Teraristica Romania

Fotografii preluate cu acordul autorului,  Thor Hakonsen,  www.thorhakonsen.com

Clasificare

Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Serpentes, Familia Boidae, Subfamilia Boinae, Genul Corallus.

Sinonime
Boa canina - Linnaeus, 1758
Boa Hipnale - Linnaeus, 1758
Boa thalassina - Laurenti, 1768
Boa aurantiaca - Laurenti, 1768
Boa exigua - Laurenti, 1768
Xiphosoma araramboya - Wagler, 1824
Xiphosoma canina - Fitzinger, 1843
Xiphosoma caninum - A.M.C. Duméril & Bibron, 1844
Chrysenis batesii - Gray, 1860
Corallus caninus - Boulenger, 1893
Boa canina - Amaral, 1825
Corallus caninus - Peters & Orejas-Miranda, 1970

Subspecii

Nu există subspecii, există propunerea ca cele două varietăţi să se reclasifice în două specii distincte, cea din bazinul
Amazonului preluând numele de Corallus batesii şi cea din Guyana păstrând numele de Corallus caninus. Însă nefiind unanim
acceptate de către biologi aceste modificări nu au avut loc în mod oficial.
Astfel, încercarea de reclasificare s-a bazat pe următoarele diferenţe:

Corallus batesii prezintă o dungă albă, solidă, pe toată lungimea corpului, brăzdată din loc în loc cu dungi albe transversale şi
are solzii dintre nări şi ochi mai numeroşi şi mici în comparaţie cu cealaltă specie, Corallus caninus. Nuanţa de verde la acest
şarpe este mai închisă decât la celalalt.

Corallus caninus are culoare verde mai deschis şi dungi transversale din loc în loc, pe partea dorsală. Solzii de pe bot sunt în număr mic şi foarte mari în comparaţie cu cealalta specie, Corallus batesii.


Însă prezenţa dungilor şi petelor albe de pe corpul şerpilor este foarte variată la ambele specii, la fel şi diferenţa solzilor de pe bot aşa că această încercare de reclasificare nu este foarte precisă şi nu a fost adoptată. Subiectul a rămas în discuţie până la o cercetare mai amănunţită.

Nume comun

Emerald tree boa, Green tree boa, Boa de smarald.

Statut de conservare

Este înscris pe anexa B - CITES. Nu este trecut pe Lista Roşie-IUCN.

Areal de distribuţie

Cuprinde o mare parte a nordului Americii de Sud, bazinul Amazonului, Guyana, Brazilia, Columbia şi Bolivia.

Habitat

Este o specie arboricolă, fiind prezentă în pădurile tropicale din nordul Americii de Sud, în special în bazinul Amazonului.

Descriere

Este fără îndoială unul din cei mai doriţi şerpi de companie, alături de Morelia viridis. Deşi s-au dezvoltat separat, la distanţe foarte mari unul de altul şi pe continente diferite, aceşti şerpi sunt foarte asemănători. Este un exemplu tipic de evoluţie convergentă. Corallus caninus este un şarpe cu spatele de un verde intens, brăzdat cu dungi transversale albe şi eventual cu o dungă longitudinală albă, continuă sau întreruptă (Corallus batesii). Abdomenul este de un galben strălucitor, putând face foarte uşor astfel diferenţa între el şi Morlia viridis, acesta din urmă având în general abdomenul alb, având doar puţin galben pe laterale. De asemenea fosele termice de pe bot sunt diferite la boa faţă de pitoni. Puii de Corallus caninus prezintă culori diverse, la fel ca la Morelia viridis, putând fi pătaţi cu roşu, caramiziu sau portocaliu, verde închis sau deschis şi alb. Spre deosebire de Morelia viridis, puii de Corallus caninus nu sunt niciodată galbeni. Pe măsură ce cresc vor deveni verzi cu dungi albe. Acest şarpe atinge dimensiuni de până la 2 m, uzual atingând 1,6-1,8 m. Au un cap mare cu fose termice mari, vizibile. Ochii sunt mari cu pupile verticale ca şi la alţi şerpi nocturni. Ca şi Morelia viridis, acest şarpe se încolăceşte în poziţia specifică, pe crengi, cu capul la interior. Coada este prehensilă ca şi la alte specii arboricole. Deşi puii sunt nervoşi şi defensivi, pe măsură ce cresc pot fi obişnuiţi cu manipularea. Totuşi, datorită dinţilor lungi şi faptului că aceşti şerpi atacă în principal la faţă, aveţi mare grijă când îi manipulaţi.  Durata de viaţă a acestor şerpi este de aproximativ 20 de ani dacă sunt îngrijiti corect.

Hrănire

Corallus caninus au dinţi foarte lungi în comparaţie cu alte specii neveninoase, acest lucru fiindu-le de mare ajutor pentru a nu scăpa prada de la înălţime, ducând la pierderea ei. S-a crezut mult timp că au dinţii lungi pentru a penetra penele păsărilor cu care se hrănesc. Dar s-a constatat că de fapt dieta lor nu include păsări decât foarte rar şi mai ales pui ai acestora, furaţi din cuiburi. Dieta lor este mai degrabă formată din lilieci, rozătoare şi alte mamifere mici din junglă. Puii se hrănesc la 7-10 zile cu şoricei apropiaţi ca mărime de grosimea şarpelui iar adulţii se hrănesc la 10-14 zile având grijă la fel ca la pui ca hrana să nu depăşească în grosime diametrul şarpelui în punctul cel mai gros. Aceşti şerpi au tendinţa să regurgiteze foarte uşor, mai ales dacă sunt hrăniţi cu prăzi prea mari. Întotdeauna se hrănesc seara sau noaptea, de preferat cu hrană vie, mulţi dintre ei neacceptând hrana congelată. Pulverizaţi apa pe plantele şi decorul din terariu în fiecare seară, aceşti şerpi obişnuind să bea picăturile formate.

Reproducere

Corallus caninus ating maturitatea sexuală la vârsta de 4-5 ani, femela fiind ceva mai mare decât masculul. La această vârstă femela are de obicei 1,2-1,5 kg iar masculul aproximativ 1,1 kg. La sfârşitul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie şerpilor li se scade temperatura din terariu, în timpul zilei aceasta poate avea 24-26°C iar în timpul nopţii 18-22°C. Pe la sfârşitul lunii februarie temperatura se ridică la valorile normale, 28-30°C în timpul zilei şi aproximativ 25°C în timpul nopţii. Pe toată perioada iernării umiditatea se creşte pulverizând dimineaţa şi seara cu apă în tot terariul. După creşterea temperaturii masculul se introduce în terariul femelei pentru împerechere. Odată ce ovulaţia a fost observată, abdomenul femelei crescând mult în dimensiuni, masculul se poate scoate. După o perioadă de gestaţie de 8-10 luni, uneori chiar şi mai mult dacă temperatura a fost insuficientă, femela va da naştere puilor. De obicei naşterea are loc în lunile octombrie sau noiembrie. De obicei femela fată 4-8 pui dar au fost cazuri în care o femela mare a fătat chiar şi 16 pui. Puii au aproximativ 40 cm la naştere şi vor fi mutaţi în terarii individuale, nu împreună.

Terariu - amenajare şi necesităţi

Fiind o specie arboricolă, un terariu de H=80 cm x L=70 cm x l=45 cm este suficient pentru un exemplar adult. Terariul va fi dotat cu suficiente crengi pentru ca şarpele să îşi poată alege locul preferat. Un bec pentru încălzire şi iluminare este necesar, aprins timp de 12 ore zilnic. Temperatura în timpul zilei trebuie să fie de 28-30°C iar pe timpul nopţii de aproximativ 25°C.
Terariul se poate încălzi cu heatpaduri sau becuri cu infraroşu pe timpul nopţii, dacă este nevoie. Umiditatea pentru această specie trebuie să fie mai scăzută decât la Morelia viridis, undeva la 70-80%. Terariul trebuie să fie bine ventilat pentru ca altfel şerpii vor face destul de repede infecţii respiratorii, mai ales dacă umiditatea creşte spre 90% pentru perioade mai lungi, lucru  de altfel nerecomandat. Substratul poate fi de fibra de cocos sau ziare, şervetele. În cazul ziarelor sau şerveţelelor curăţenia poate fi păstrată mai uşor prin schimbarea lor frecventă, acest lucru prevenind înmulţirea bacteriilor din terariu. Terariul trebuie să fie dotat şi cu un vas cu apă, schimbată zilnic.