|
Boiga dendrophila melanota
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Serpentes, Familia Colubridae, Subfamilia Colubrinae, Genul Boiga.
Sinonime
Dipsas dendrophila BOIE 1827
Naja celebensis AHL 1933
Boiga dendrophila MANTHEY & GROSSMANN 1997
Boiga dendrophila SANG et al. 2009
Boiga dendrophila annectens BOULENGER 1896
Boiga dendrophila annectens ROOIJEN & ROOIJEN 2004
Boiga dendrophila divergens TAYLOR 1922
Boiga dendrophila divergens SILER et al. 2011
Boiga dendrophila gemmicincta DUMÉRIL, BIBRON & DUMÉRIL 1854
Triglyphodon gemmi-cinctum DUMÉRIL & BIBRON 1854
Boiga dendrophila gemmicincta VOGEL 2000
Boiga dendrophila gemmicincta GROEN 2008
Boiga dendrophila gemmicincta WANGER et al 2011
Boiga dendrophila latifasciata BOULENGER 1896
Boiga dendrophila latifasciata VOGEL 2000
Boiga dendrophila melanota BOULENGER 1896
Dipsadomorphus dendrophilus var. B. BOULENGER 1896
Dipsadomorphus dendrophilus var. melanotus BOETTGER 1898
Dipsadomorphus dendrophilus var. B. (melanotus BLEEKER) SCHENKEL 1901
Dipsadomorphus dendrophilus type B LANGE & ROOIJ 1910
Boiga dendrophila melanota BRONGERSMA 1934
Dipsas dendrophila (partim) WAGLER 1828
Triglyphodon dendrophilum var. C DUMÉRIL et al. 1854
Boiga dendrophila COPE 1860
Boiga dendrophila melanota COX et al. 1998
Boiga dendrophila melanota CHAN-ARD et al. 1999
Boiga denrophila [sic] melanota GUMPRECHT 2005
Boiga dendrophila occidentalis BRONGERSMA 1934
Boiga dendrophila occidentalis BRONGERSMA 1934
Dipsadomorphus dendrophilus WERNER, 1900
Dipsadomorphus dendrophilus var. multicincta BOETTGER 1898
Boiga dendrophila occidentalis VOGEL 2000
Subspecii
Boiga dendrophila annectens BOULENGER 1896
Boiga dendrophila dendrophila BOIE 1827
Boiga dendrophila divergens TAYLOR 1922
Boiga dendrophila gemmicincta DUMÉRIL, BIBRON & DUMÉRIL 1854
Boiga dendrophila latifasciata BOULENGER 1896
Boiga dendrophila levitoni GAULKE, DEMEGILLO & VOGEL 2005
Boiga dendrophila melanota BOULENGER 1896
Boiga dendrophila multicincta BOULENGER 1896
Boiga dendrophila occidentalis BRONGERSMA 1934
Nume comun
Șarpele de mangrove, Gold-ringed Cat Snake, Mangrove Snake.
Statut de conservare
Nu este evaluată de IUCN și nu apare pe anexele CITES.
Areal de distribuţie
Arealul de distribuţie diferă în funcţie de zona de provenienţă a fiecărei subspecii în parte:
Boiga dendrophila annectens: Indonezia (Kalimantan, Borneo); Brunei; estul Malaeziei.
Boiga dendrophila dendrophila: Indonezia (Java).
Boiga dendrophila divergens: Filipine (Luzon, Polillo).
Boiga dendrophila gemmicincta: Indonezia (Sulawesi, Togian).
Boiga dendrophila latifasciata: Filipine (Mindanao).
Boiga dendrophila levitoni: Panay.
Boiga dendrophila melanota: sudul Thailandei, vestul Malaieziei, Singapore, Indonezia (Sumatra).
Boiga dendrophila multicincta: Filipine (Balabac, Palawan).
Boiga dendrophila occidentalis: Indonezia (Nias, Sumatra).
Habitat
Se găsesc în pădurile de mangrove şi în pădurile tropicale, de-a lungul apelor curgătoare.
Descriere
Boiga dendrophila a fost descris de BOIE în anul 1827. Este un şarpe veninos, opistoglif (cu colţi posteriori) care ucide prada prin constricţie. În funcţie de fiecare subspecie în parte dimensiunile variază între 1.8-2.5 m lungime, fiind cea mai mare specie din genul Boiga.
Sunt active în timpul nopţii, când coboară la sol pentru a vâna iar ziua se odihnesc în vegetaţie, deasupra apei, la aproximativ 2-3 m deasupra solului. Coloritul de bază al corpului este de obicei negru cu inele transversale galbene. Inelele pot fi întregi, cum sunt la Boiga dendrophila dendrophila sau pot fi întrerupte cum sunt la Boiga dendrophila melanota. La Boiga dendrophila gemmicincta se pot vedea inelele transversale doar până în stadiul de juvenil, adulţii devenind negri în totalitate. Boiga dendrophila divergens au corpul albastru iar inelele transversale sunt galbene. Manipularea acestei specii se face cu instrumente speciale, cârlige şi cleşti. În captivitate, speranţa de viaţă depăşeşte 12 ani.
Hrănire
În natură se observă o schimbare ontogenetică a spectrului trofic. Greene (1989) arată că juvenilii consumă în cea mai mare parte prăzi ectoterme (şopârle şi alţi şerpi), în timp ce adulţii se hrănesc preponderent cu păsări şi mamifere. În captivitate se pot hrăni cu şoareci, pui de şobolani sau păsări. Puii şi juvenilii se hrănesc o dată la 5-7 zile şi este foarte posibil ca în primele luni să trebuiască să fie hrăniţi forţat. Adulţii se pot hrăni la interval de 10 zile. În cazul în care achiziţionati un exemplar WC şi refuză să se hrănească cu şoareci încercaţi cu ouă sau hrăniţi-l forţat câtva timp, până începe să accepte de bunăvoie şoarecii. Hrănirea nu se va face decât cu forceps sau pensă cu o lungime corespunzătoare, raportată la lungimea șarpelui.
Reproducere
Pot fi ţinuţi cu succes în perechi sau chiar grupuri. O femelă depune în medie 5-15 ouă pe an, la 40-50 de zile de la împerechere. Perioada de incubare este cuprinsă între 90-110 de zile, la o temperatură de 27-29 °C. La eclozare puii au aproximativ 30-40 cm lungime şi un colorit asemănător cu cel al adulţilor, uneori benzile transversale sunt mai roşiatice însă se îngălbenesc pe măsură ce şarpele creşte.
Terariu - amenajare şi necesităţi
Pentru a stabili dimensiunile optime ale terariului trebuie ţinut cont de subspecia care urmează a fi găzduită, însă în medie L 120 x l 70 x h 150 cm este minimul necesar pentru o pereche adultă. Terariul trebuie amenajat corespunzător, cu crengi, liane şi chingi bine ancorate, ce pot susţine greutatea şarpelui. De asemenea este recomandat ca în terariu să existe şi plante printre care şarpele să se poată ascunde în timpul zilei. Temperatura în timpul zilei poate să varieze între 27-29 °C, noaptea putând să scadă până la 23 °C. Nivelul umidităţii relative a aerului poate să varieze între 70-90%. Ca substrat îl puteţi folosi pe cel de cocos, pe care îl puteţi amesteca de asemenea cu muşchi de copac. Este recomandat ca pe lângă vasul cu apă prezent în terariu, care va ajuta la menţinerea unui nivel optim al umidităţii, să pulverizaţi zilnic apă pe decor şi pereţii terariului deoarece aceştia obişnuiesc să bea picăturile de apă. Manipularea acestor șerpi nu se va face decât cu ustensile specifice cum ar fi cârligul herpetologic, cleștele herpetologic, mănuși de kevlar sau măcar din cele de piele pentru sudori.
Venin
Boiga dendrophila este un șarpe opistoglif, fiind veninos deși face parte din familia Colubridae. Colții posteriori sunt fără canal de venin, au doar un sanț prin care se scurge toxina iar prada este ucisă prin constricție. Toxinele din salivă au rolul de a ajuta la o mai bună digestie și sunt injectate în pradă prin masticație.
Lumsden et al. (2004) observă activitate a receptorilor purigenici şi muscarinici în prezenţa veninului de Boiga dendrophila, neurotoxicitate în vitro şi uşoară coagulopaţie. Anterior a fost raportată activitate a proteazei şi acetilcolinesterazei (ex.: Broaders & Ryan 1997, Hill & Mackessy 2000). Toate acestea acţionează sinergetic pentru a reduce la minim zbaterea prăzii în timpul capturii şi ingestiei şi reprezintă dovezi privind activitatea neurotoxică a veninului.
În 2005, Lumsden et al. izolează şi caracterizează o neurotoxină din veninul de Boiga dendrophila, numită boigatoxin-A. Aceasta prezintă activitate neurotoxică post-sinaptică la păsări, similară cu alfa-neurotoxinele din veninul de elapide. Activitatea este pseudo-reversibilă, în sensul că se disociază lent de situl de acţiune, la fel ca în cazul toxinelor alfa-Bungarotoxin şi Acantoxin IVa. Boigaxotin-A interacţionează, probabil, direct cu receptorii nicotici din muşchi (în cazul păsărilor).
În cazul mamiferelor, boigatoxin-A acţionează prin inhibarea eliberării neurotransmiţătorilor, respectiv ATP sau NA, iar procesul este reversibil.
În 2006, Pawlak et al. izolează o nouă neurotoxină din veninul de Boiga dendrophila, pe care o numesc denmotoxină. Aceasta reprezintă o polipeptidă monomerică, cu activitate specifică pentru anumiti taxoni.
În băi de organe, toxina indică o activitate neuromusculară post-sinaptică potentă şi inhibă ireversibil activitatea neuromusculară la păsări. În cazul mamiferelor, inhibarea este mult mai scăzută şi imediat reversibilă. Experimentele indică o sensibilitate de până la 100 de ori mai ridicată la găini, decât la şoareci sau şobolani. Activitatea acestei toxine pare a fi post-sinaptică şi specifică pentru păsări.
|
