Teraristica Romania

După cum multă lume ştie, animalele de companie pot fi purtătoarele unor boli transmisibile omului, aşa numitele zoonoze. Nici reptilele nu fac excepţie de la asta. În continuare vă prezentăm cele mai cunoscute zoonoze care pot fi transmise de către peşti, reptile şi amfibieni.

Salmonella spp.
Este probabil cea mai cunoscută, motiv pentru care sperie pe toată lumea. Există multe tulpini de Salmonella, unele patogene, altele nepericuloase. Se transmite prin contact direct, manipularea animalelor, ingestia întâmplătoare a apei sau a resturilor animale (piele naparlită, fecale etc.). Spălarea atentă pe mâini după ce umblaţi cu animalele sau după ce curăţaţi terariul previne infectarea. Poate rămâne virulentă în apă timp de 3-4 luni. Purtătoare pot fi toate animalele de companie, de la peşti la reptile şi mamifere. Cele mai multe imbolnaviri de Salmonella sunt cauzate de pasari. Multe animale nu prezintă simptome, fiind doar purtătoare, la reptile unele tulpini de Salmonella pot provoca probleme la năpârlire. Statistici făcute în S.U.A. au demonstrat că numai 3-5% din cazurile de îmbolnăviri cu Salmonella la oameni provin de la reptile, marea majoritate a îmbolnăvirilor au avut alte surse de infecţie. Din acest mic procent 95% din cazuri au provenit de la ţestoasele acvatice ţinute în condiţii necorespunzătoare de igienă.
Simptomele la om sunt durerea abdominală, gastro-enterită acută, diaree cu sânge, vomă, febră. Bolile transmise sunt meningita,osteomielită şi infecţii ale tractului urinar. Oamenii bătrâni, cei cu imunitate slabită şi copiii sunt mai vulnerabili.

Aeromonas spp.

Se transmite prin răni deschise (tăieturi, înţepături) sau ingestie. La şerpi provoacă stomatitele infecţioase (mouthrot), septicemie hemoragică - boală fatală şerpilor, la peşti provoacă ulceraţii ale pielii. La om provoacă infecţii ale rănilor, febră, diaree, chiar şi septicemie dacă organismul e imunodeficitar.

Campylobacter spp.

Se transmite prin contact direct, manipularea animalelor, ingestia întâmplătoare a apei sau a resturilor animale (piele năpârlită, fecale etc.). Peştii, amfibienii şi reptilele sunt purtători, rareori prezintă vreun simptom. La om provoacă diaree, gastro-enterită infecţioasa, vomă, crampe şi febră.

Klebsiella spp., Enterobacter spp.

Se transmit prin contact direct, prin manipularea animalelor. În general peştii şi reptilele pot fi purtători dar rareori prezintă simptome. Uneori pot provoca infecţii pulmonare la şerpi. La om pot provoca septicemie şi infecţii urinare.

Yersinia spp.

Se transmite prin contact direct cu peştii de acvariu sau cu reptilele. La reptile poate provoca aşa numita "red-mouth".  La om provoacă gastro-enterite acute, dureroase, nefrite, artrite, adenită mezenterică.

Mycobacterium spp.

Se transmite prin manipularea animalelor, răni deschise, zgârieturi sau chiar prin inhalare. Afectează peştii şi reptilele, pielea lor, mucoasa orală, plămânii, ficatul, splina, gonadele şi oasele. La peşti provoacă hemoragii, exoftalmie şi deformări ale scheletului. La şerpi provoacă stomatite infecţioase (mouth-rot). La oamenii cu un sistem imunitar deficient provoacă boli respiratorii, granulomatoză, limfo-adenită, artrite, osteomielite şi tenosinovită.

Zygomicoze, Phycomicoze şi Mucormicoze

Se transmit prin ingerare, inhalare sau inoculare cu spori. Ciupercile saprofite sunt comun întâlnite la peşti, amfibieni sau reptile, în tractul intestinal. La animale pot produce infecţii ale căilor respiratorii superioare şi pneumonii. La om pot produce infecţii respiratorii şi conjunctivite şi pot cauza meningite. De asemenea pot produce dermatite infecţioase sau infecţii ale rănilor deschise şi gastrite sau enterite în cazul ingerării.

Aspergillus spp.

Se transmite prin contact direct şi inhalare, la reptile a fost izolat din piele, plămâni şi plăgi sistemice. Persoanele cu sistem imunitar deficient sunt susceptibile de bronhopneumopatiii, infectii ale tiroidei, creierului şi miocardului.

Candida spp.

Se transmite prin contact direct sau inhalare. S-a izolat din leziuni hepatice sau pulmonare ale reptilelor şi din leziuni ale pielii la peşti. La om poate afecta ochii, rinichii, oasele şi poate cauza şi dermatite sau infecţii ale mucoasei orale sau ale mucoaselor organelor genitale.

Cryptosporidium

Nu se cunoaşte transmiterea ei la om. Este întâlnită la peşti şi reptile, persoanele slăbite pot suferi de diaree persistentă.

Gnathostomiaza

Aceste nematode se pot transmite prin manipularea animalelor sau ingerarea apei contaminate. Peştii pot elimina larve infectate de nematode în apă iar reptilele şi amfibienii pot fi gazde intermediare. La om pot provoca stări de vomă, salivare abundentă, prurit, edeme, urticarie şi dureri de stomac. Larvele pot migra şi către alte organe conducând la inflamaţii localizate şi boli specifice ale acelor organe.

Căpușe şi acarieni
Se pot transmite prin contact direct cu animalele infectate. La reptile infestările masive pot conduce la anemii severe, letargie şi chiar moarte. La om pot duce la papule, vezicule, leziuni şi prurit variabil.

NU trebuie să înţelegeţi că reptilele transmit boli în mod obligatoriu. Ca şi alte animale de companie "pot" transmite boli dar acest lucru se întâmplă foarte rar. La fel de bine vă puteţi îmbolnăvi de la orice animal de companie. Dar, din cauza fricii incontrolabile (fobiei) pe care şerpii şi sopârlele o provoacă multor oameni, reptilele sunt privite de multe ori ca obligatorii transmiţătoare de boli. Total greşit ! Mai degrabă vă puteţi îmbolnăvi de la cainele cu care ieşiţi zilnic afară, care miroase, eventual chiar manancă de pe lângă tomberonul cu gunoi menajer, sau intră în contact cu alţi câini care au făcut asta. La fel de bine vă puteţi îmbolnăvi de la pisica sau papagalul dumneavostră.

Referințe
Nemetz, TG and EB Shotts, Jr. 1993. Zoonotic Diseases. In: Fish Medicine. MK Stoskopf, ed. W.B. Saunders Company, Philadelphia. pp. 214-20.

Johnson-Delany, CA. 1996. Reptile Zoonoses and Threats to Public Health. In: Reptile Medicine and Surgery.

DR Mader, ed. W.B. Saunders Company, Philadelphia. pp. 20-33.
Acha, PN and B Szyfres. 1989. Zoonoses