> Chelus fimbriatus - Mata mata | Țestoase acvatice | Testoase

Teraristica Romania

Chelus fimbriatus - Mata mata
Țestoase acvatice
Scris de Valentin Nita   

                             

chelus-fimbriatus-1


Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Chelonia (Testudines), Subordinul Pleurodira, Familia Chelidae, Genul Chelus.

Sinonime
Testudo terrestris FERMIN 1765 (nomen oblitum, non T.t. Forskål 1775)
Testudo fimbriata SCHNEIDER 1783
Testudo fimbria GMELIN 1789 (nomen subst. pro T. fimbriata SCHNEIDER)
Testudo matamata BRUGUIÈRE 1792
Testudo bi-spinosa DAUDIN 1802
Testudo rapara GRAY 1831 (nomen nudum)
Testudo fimbriata — CUVIER 1831
Chelys Matamata — DUMÉRIL & BIBRON 1835
Testudo raparara GRAY 1844 (nomen nudum)
Testudo raxarara GRAY 1855 (nomen nudum)
Chelys fimbriata — GÜNTHER 1882
Chelys fimbriata — BOULENGER 1889
Chelus fimbriatus — MERTENS 1934
Chelus fimbriata — IVERSON 1992
Chelus fimbriatus — GORZULA & SEÑARIS 1999 

Subspecii
Nu există subspecii recunoscute de literatura de specialitate.

Nume comun
Mata-mata.

Statut de conservare
Nu este pe Lista Roşie-IUCN şi nici pe Anexele CITES.

Areal de distribuţie
A fost introdusă accidental în S.U.A. - Florida, dar arealul ei natural este în bazinele fluviilor Orinoco şi Amazon şi afluenţii lor - nordul Boliviei, estul Peru, Ecuador, estul Columbiei, Venezuela, Guyana, Guiana Franceza, Surinam, nordul şi centrul Braziliei, Trinidad. Există câteva varietăţi locale - Uprouague şi Remire Island, French Guiana.

Habitat
Nordul Americii de Sud, bazinele fluviilor Orinoco şi Amazon. Este o broască total acvatică, rareori părăsind apa.

Descriere
Este una din cele mai neobişnuite ţestoase din lume, aspectul ei uimindu-i pe cei care nu le-au mai văzut niciodată. Sunt înotătoare slabe, preferând mai degrabă să meargă pe fundul apei decât să înoate. Preferă să stea în ape puţin adânci, mâloase, scoţând din când în când nasul la suprafaţa apei pentru a respira, ajutată de gâtul ei foarte lung. Au o gură foarte mare, nas lung şi ochi mici şi apropiaţi de nas. Au o oarecare toleranţă şi la apele sălcii de la vărsarea fluviilor în ocean. Atinge o lungime a carapacei de 45-50 cm. Plăcile de pe carapace sunt conice şi prezintă inele de creştere uşor vizibile. Capul şi gâtul sunt mari şi plate, acoperite cu numeroase protuberanţe, gâlme şi creste pieloase. Există teorii că aceste excrescente sunt senzori care conţin nervi receptori cu ajutorul cărora se descurcă în apele mâloase. Culoarea carapacei puilor este maro-roşcat iar plastronul roşiatic. Pe măsură ce cresc culoarea roşie a plastronului dispare, devenind pătat în nuanţe de galben şi maro. Guşa acestor ţestoase păstrează culoarea roşie toată viaţa sau capată culoare maronie pe măsura ce cresc. Speranţa de viaţă a acestei specii este de 40-75 ani dar există şi exemplare de peste 100 de ani.

                                                 

chelus-fimbriatus-2

 

Hrănire
Mata-mata sunt ţestoase carnivore şi se hrănesc aproape exclusiv cu peşti. Le puteţi oferi o varietate de peşti de acvariu cum ar fi caraşii, guppy, molly, platy, Gambusia spp. sau le puteţi da bucăţele de peşte mic, congelat, cu tot cu oase. Sunt animale nocturne deci va trebui să le hrăniţi seara. În sălbăticie se mai pot hrăni ocazional şi cu amfibieni, crustacee de apă dulce, păsări şi pui de păsări care cad în apă sau mamifere mici care intră în apă, deci le puteţi oferi şi şoricei din când în când. De asemenea râmele sunt foarte bune ca hrană pentru această ţestoasă. Au o tehnică de hrănire unică printre ţestoase, în timp ce atacă animalul îşi umflă şi guşa, umplând-o cu apă, acţionând ca un aspirator.

Reproducere
Nu există detalii despre înmulţirea lor în captivitate. Ouăle de Mata mata au 3,5-4 cm diametru şi sunt în număr de 12-28 bucăţi. Depunerea lor are loc din octombrie până în decembrie şi eclozează după o incubare de aproximativ 200 de zile.

Terariu - amenajare şi necesităţi
Deoarece Mata-mata creşte destul de mare, până la 50 cm lungime, acvariul ei va trebui să fie suficient de spaţios. Nu este o ţestoasă foarte activă dar va trebui să amenajaţi un acvariu de măcar L=120 cm x l=70 cm x H=40 cm. Acvariul va fi umplut cu apă puţin peste înălţimea carapacei animalului, astfel încât acesta să poată scoate capul la suprafaţă pentru  a respira. Puteţi urmări cât de mult îşi poate întinde gâtul şi umpleţi acvariul cu apă încât broasca să poată ajunge cu nasul la suprafaţă când stă pe fundul apei. Calitatea apei este foarte importantă pentru supravieţuirea acestei specii. Apa va trebui să fie acidă, cu un pH scazut, de 5,0-5,5. Apa va fi foarte bine filtrată cu ajutorul unui filtru de acvariu, iar filtrul va trebui să conţină turbă, muşchi sau alte materiale care adaugă tanin apei. Puteţi folosi cu succes un filtru extern tip cascadă, aşezat pe una din marginile acvariului. În interiorul acvariului, sub jetul de apă care vine de la filtru, puneţi o piatră sau o buturugă, pentru ca apa să nu cadă direct în acvariu provocând curenţi de apă prea puternici pentru ţestoasă. Există de asemenea soluţii speciale pentru acvaristică pe care le puteţi adăuga (Tetra Torumin). Aceasta soluţie conţine extract de turbă şi taninuri şi cu ajutorul ei puteţi reproduce calitatea apei din mediul natural al ţestoasei. Temperatura apei va trebui să se încadreze între 26-28°C, menţinută pe tot timpul anului cu ajutorul unui încălzitor de acvariu termostatat, protejat la spargere. Puteţi opta pentru un încălzitor metalic, ceva mai scump, sau pentru un încălzitor de sticlă căruia îi cumpăraţi o protecţie specială, din material plastic. Toate produsele le puteţi găsi la magazine de acvaristică. Acvariul va trebui să fie acoperit cu un capac de sticlă pentru ca aerul respirat de ţestoasa să aibă temperatura apropiată cu apa din acvariu. Altfel pe timpul iernii când temperatura din camera este mai scazută animalul poate răci, acest lucru putând cauza moartea lui. Substratul din acvariu va trebui să fie format din nisip fin de acvariu pentru ca ţestoasa să nu se zgârie, ca în cazul pietrişului. Puteţi decora acvariul cu buturugi şi plante, submerse şi plutitoare. Aveţi grijă ca nisipul şi pietrele decorative din acvariu să nu fie calcaroase, acest lucru crescând duritatea apei. Mata mata provine dintr-o zona unde apa este moale şi acidă, o apă dură ducând la probleme de sănătate. Va trebui să dotaţi terariul cu un bec UVB 5.0 şi cu un bec tip spot, pentru încălzire, montate la un capat al acvariului, în interior, deoarece razele UV nu trec prin material plastic sau sticlă. Temperatura în zona becurilor poate atinge până la 33-35°C.

                                         

chelus-fimbriatus-3

                                                              

 
Copierea si utilizarea articolelor si imaginilor pe alte pagini web este interzisa. © 2010-2013 Teraristica Romania

SEO Romania Promovat de Director Web Decoratiuni Addsite Push 2 Check ClickLink.ro Inscrie-te in TOP ! TOP-SITEURI - Cele mai vizitate siteuri astazi www.idesys.ro www.webforest.ro Royalty Free Images MyFreeCopyright.com Registered & Protected

 

jellyfish
jellyfish
jellyfish
jellyfish
Chelus fimbriatus - Mata mata | Țestoase acvatice | Testoase