Teraristica Romania

Clasificare

Regn: Animalia Încrengătură: Arthropoda Clasa: Arachnida Ordin: Araneae Subordin: Mygalomorphae Familie: Theraphosidae Genul: Grammostola Specie: rosea

Subspecii:

Momentan nu există subspecii descrise.

Nume comun:

Chilean Rose Tarantula

Status de conservare:

Nu este menționată pe listele IUCN sau anexele CITES, deși este intens capturată în sălbăticie.

Areal de distribuție:

Grammostola rosea se întâlnește în nord, la marginea deșertului Atacama din Chile.

Habitat:

Deșertul Atacama este unul dintre cele mai dure locuri de pe planetă, cu temperaturi de până la 57 grade Celsius, uneori și mai mari pe timpul verii. Sunt părți care nu au avut ploi niciodată până acum. Însă zonele unde se găsesște această specie se pare că nu sunt așa severe, ele fiind întâlnite între zonele de arbuști și pădure. Aparent principala lor sursă de apă din natură este din mâncare și ceața care vine dinspre Oceanul Pacific din când în când.

Descriere specie:

Până acum se credea că Grammostola rosea nu sapă, și că își petrece majoritatea timpului la suprafață. Recent Dr. G. B. Edwards (Curator: Arachnida & Myriapoda Florida State Collection of Arthropods, FDACS, Division of Plant Industry) a făcut o expediție în Santiago (Chile) unde a examinat tarantulele care trăiau în număr mare îngropate la 45 centimetri adâncime în pământ. Se pare că doar în captivitate refuză să sape, dar ăsta nu e stilul lor de viață natural. În captivitate nu sapă adăpost și nici nu au nevoie de unul, practic orice (frunză, coajă de nucă de cocos etc.) face umbră poate fi folosit drept ascunzătoare.

Grammostola rosea nu a fost crescută destul în captivitate pentru a determina durata maximă de viață. Se presupune ca poate trăi între 10 și 100 de ani, dar cel mai probabil între 20 și 40 de ani.

Nimeni nu a murit sau a pierdut un deget din cauza mușcăturii acestei specii. Dacă tarantula se lasă pe spate, și ridică picioarele din față într-o poziție defensivă atunci când încercați să o luați în mână, ar fi bine să o etichetați ca: "uită-te dar nu pune mâna" sau să o duceți înapoi la pet-shopul de unde ați luat-o. 999 din 1000 o să fie animalutul perfect de luat în mână dacă urmăriți intrucțiunile astea. Mușcătura provoacă umflături și durere intensă de la câteva ore la o zi.

Hrănire:

Sunt câteva probleme cu această specie, deoarece a evoluat în emisfera sudică au anotimpurile exact invers decât noi și se pare că le este destul de greu să se adapteze condițiilor din emisfera nordică.
De exemplu: În Atacama au parte de fluctuații sezoniere în temperatură, apă, umiditate, lungimea zilei și abundența hranei. Ele se folosesc de toate astea pentru a se sincroniza cu restul naturii. După care vine cineva, le scoate din ascunzătoarea lor, le pune într-o cutie și le trimite în partea opusă a planetei. După care sunt ținute în case cu temperaturi controlate, cu lumini aprinse de la 6:30 am până la 11:00 pm, care nu se modifică indiferent de anotimp. În natură sunt programate să mănânce cât este disponibil în pregatire pentru sezonul de foamete, în captivitate primesc mâncare mereu și ele din instinc mănâncă tot ce le dăm. Și în ultimul rând, în Atacama, pe cât este de uscat, au anotimpuri uscate și anotimpuri umede. Nu plouă des, dar din când în când ceața dinspre Pacific umezește totul pentru câteva zile. În captivitate e mereu uscat dar întotdeauna au un vas cu apă.
Astfel această specie, mai mult decât altele, devine foarte confuză în legatură cu ce anotimp e pentru ca i-am eliminat orice indiciu. Și de aceea nu știe când trebuie să mănânce și când trebuie să se oprească, nici când trebuie să năpârlească. Până la urmă încet încet încep să perceapă câteva indicii subtile și să se sincronizeze cu anotimpurile din Romania.
De aceea e bine să o țineti într-un loc călduros vara, iar iarna într-un loc răcoros. Încercați să o țineți într-o cameră unde lumina artificială nu e folosită prea des. Nu îi dați des de mancare, o sa mănânce atunci când aveți ce să-i dați. 4-6 greieri odată la fiecare 2 săptămâni e suficient. Dacă nu mănâncă nu-i nimic, încercați peste o săptămână sau două din nou. Când începe să mănânce din nou nu îi dați mai mult de 6 greieri la 2 saptamani, indiferent de cât de înfometata credeți că este.

Reproducere:

În general ritualul împercherii respectă regulile descrise în articolul ”Tarantule - anatomie și reproducere”. Deși este poate cea mai accesibilă și mai răspândită tarantulă din hobby, împerecherea acestor tarantule nu decurge mereu simplu. Sunt înregistrate cazuri de canibalism, sau împerceheri nefecundante.

Terariu - amenajare și necesități:

Un terariu de dimensiunile 40x30x20 (Lxlxh) este suficient pentru un exemplar adult. Fiind animale deșertice, s-ar spune că au nevoie de temperaturi extrem de ridicate, însă nu e chiar așa. Sunt animale foarte rezistente și se vor descurca foarte bine la temperatura camerei (23 - 29 C).
Evitați lumina puternică (soare sau becuri), dar asigurați-vă că tarantula poate să facă diferența între zi și noapte.

Substratul folosit în terariu: nisipul și pietrișul de acvariu este foarte controversat în rândul deținătorilor de tarantule, deși mulți au ținut mai multe specii fără probleme. Cel mai des întâlnit argument ar fi că este prea abraziv, însa trebuie să întelegem că în principiu tarantulele trăiesc în pământ, unde se găsesc diferite tipuri de pietriș și nisip amestecate și se pare că tarantulele se descurcă foarte bine.
Pământul de grădină este interzis. Cu siguranță conține o cantitate mare de pesticide și îngrășăminte chimice pentru a ține departe insectele și plantele parazite. Acestea au avut generații întregi pentru a se adapta, în schimb tarantula ta nu a avut.
Cel mai des întâlnit substrat este pământul de flori fără adaosuri chimice, fără coji de copac, fără orice fibre lemnoase adăugate. Dacă folosiți pământ de flori, umezeala se va evapora în câteva zile, asta e bine. Grammostola rosea este o tarantulă deșertică și umiditate excesivă nu este apreciată. Vor învășa să își ia toată umiditatea de care au nevoie din vasul cu apă. Deasemenea își va lua destulă apă și din mâncare. Nu încercați să o pulverizați cu apă.

Venin:

Toate speciile de tarantule posedă venin. Deși acesta nu este foarte potent, mușcăturile nu sunt niciodată plăcute.De asemenea ca și orice specie de tarantulă chiar și Grammostola rosea, cea mai recomandată specie începătorilor, poate fi imprevizibilă și o mușcătură poate surveni oricând.

Din aceste motive recomandăm atenție maximă când tarantula este hrănită, mutată sau când îi este curațat terariul.

TERARISTICA.RO NU RECOMANDĂ MANIPULAREA TARANTULELOR.

Acest caresheet este pentru toti cei care au aceasta specie de tarantula. Informatiile sunt colectate de pe internet, traduse si puse cap la cap in scop informativ. Aceste informatii par sa se potriveasca cu ceea ce se stie despre aceasta specie si multe sunt doar conjucturi nu certitudini, dar ar trebui urmate cu atentie pana cand vor fi confirmate sau corectate de noi informatii.