreceţi mai mult timp pe lângă terariul său, vorbindu-i astfel încât să se obişnuiască cu vocea dumneavoastră. Atunci când o manipulaţi folosiţi mănuşi sau un prosop pentru a apuca animalul. Deşi la inceput va fi speriată şi destul de agresivă, nu cedaţi şi nu-i daţi drumul, dacă faceţi asta va înţelege că vă e teamă şi că vă domină. Dacă aţi prins-o, ţineţi-o bine cel puţin câteva minute, vorbindu-i calm. Din momentul în care va sesiza că nu va este frică, procesul de îmblânzire va avansa rapid. O iguană îmblânzită va accepta să fie mângâiată pe cap şi gât, va sta pe umărul dumneavoastră, vă va recunoaşte vocea şi prezenţa, va reacţiona la numele său şi o veţi putea hrăni din palmă. Nu apucaţi niciodată iguana de coadă, la fel ca majoritatea şopârlelor, iguanelor li se poate rupe foarte uşor coada (autotomie caudală). Pot să piardă o parte din coadă şi dacă lovesc cu putere un obstacol (o creangă din terariu, de exemplu) când încearcă să vă lovească. Există obiceiul de a tăia ghearele iguanelor pentru a nu mai zgâria. Dacă faceţi acest lucru aveţi grijă pentru că şi ale iguanelor, ca şi cele ale pisicilor sau câinilor, sunt vascularizate şi puteţi răni animalul. Tăiaţi doar vârful unghiei, cât să nu mai zgârie atât de rau. Dacă priviţi unghia în lumină veţi vedea de unde începe ţesutul moale, în interiorul ghearelor.
Hrănire
Iguana verde este strict ierbivoră. Ea mănâcă legume, frunze şi flori, fructe, în două sau trei mese pe zi. Va trebui să-i oferiţi o hrană cât mai variată. Iată o reţetă pentru o salată pe care iguana dumneavoastră o va adora: amestecaţi jumătate de ceaşcă de fasole verde zdrobită, jumătate de ceaşcă de dovlecel zdrobit, un sfert de ceaşcă de fructe zdrobite şi un păstârnac tocat, de mărime medie (sau o jumătate de ceaşcă de sparanghel zdrobit). Această salată poate fi păstrată într-o cutie bine închisă în frigider, chiar pentru 2-3 zile. Iguanele verzi au nevoie de suplimente de vitamine şi calciu. Puteţi amesteca în salată pudra care să conţină astfel de suplimente. Fructele trebuie să constituie maxim 10% din dieta unei iguane. Varza de Bruxelles, conopida, broccoli şi varza trebuiesc oferite în cantităţi mici. Hrăniţi iguana dumneavoastră cu legume congelate doar la nevoie. Nu-i oferiţi niciodata dulciuri, condimente, brânză sau sosuri grase şi nici mâncare concepută special pentru alte animale de companie. Proteina animală poate cauza insuficienţă renală şi alte grave probleme de sănătate. Dacă hrăniţi iguana din mână, aveţi grijă întotdeauna, muşcătura sa este periculoasă. O listă a alimentelor sănătoase pentru iguana o găsiţi aici:
Hrănirea şopârlelor
Reproducere
Sexul unei iguane verzi se poate determina cu certitudine doar după vârsta de 1 an. Cel mai important element de diferenţiere între masculi şi femele este constituit de porii femurali. Masculii au pe partea ventrală a coapselor un rând de pori măriţi şi cheratinoşi, care se întind până la genunchi. Femelele au numai câţiva pori mai mici, situaţi aproape de cloacă. În general, creasta dorsală a masculilor este mai mare decât cea a femelelor, în special în zona gâtului. De asemenea, masculii pot ejacula în perioada de împerechere, chiar în absenţa unei femele. Iguana atinge maturitatea sexuală în aproximativ 18 luni, în cazul în care i s-au oferit toate condiţiile necesare. Sezonul de împerechere este toamna sau iarna. În această perioadă atât masculul cât şi femela vor fi agitaţi, masculii căpătând o culoare portocalie. Pofta de mâncare e mai redusă chiar şi pentru 2-3 luni. Sezonul de împerechere la masculi ţine aproximativ 30 de zile, femelele fiind receptive la împerechere numai pentru 7-10 zile. În această perioadă femela îşi pierde pofta de mâncare iar abdomenul se va umfla, iguana încercând să găsească un loc unde să îşi depună ouăle. Pe perioada gestaţiei asiguraţi iguanei o cantitate mai mare de calciu şi vitamine pentru că va pierde o mare cantitate de calciu prin depunerea ouălor, în jur de 30-40 de ouă, pe care trebuie să o recupereze. În cazul în care iguana dumneavoastră refuză în această perioadă să bea apă sau hrană bogată în apă şi tinde să se dezhidrateze mariţi umiditatea în terariu. Temperatura în incubator trebuie să fie între 28 si 30 °C iar incubaţia durează undeva între 60 şi 90 de zile.
Terariu - amenajare şi necesităţi
La vârsta de 7 ani o iguană verde poate atinge o lungime de aproximativ 2 m, ceea ce înseamnă că terariul va trebui să aibă cel putin 200 cm x 100 cm x 200 cm (L x l x h). Ca substrat se poate folosi cocosul pentru că poate fi ţinut umed, acest lucru ajutând pentru menţinerea umidităţii relative necesare în terariul animalului. Mai puteţi folosi şi hârtie de ziar sau şerveţele, linoleum, prosoape, orice material care e sigur, nu e toxic şi permite menţinerea igienei. Având în vedere că iguana verde este o specie arboricolă dotaţi terariul cu crengi de copac pe care să se poată urca. Puteţi amenaja şi rafturi orizontale pe care să se aşeze sau frânghii bine ancorate, pe care să se caţere. “Mobilierul” din terariu trebuie să fie foarte bine ancorat, pentru a preveni orice fel de accident sau rănire a iguanei. Până la vârsta de 1 an iguanele simt nevoia să se ascundă, cea mai bună alegere fiind cutiile de carton. Ele trebuie să fie suficient de mari încât să poată adaposti întreg corpul iguanei. După împlinirea vârstei de 1 an iguanele se vor ascunde numai dacă sunt supuse unui stres puternic. Iguanelor le place să doarmă în culcuşuri moi, puneţi prosoape pe rafturile din terariu. Pentru hrană, cel mai potrivit este sa folosiţi o farfurie foarte puţin adâncă, din plastic rezistent. Pentru apă folosiţi un vas mare, o litieră pentru pisici de exemplu, pe care să o curăţaţi frecvent, cu atât mai mult cu cât iguanele preferă să defecheze în apă.
Lumina solară este importanta pentru formarea şi asimilarea vitaminei D3. Iguanele au nevoie de vitamina D3 pentru a procesa şi asimila calciul din organism. Pentru a suplini lipsa luminii solare se folosesc tuburi fluorescente speciale cu 30% UVA şi 5% UVB. Pe lângă tubul fluorescent cu UV se mai pune într-unul din capetele terariului un bec suficient de puternic pentru ca iguana să stea la "soare". Asigurarea luminii şi căldurii necesare este extrem de importantă, absenţa acesteia putând cauza boli şi chiar deviaţii comportamentale. O temperatură a mediului înconjurător nepotrivită poate împiedica buna digestie a iguanelor, poate afecta sistemul imunitar şi poate duce la letargie. Temperatura din cuşca iguanei trebuie să fie cuprinsă între 29 si 35 °C ziua şi 25 °C noaptea iar umiditatea în permanenţă de 75-80 %.
|
