|
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Familia Varanidae, Genul Varanus.
Sinonime
Varanus acanthurus acanthurus BOULENGER 1885
Odatria ocellata GRAY 1845
Regenia ocellata GÜNTHER 1861
Varanus acanthurus BOULENGER 1885
Varanus acanthurus COGGER 1983
Varanus acanthurus COGGER 2000
Varanus acanthurus brachyurus STERNFELD 1919
Varanus acanthurus brachyurus STERNFELD 1919
Varanus acanthurus brachyurus ARTH 2007
Varanus acanthurus insulanicus MERTENS 1958
Varanus (Odatria) acanthurus insulanicus MERTENS 1958
Varanus acanthurus insulanicus ARTH 2007
Subspecii
În prezent sunt recunoscute 3 subspecii :
-Varanus acanthurus acanthurus Boulenger 1885
-Varanus acanthurus brachyurus Sternfeld 1919
-Varanus acanthurus insulanicus Mertens 1958
Nume comun
Ackie's Monitor, Spiny-Tailed Monitor.
Statut de conservare
Este menţionat pe anexa B a CITES; IUCN Red List - LC (least concern)
Areal de distribuţie
Ca areal de distribuţie au zonele aride din nordul şi centrul Australiei precum şi cele din Queensland.
Habitat
Trăieşte în zonele aride, semi-deşertice din Australia.
Descriere
Varanus acanthurus a fost descris de Boulenger în 1885. Este un varan de talie mică, având dimensiuni cuprise între 30 şi 70 de cm, cu o medie de 65 cm, aproximativ jumătate din lungimea corpului fiind reprezentată de coada ce are aspectul unei "armuri", prezentând solzi ţepoşi. Legată de forma cozii este şi denumirea populară a reptilei, numit şi varanul cu coadă spinoasă. Este cunoscut şi sub numele de Ackie's monitor (în limba engleză). Masculii sunt mai robuşti decât femelele. Este o specie terestră, deşi multora le place să se şi caţere, în special puilor, diurnă, care îşi petrece majoritatea timpului ascuns în vizuini subterane, pe care le sapă sau ocupă ascunzătorile altor animale. Atunci când ies la suprafaţă aceştia nu se deplasează la mari distanţe de ascunzători.
Coloritul este de obicei maro-roşcat, cu puncte galbene, însă diferă în funcţie de zona geografică şi subspecie. De exemplu, Varanus acanthurus acanthurus, cea mai mare subspecie, are un colorit roşu-cărămiziu iar Varanus acanthurus brachyurus, cea mai mică subspecie şi are un colorit gălbui. În sălbăticie aceştia trăiesc şi în comunităţi mici, de 3-5 indivizi. Au un comportament activ, curios şi docil în acelaşi timp.
Hrănire
În sălbăticie dieta lor constă în principal din insecte, mamifere şi reptile mici. Puteţi menţine o dietă formată din rozatoare şi insecte în proporţie de 50/50, mai ales în perioada creşterii fiind nevoie de hrană cât mai variată. Puii şi juvenilii se hrănesc zilnic iar adulţii se pot hrăni de 3-4 ori pe săptămână. Puii încep să mănânce în maxim o săptămână după ce ies din ou. Pe lângă hrană este recomandată suplimentarea cu calciu si vitamine.
Reproducere
Ajung la maturitate sexuală în jurul vârstei de 1.5-2 ani. Pentru o reproducere de succes, este recomandat să ţineţi un trio de două femele şi un mascul. Ţineţi grupul un timp pentru a socializa şi a crea propria ierarhie. Determinarea sexului, ca în cazul tuturor varanilor, nu este precisă decât prin sondare. În perioada de reproducere este necesar să măriţi cantitatea de calciu şi vitamine în cazul femelelor. Perioada de copulaţie ţine în medie între 3-5 zile. Femelele pot depune 8-10 ouă, de 5-6 ori pe an.
Termenul în care depun ouăle de la împerechere este cuprins între 40-80 de zile iar perioada de incubaţie este cuprinsă intre 90-120 de zile, fiind nevoie de o temperatură de 28-30°C în incubator. Este recomandat ca imediat după depunerea ouălor, să le mutaţi în incubator, deoarece sunt cunoscute numeroase cazuri în care şi-au mâncat propriile ouă.
Terariu - amenajare şi necesităţi
Având în vedere că este o reptilă terestră, lungimea şi lăţimea terariului este mai importantă decât înălţimea. Ventilaţia
terariului este importantă, la fel ca la orice reptilă. Un terariu de 150 cm lungime, 60 lăţime şi 60 înălţime ar fi de ajuns pentru o pereche de Varanus acanthurus. Se recomandă ca grosimea substratului să fie de aproximativ 12 cm, permiţându-le acestora să sape, deşi multi crescători folosesc şi ziare sau prosoape de masă. Totuşi un substrat recomandat este cel format dintr-un amestec de pământ cu nisip. Umiditatea optimă este cuprinsă între 40-60%. Temperatura maximă (sub bec) este de 43°C, iar în restul terariului de 25-27°C, pe timpul nopţii putând să scadă până la 20°C. Este recomandată iluminarea cu UV (10.0) mai ales în cazul puilor şi juvenililor sau în perioada de împerechere. Terariul trebuie dotat cu un vas cu apă, schimbată regulat, deoarece ca şi în cazul altor reptile şi aceştia au tendinţa să defecheze în apă.
|
