Teraristica Romania

  Fotografiile au fost preluate cu acordul autorului, Lourance Klose.

Clasificare

Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Serpentes, Familia Elapidae, Genul Dendroaspis.

Sinonime

Naja angusticeps  SMITH 1849

Naja angusticeps  DUMÉRIL & BIBRON 1854

Dendraphis angusticeps  GÜNTHER 1858

Dendrospis [sic] angusticeps  BOULENGER 1897

Dendroaspis sjöstedti  LÖNNBERG 1910

Dendraspis [sic] angusticeps  STERNFELD 1910

Dendroaspis angusticeps  HARDING & WELCH 1980

Dendroaspis angusticeps  WELCH 1994

Dendroaspis angusticeps  BROADLEY & HOWELL 1991

Dendroaspis angusticeps  RAZETTI & MSUYA 2002

Subspecii

În prezent nu există subspecii recunoscute de literatura de specialitate.

Nume comun

Eastern Green Mamba, White - mouthed Mamba, Common Green Mamba.

Statut de conservare

Nu este menționată de Lista Roșie - IUCN și nici de CITES.

Areal de distribuție

Arealul de distribuție include Kenya, Tanzania, Mozambic, Malawi, estul Zimbabwe, Republica Africa de Sud și Republica Democratică Congo.

Habitat

Preferă pădurile tropicale bogate în vegetație fiind întâlniți de obicei la o înălțime considerabilă deasupra solului însă uneori se găsesc și în arbuști. Mai rar sunt întâlniți în savanele de la marginea pădurilor tropicale, pe terenurile agricole cum ar fi plantațiile de mango și ceai sau chiar sub acoperișurile de paie ale caselor. Habitatul acestora se găsește la altitudini cuprinse între 0 - 1.700 m.

Descriere

Dendroaspis angusticeps a fost descris de Smith în anul 1849. Este cea mai mică specie din genul Dendroaspis, exemplarele adulte ating în medie 180 - 200 cm lungime, ocazional peste 250 cm lungime și în cazuri foarte rare pot ajunge la 280 cm lungime. Sunt strict arboricoli, coboară la sol doar în perioada de reproducere sau atunci când nu găsesc o perioadă îndelungată hrană în vegetație. Sunt activi mai mult pe timpul zilei cu excepția perioadelor în care temperaturile sunt ridicate și se ascund în vegetație. Coada este prehensilă și reprezintă aproximativ 25 % din lungimea totală a corpului. Una dintre denumirile comune ale acestei specii este White - mouthed Mamba, nume care provine din faptul că interiorul gurii este alb. Partea dorsală este verde, închis sau deschis, uneori spre galben. Unele exemplare pot fi verzi cu pete galbene iar altele pot avea pielea dintre solzi închisă la culoare sau chiar neagră, fapt întâlnit mai mult la exemplarele verde închis. Partea ventrală este galbenă sau verzuie. La eclozare puii sunt verde deschis sau verde-măsliniu iar coloritul care îl vor avea restul vieții se poate știi cu exactitate doar după vârsta de un an sau 70 - 80 cm lungime. Atunci când unii solzi au o nuanță albăstruie trebuie să verificați dacă temperatura/umiditatea/ventilația terariului sunt în regula sau dacă șarpele nu a suferit arsuri, zgârieturi etc. Corpul este relativ subțire, cu o musculatură foarte dezvoltată. Capul are o forma alungită și îngustă, este ușor de distins de gât, ochii sunt de mărime medie iar pupilele sunt rotunde. Sunt foarte curioși și timizi în același timp, de cele mai multe ori vor încerca să se retragă atunci când se simt amenințați. În cazul în care sunt încolțiți iau poziția defensivă specifică, în formă de S, își aplatizează gâtul și țin gura deschisă pentru a intimida prădătorul. În general se manipulează mai ușor decât celelalte specii de Dendroaspis însă atacă destul de des fără avertisment și sunt foarte rapizi în mișcări, ceea ce face ca această specie să fie destinată doar celor cu multă experiență. Locomoția este rectilinie și se pot deplasa cu o viteză de până la 11.2 km/h. Dacă le sunt oferite condițiile optime speranța de viață în captivitate este cuprinsă între 15 - 25 de ani.

Hrănire

În natură se hrănesc cu păsări, ouă de păsări și reptile, mamifere arboricole și uneori cu amfibieni și șopârle. Puii și juvenilii preferă să vâneze cameleoni dar vânează și alte șopârle. Metabolismul lor este rapid și de obicei defechează la un interval de 3 - 4 zile de la hrănire. Au un apetit vorace, în captivitate majoritatea exemplarelor acceptă fără probleme șoareci și sobolani însă ocazional unii pui trebuie îndopați pentru a fi obișnuiți cu acest tip de hrană. Puii și juvenilii se hrănesc la 5 - 7 zile iar adulții la 12 - 14 zile. Hrănirea nu se va realiza decât cu ajutorul unui forceps sau a unei pense cu o lungime corespunzătoare, în funcție de lungimea șarpelui.

Reproducere

Dendroaspis angusticeps ajung la maturitate sexuală în jurul vârstei de trei ani, femelele de obicei ceva mai târziu decât masculii. Masculii sunt mai mari decât femelele și au cozile mai lungi însă pentru o sexare precisă este nevoie de sondare facută de către un specialist. Sezonul de împerechere începe primăvara, în această perioadă masculii sunt mai teritoriali decât de obicei și au loc la sol lupte nupțiale pentru dreptul la împerechere. Masculii reperează femelele cu ajutorul feromonilor produși de acestea. Curtarea are loc în vegetație și este inițiată de către mascul prin mișcări sacadate și încercarea de a-și plasa capul pe corpul femelei. În cazul în care femela acceptă masculul, acesta continuă să își frece bărbia de partea dorsală a femelei. Femela își va ridica coada și va permite masculului să își plaseze coada dedesubt. Copulația durează câteva ore, cu perioade de întrerupere iar masculul este gata de o nouă împerechere după aproximativ 48 de ore. Dendroaspis angusticeps este o specie ovipară, femelele depun în medie 8 - 13 ouă la un interval de 3 - 4 luni de la împerechere. Ouăle sunt depuse la sol, în frunziș, bușteni. Perioada de incubare durează 65 - 85 de zile, la o temperatură de 28 - 30 °C și un nivel al umidității de 75 - 80%. La eclozare puii au aproximativ 35 - 45 cm lungime iar sistemul de injectare al veninului este complet funcțional. Vor începe să mănânce după prima năpârlire, care ar trebui să aibă loc în maxim 9 - 11 zile.

Terariu - amenajare si necesitati

Fiind o specie arboricolă, spațiul pe verticală este mai important decât cel pe orizontală, un terariu de L 150 cm x l 80 cm x h 150 cm fiind de ajuns pentru a găzdui un exemplar adult. Preferă zonele cele mai înalte din terariu, mai mult spațiu este întotdeauna binevenit, putându-se observa schimbări pozitive semnificative în comportamentul lor. Atunci când li se oferă un terariu de ajuns de mare vor fi mai puțin agitați și se vor manipula mai ușor. Simularea ciclului zi - noapte se poate face cu ajutorul unui bec tip spot aprins un interval de 10 - 12 ore pe zi vara și 8 - 10 ore pe zi iarna. Fiind o specie diurnă se recomandă iluminarea suplimentară cu o lampă UV 2.0 care va ajuta animalul la o mai bună asimilare a calciului în oase. Temperatura optimă pe timpul zilei poate varia între 26 - 28 °C, cu o maximă de 32 °C sub bec iar noaptea temperatura poate să scadă până la 20 - 22 °C. Nivelul umidității relative a aerului trebuie să fie relativ ridicat, să varieze între 65 - 75%. Terariul trebuie dotat cu un decor corespunzător, cu crengi și liane ancorate destul de bine pentru a susține greutatea șarpelui și locuri în care acesta să se poată ascunde cum ar fi vegetația, tuburi de corkbark sau alte ascunzători. Este recomandat să folosiți plante de plastic deoarece cele naturale de cele mai multe ori au de suferit. Este mai sigur ca spațiile în care se ascund să fie ascunzători propriu-zise deoarece în vegetație de cele mai multe ori este posibil să nu îi vedeți iar acești șerpi, la fel ca toți membrii genului său, sunt recunoscuți pentru mișcările explozive. Se recomandă folosirea a două vase cu apă, unul în partea de jos a terariului care va ajuta mai mult la menținerea umidității și un vas cu apă suspendat, la o înălțime la care șarpele să poată ajunge ușor la el. Este bine să folosiți un substrat care menține ușor umiditatea cum ar fi substratul de cocos însă se pot folosi și așchii de plop sau alte tipuri de substrat care nu sunt dăunătoare animalului. Terariul trebuie securizat deoarece șerpii vor evada de fiecare dată când au ocazia. Manipularea nu se va face decât în cazuri de extremă urgență și doar cu ustensile specifice cum ar fi cârligul herpetologic, cleștele herpetologic, mănuși de kevlar sau măcar cele din piele pentru sudură. Pentru a reduce considerabil riscul de a fi mușcați și stresul animalului, provocat prin manipulare, este recomandată folosirea unei cutii tip hidebox/trapbox în care puteți să închideți șarpele pe toată perioada necesară. Acest tip de cutie mai poate fi folosit și ca ascunzătoare sau spațiu de depunere a ouălor. Ea trebuie amplasată în partea superioară a terariului pentru că această specie este arboricolă iar atunci când se simte amenințată se retrage în partea de sus a terariului, un spațiu de L 30 cm x l 30 cm x h 15 cm fiind de ajuns pentru a încape un exemplar adult.

Venin

Veninul acestei specii are același grad de toxicitate cu cel al Dendroaspis polylepis (Black Mamba) însă este injectat într-o cantitate mult mai mică din cauza dimensiunilor mult mai mici. Veninul conține neurotoxine, calcicludine, fasciculine și dendrotoxine iar printre simptomele mușcăturii enumerăm durere intensă în zona mușcăturii, umflarea membrului mușcat, edem, dureri de cap, crampe abdominale, diaree, amețeli, convulsii, colaps, paralizie flască, salivație și transpiratie excesivă și ocazional necroză până la un nivel moderat. Toxicitatea veninului poate varia de la exemplar la exemplar în funcție de zona geografică, mărimea și starea de sănătate a șarpelui, fiind înregistrate decese în urma mușcăturilor netratate ale Dendroaspis angusticeps. LD50 pentru specie este de 3.05 mg/kg subcutanat, 1.3 mg/kg intravenos și 0.117 mg/kg intraperitoneal. Cantitatea medie de venin injectată este de 60 - 95 mg. Rata mortalității în cazul mușcăturilor netratate încă nu a fost estimată dar se considera a fi mare luând în considerare toxicitatea veninului. Cel mai des folosit este antiveninul polivalent Antivenom SAIMR Polyvalent Serum, produs în Africa de Sud.