Teraristica Romania

Fotografiile au fost preluate cu acordul autorului, Larsa Darafeyenka.    

Clasificare

Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Serpentes, Familia Elapidae, Genul Ophiophagus.

Sinonime

Hamadryas hannah  CANTOR 1836

Naja bungarus  SCHLEGEL 1837

Hamadryas ophiophagus  CANTOR 1838

Naja vittata  ELLIOTT 1840

Dendraspis bungarus  FITZINGER 1843

Hamadryas elaps  GÜNTHER 1858

Ophiophagus elaps  GÜNTHER 1864

Naja ingens  VAN HASSELT 1882

Naia bungarus  WALL 1908

Naja hannah  TAYLOR 1922

Naja hannah  SMITH 1943

Ophiophagus hannah  BOGERT 1945

Naja hannah  TWEEDIE 1954

Dendraspis hannah hannah  DERANIYAGALA 1960

Dendraspis hannah borneensis  DERANIYAGALA 1960

Dendraspis hannah bungarus  DERANIYAGALA 1960

Dendraspis hannah elaps  DERANIYAGALA 1960

Dendraspis hannah sinensis  DERANIYAGALA 1960

Dendraspis hannah vittata  DERANIYAGALA 1960

Dendraspis hannah brunnea  DERANIYAGALA 1961

Dendraspis hannah nordicus  DERANIYAGALA 1961

Ophiophagus hannah  WELCH 1994

Ophiophagus hannah  MANTHEY & GROSSMANN 1997

Ophiophagus hannah  COX et al. 1998

Ophiophagus hannah  SANG et al. 2009

Subspecii

În prezent nu există subspecii recunoscute de literatura de specialitate.

Nume comun

Cobra regală, Hamadryad.

Statut de conservare

Este menționată de Lista Roșie - IUCN ca fiind Vulnerable (VU) și apare pe Anexa B a CITES.

Areal de distribuție

Au un larg areal de distribuție ce include Bangladesh, Myanmar (Burma), Cambodgia, China, India, Nepal, Indonesia, Singapore, Laos, Vietnam, Thailanda, vestul Malaieziei și Filipine.

Habitat

Preferă pădurile tropicale și zonele din apropierea mlaștinilor, lacurilor și râurilor. Se mai găsesc în savane, pășuni, păduri de bambus, plantații de orez și alte zone cultivate, de cele mai multe ori evită așezările omenești. Se întâlnesc de la altitudini joase până la 2135 m. 

Descriere

Ophiophagus hannah a fost descrisă de naturalistul danez Theodore Edward Cantor în anul 1836 și face parte din genul monotipic Ophiophagus. Exemplarele adulte ating în medie 3 - 4.5 m lungime și 6 kg greutate iar recordul îl deține un exemplar de 5.85 m lungime. Cel mai mare exemplar din captivitate provenea din Negeri Sembilan, unul dintre cele treisprezece state ale Malaeziei și măsura 5.71 m lungime însă a fost eutanasiat înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, în anul 1939, pentru a evita evadarea acestuia. Cel mai greu exemplar înregistrat a fost prins în Singapore, în anul 1972 și cântărea 12 kg, având o lungime de 4.7 m. Unul dintre factorii principali care influențează dimensiunea exemplarelor este zona geografică din care provin, Malaiezia fiind cunoscută a deține recordul celor mai mari exemplare de Ophiophagus hannah. Cobra regală este activă mai mult pe timpul zilei însă uneori este activă și pe timpul nopții. Este o specie terestră dar pot fi adesea întâlnite în vegetație sau în apă, în căutarea prăzii. Puii și juvenilii  au un comportament semiarboricol mult mai pronunțat, probabil din nevoia acestora de a se feri de prădători. În ciuda dimensiunilor mari, această specie este foarte agilă, manifestă o curiozitate și o inteligență deosebite. Corpul poate atinge 12 cm în diametru iar coada reprezintă aproximativ 20 % din lungimea totală a corpului. Capul este ușor de distins de gât, ochii au pupile rotunde iar colții veninoși au o lungime de aproximativ 1 cm. Coloritul variază în funcție de localitate sau de la exemplar la exemplar, majoritatea au partea dorsală verde-măslinie, cafenie sau neagră iar unele prezintă dungi transversale galbene sau crem care devin tot mai palide cu înaintarea în vârstă a șarpelui sau chiar dispar. Partea ventrală este de obicei crem sau galbenă. Puii sunt negru intens cu dungi transversale galbene iar partea dorsală este de obicei galbenă sau crem. De obicei, prima reacție a acestor șerpi în contact cu omul este să scape însă pot deveni agresivi când sunt încolțiți sau în perioada în care femelele păzesc cuiburile cu ouă. Când se simt amenințate își ridică de la sol aproximativ o treime din lungimea totală a corpului, își aplatizează gâtul și scot un șuierat puternic, pentru a intimida prădătorul. Atunci când atacă își propulsează corpul în față iar uneori acest atac are doar menirea de a intimida deoarece are loc cu gura închisă. Într-un singur atac poate mușca de mai multe ori. Adulții sunt în vârful lanțului trofic însă o mare parte a puilor nu supraviețuiesc, principalii lor prădători fiind mangustele care au o rezistență foarte ridicată la neurotoxine. Speranța de viață în captivitate depășește 20 de ani, în cazul în care îi sunt oferite condițiile optime.

Hrănire

În natură se hrănesc în principal cu alți șerpi, pitoni mici și membri ai familiei Colubridae de cele mai multe ori. Vânează însă și șerpi veninoși cum ar fi cei din genul Bungarus, Naja și chiar Ophiophagus. În afară de șerpi se mai hrănesc cu șopârle și ouă de reptile sau păsări. Hrănirea puilor cu rozătoare este problematică deoarece se face doar prin îndopare, procedeu care îi poate răni mai ales la o vârstă fragedă. Rata mortalității puilor în captivitate este destul de mare deoarece mulți nu reușesc să îi îndoape, de aceea se recomandă hrănirea acestora cu alți șerpi cel puțin o perioadă iar printre șerpii des folosiți ca hrană în captivitate se numără Pantherophis guttatus și Coluber constrictor. Înainte ca șerpii să fie oferiți ca hrană este recomandat să se hrănească la rândul lor cu rozătoare, pentru a avea un conținut nutritiv mai bogat. Puii și juvenilii se hrănesc la 5 - 8 zile iar adulții la 10 - 14 zile. Hrănirea nu se va face decât cu forceps sau pensă, cu o lungime corespunzătoare raportată la lungimea șarpelui.

Reproducere

Ophiophagus hannah ajunge la maturitate sexuală în jurul vârstei de 5 - 6 ani. De obicei masculii devin maturi înaintea femelelor și sunt mai mari, au cozile mai lungi, însă pentru o sexare precisă este nevoie de sondare făcută de către un specialist. Sezonul de împerechere începe în ianuarie - martie, masculii reperează femelele cu ajutorul feromonilor emanați de acestea. Au loc lupte nupțiale pentru dreptul la împerechere iar curtarea poate dura mai multe ore. Copulația este inițiată de către mascul prin mișcări sacadate. Acesta încearcă să-și plaseze capul pe corpul femelei iar în cazul în care este acceptat continuă să își frece bărbia de partea dorsală a femelei. Femela își va ridica coada și va permite masculului să își plaseze coada dedesubt. Cobra regală este o specie ovipară iar femela înainte de depunere construiește un cuib din frunze și crengi, lucru nemaiîntâlnit în lumea șerpilor. Femela păzește ouăle pe toată perioada incubației și este extrem de defensivă cu orice poțential prădător, atunci este perioada în care se înregistrează cele mai multe mușcături pe an. Odată cu începerea eclozării ouălor, femela părăsește cuibul pentru a se hrăni deoarece îl păzește pe toată perioada incubației, fără întrerupere. Sunt depuse între 20 - 50 de ouă, la aproximativ două luni de la copulație, în jurul lunilor aprilie sau iunie. Perioada de eclozare variază între 60 - 90 de zile, la o temperatură de 28 - 30 °C și un nivel al umidității de 80 - 85%.  La eclozare puii au aproximativ 35  - 50 cm lungime iar sistemul de injectare al veninului este funcțional în totalitate. Din cauza cazurilor de canibalism raportate este bine ca puii să fie separați după eclozare iar spațiile în care sunt ținuți să aibă o ventilație bună deoarece sunt predispuși la infecții respiratorii. Puii sunt destul de nervoși și își pot aplatiza gâtul din primele momente ale vieții.

Terariu - amenajare și necesități

Cu cât spatiul disponibil este mai mare cu atât este mai bine, un terariu de minim L 300 cm x l 150 cm x h 100 cm ar trebui oferit unui exemplar adult. Când nu au suficient spațiu de obicei devin mai nervoase și dacă sunt ținute mai multe exemplare în același terariu pot apărea conflicte teritoriale, cauzate în mare parte de faptul că sunt foarte curioase sau în cazul în care nu sunt hrănite separat. Simularea ciclului zi - noapte se poate simula cu ajutorul unui bec tip spot aprins un interval de 10 - 12 ore pe zi vara si 8 - 10 ore pe zi iarna. Se poate folosi și o lampă UV 2.0 sau 5.0 pentru o mai bună asimilare a calciului în oase mai ales în cazul animalelor bolnave, puilor sau în perioada de reproducere. Nivelul umidității relative a aerului trebuie să varieze între 65 - 80 %. Ca substrat puteți folosi orice nu este dăunător animalului cum ar fi ziare, prosoape de masă fără arome, așchii de foioase, cocos și altele. Această specie bea destul de multă apă, vasul trebuie să aibă dimensiuni generoase pentru ca șarpele să se poată hidrata iar apa trebuie verificată și schimbată regulat. Decorul pentru această specie este recomandat să fie unul de tip semiarboricol, cu crengi bine ancorate încât să susțină greutatea șarpelui și cu ascunzători atât la nivelul podelei cât și la înălțime. Este recomandat să folosiți doar plante din plastic deoarece pentru cele naturale șansele să supraviețuiască sunt mult prea mici. Atunci când faceți curat sau vreți să mutați șarpele din terariu, pentru reducerea stresului animalului cât și a riscului de a fi mușcați este recomandat să folosiți acele cutii numite de americani trapbox sau hidebox, în care îl puteți închide pe perioada cât aveți nevoie să lucrați, fără a fi expuși unei mușcături. Aceste cutii pot fi folosite și ca ascunzători sau spații pentru depunerea ouălor iar pentru un exemplar adult de Ophiophagus hannah este de ajuns o cutie de L 50 cm x l 40 cm x h 15 cm. Este obligatoriu ca incinta în care țineți această specie să fie securizată deoarece vor evada mereu atunci când au ocazia. Manipularea nu se va face decât în cazuri de strictă necesitate și cu ustensile specifice cum ar fi cârligul herpetologic, cleștele herpetologic, mănuși de kevlar sau măcar mănuși din piele pentru sudură.

Venin

În compoziția veninului predomină neurotoxinele post-sinaptice. Un exemplar adult este capabil să ucidă 20 - 30 de oameni sau chiar un elefant asiatic matur. Veninul este injectat în cantități foarte mari, între 350 - 500 mg. Tratamentul este foarte costisitor deoarece este nevoie de 10 - 30 de flacoane de antivenin, sau chiar mai multe în cazul mușcăturilor severe, flacoane al căror dozaj este de 10 ml. Antiveninul folosit este King Cobra Antivenin, produs de Thai Red Cross Society sau cel produs de Central Research Institute în India, ambele se găsesc în cantități mici pe piață. Potrivit Departamentului de Toxicologie al Universității Adelaide din Australia, rata mortalității în cazul mușcăturilor netratate este de 50 - 60 %. Moartea poate surveni chiar și la câteva minute de la mușcătură în cazul în care nu sunt oferite îngrijiri medicale de urgență. Valoarea LD50 pentru specie este de 1.7 mg/kg subcutanat, 1.31 mg/kg intravenos și 1.644 mg/kg intraperitoneal. Toxicitatea veninului variază în funcție de zona geografică, mărimea și starea de sănătate a șarpelui. Veninul acționează foarte rapid și afectează sistemul nervos central iar simptomele mușcăturii includ durere locală severă, umflarea membrului mușcat, somnolență, crampe abdominale, convulsii, stări de vomă, febră, insuficiență renală, hipotensiune arterială iar în cele din urmă moartea survine prin asfixiere sau stop cardiac. Cu toate acestea mușcăturile raportate sunt destul de rare deoarece această specie evită de obicei contactul cu omul și atacă doar în ultimă instanță, exceptând perioadele în care femelele păzesc cuiburile cu ouă, când devin foarte agresive cu orice potențial prădător. În general principala categorie de victime a acestor șerpi o reprezintă acei "snake charmers" care folosesc această specie pentru a face spectacol.