Teraristica Romania

Clasificare

Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Sauria, Familia Gekkonidae, Genul Lepidodactylus.

Sinonime

Platydactylus Lugubris   DUMÉRIL & BIBRON, 1836

Lepidodactylus lugubris   FITZINGER, 1843

Amydosaurus lugubris   GRAY, 1845

Platydactylus lugubris   CANTOR, 1847

Peropus neglectus   GIRARD, 1858

Hemidactylus Meijeri   BLEEKER, 1859

Dactyloperus Pomareae   FITZINGER, 1861

Peripia cantoris  GÜNTHER, 1864

Gecko Harrieti  TYTLER, 1865

Gecko lugubris  STEINDACHNER, 1867

Peripia Cantoris  THEOBALD, 1868

Peropus roseus  COPE, 1869

Gymnodactylus Caudeloti  BAVAY, 1869

Peripia meyeri  GÜNTHER (unjust. emend. of H. Meijeri BLEEKER 1859), 1872

Peripia mysorensis   MEYER in PETERS, 1874

Peripia ornata  MACLEAY, 1877

Peripia lugubris  PETERS & DORIA, 1878

Platydactylus (Lepidodactylus) crepuscularis  SAUVAGE, 1879

Lepidodactylus crepuscularis  BOCAGE, 1881

Gymnodactylus candeloti (sic)  BOULENGER, 1883

Gehyra neglecta  BOULENGER, 1885

Lepidodactylus lugubris  BOULENGER, 1885

Lepidodactylus roseus  BOULENGER, 1885

Lepidodactylus candeloti  BOULENGER, 1885

Lepidodactylus ceylonensis   WERNER, 1913

Lepidodactylus lugubris  DE ROOIJ, 1915

Lepidodactylus divergens  TAYLOR, 1918

Lepidodactylus woodfordi  TAYLOR, 1922

Gehyra variegata ogasawarasimae  OKADA, 1930

Peropus variegatus ogasawarasimae  MERTENS, 1934

Gehyra ogasawarasimae  WERMUTH, 1965

Lepidodactylus roseus  WERMUTH, 1965

Lepidodactylus mysorensis  WELLS & WELLINGTON, 1985

Lepidodactylus lugubris  MANTHEY & GROSSMANN, 1997

Lepidodactylus lugubris  COGGER, 2000

Lepidodactylus lugubris  GRISMER, 2011

Nume comun

Mourning Gecko, Common Smooth-Scaled Gecko.

Subspecii

În prezent nu sunt descrise subspecii în literatura de specialitate.

Statut de conservare

Nu este menționată de Lista Roșie-IUCN și nici în Anexele CITES.

Areal de distribuție

Taiwan, China, Sri Lanka, India, Myanmar, vestul Malaeziei, Vietnam, Japonia, Indonezia, Filipine, Noua Guinee, Arhipelagul Bismarck, Insulele Solomon, Fiji, Rotuma, Australia, Insulele Maldive. Specia a fost introdusă în vestul Mexicului, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Columbia, Chile și Statele Unite ale Americii.

Habitat

Se găsesc în păduri tropicale.

Descriere 

Lepidodactylus lugubris a fost descris de DUMÉRIL & BIBRON în anul 1836. Exemplarele adulte ating între 7-10 cm lungime și o greutate cuprinsă între 2-3 g. Este o specie cu activitate preponderent nocturnă, arboricolă, cu ajutorul degetelor adezive poate urca pe suprafețele verticale.

Această specie folosește semnale vocale și își mișcă coada pentru a comunica. Trăiesc în grupuri ce au o ierarhie bine conturată.

Partea dorsală prezintă culori care variază de la bej pal, cu o tentă de roz, până la brun. Fiecare exemplar are un model maro, care se extinde de la partea din spate a capului până la vârful cozii sale. Prezintă benzi maro pe părțile laterale ale capului iar irisul ochilor este marcat cu dungi de culoarea bronzului. Partea ventrală este albă sau galbenă. Coloritul este influențat de starea de sănătate și de temperatură, la 30 ºC culoarea de fond este luminoasă, modelul de pe corp este mai vizibil iar la 20 ºC se fac întunecă la culoare, având nuanțe de gri și maro întunecat.

În condițiile unei îngrijiri corespunzătoare, speranța de viată în captivitate este de aproximativ 12 ani.

Hrănire

În natură se hrănesc cu insecte mici și cu nectarul din plante. În captivitate pot fi hrăniți cu gândaci, mealworms și piure de fructe cum ar fi mango, mere, banane și altele. Citricele trebuie evitate.

Ar trebui să aibă acces în permanență la un vas cu calciu. De asemenea li se pot administra vitamine o dată pe săptămână.

Reproducere

Lepidodactylus lugubris ajung la maturitate în jurul vârstei de 10-12 luni. O particularitate foarte interesantă în cazul acestei specii este reproducerea asexuată, femelele au abilitatea de a depune oua fertile fără ajutorul masculului. 

Se pot ține cu succes în grupuri, cum de altfel se găsesc și în natură. În cadrul grupului se va crea o ierarhie însă altercațiile între masculi vor fi neînsemnate sau chiar inexistente atât timp cât vor avea suficient spațiu și ascunzători unde să se adăpostească.

Femelele depun câte 2 ouă, la 2 sau 3 săptămâni. Acestea sunt depuse în vegetație, în locuri ferite de prădători iar în captivitate sunt adesea prinse pe pereții terariului. Temperatura optimă de incubare variază între 23-24 °C, pe o perioadă ce variază între 60-80 de zile. La eclozare puii sunt foarte mici, au în jur de 35-40 mm lungime și cântăresc 0.2 g.

Este o specie prolifică, care se reproduce cu ușurință dacă îi sunt oferite condițiile necesare.

Terariu-amenajare și necesități

Un terariu de L 45 cm x l 45 cm x h 45 cm este de ajuns pentru a găzdui un grup de 4-5 exemplare. Este o specie nocturnă deci nu are nevoie de condiții de iluminat speciale, lumina din cameră fiind de ajuns. Dacă doriți puteți folosi un bec de mică intensitate pentru simularea ciclului zi-noapte, pe un interval de 10 -12 ore vara și 8 – 10 ore iarna.

Temperatura optimă este de 24-26 °C pe timpul zilei, noaptea temperatura poate să scadă până la 20 °C. Umiditatea relativă a aerului este recomandat să nu scadă sub 70%.

Ca substrat este recomandat cel de cocos deoarece menține foarte bine umiditatea însă se pot folosi și alte tipuri de substrat cum ar fi turba, pământul de flori fără aditivi, așchiile de foioase sau chiar prosoape de hârtie fără arome.

Decorul terariului trebuie să conțină crengi și vegetație, de pe care să poată bea stropii de apă. Este recomandată pulverizarea zilnică a apei în terariu. Șansele să bea apa din vas sunt destul de mici, aceasta are de cele mai multe ori rolul de a menține umiditatea. Apa din vas trebuie verificată și schimbată periodic.

Terariul trebuie securizat foarte bine, în caz contrar vor evada cu prima ocazie.