Cele mai noi
- Lepidodactylus lugubris - Mourning Gecko
- Tropidolaemus wagleri - Temple Pitviper
- Bitis arietans - Vipera pufăitoare
- Unelte necesare în creşterea şerpilor veninoşi
- Naja kaouthia - Monocled Cobra
- Crotalus adamanteus - Eastern Diamondback Rattlesnake
- P. guttatus - Corn Snake - Morphs V: Forme cu două gene
- P. guttatus - Corn Snake - Morphs IV: Combinatie de alele
- Ophiophagus hannah - Cobra regală
- Dendroaspis polylepis - Mamba neagră
Şerpii - Hrană vie sau congelată |
Hrănire șerpi | |
Scris de Valentin Nita | |
Unul din cele mai comune mituri este că şerpii trebuie să mănânce numai hrană vie, datorită stilului de viaţă prădător pe care îl duc în sălbaticie. Foarte mulţi oameni, incluzând chiar şi herpetologi cu experienţă spun că trebuie să mănânce numai hrană vie pentru a le stimula comportamentul natural. Pe de altă parte cei mai mulţi şerpi întâlniţi pe piaţa animalelor de companie se învaţă foarte uşor să consume rozătoare precongelate. Uşurinţa cu care pot fi învăţati să mănânce şoarecii decongelaţi poate dovedi că şi în natură şerpii pot face acelaşi lucru. Reptile şi amfibieni care în sălbăticie vânează insecte, păsări, peşti sau alţi amfibieni şi reptile, în captivitate vor accepta mai greu să mănânce hrană decongelată. Însă multe specii care se hrănesc în general cu mamifere mici acceptă cu uşurinţă hrana decongelată. Specii de şerpi care pot fi obişnuite uşor cu acest tip de mâncare sunt kingsnake, milksnake, cornsnake şi ratsnake, bullsnake, boa, pitoni (speciile arboricole se adaptează mult mai greu - Corrallus si Morelia) şi lista poate continua. Speciile de şopârle care acceptă uşor hrana moartă sunt gecko, agame cu barbă, dragoni chinezeşti, bazilisc, specii de varani, tegu şi multe altele.
Primul argument adus de cei care îşi hrănesc şerpii cu rozătoare vii este că le stimulează comportamentul natural, astfel ca şarpele să îşi menţină instinctul de prădător, că doar în sălbăticie nimeni nu le decongelează mâncarea... Dar oricum captivitatea nu este un mod natural de viaţă pentru acel animal, mai ales că cele mai multe specii sunt înmulţite în captivitate şi nu au cunoscut niciodata alt mod de viaţă. Animalele noastre nu îşi petrec întreaga zi căutând hrana, ascunzându-se la rândul lor de prădători sau căutându-şi un adapost favorabil pentru perioadele de odihnă sau năpârlire. Reptilele noastre stau într-un adăpost confortabil şi climatizat care le asigură tot confortul necesar. Dacă ne dorim ca animalul să se comporte natural atunci nu ar trebui să îl ţinem în captivitate. Ceea ce le este necesar animalelor din terarii este un spatiu care să le recreeze climatul existent în habitatul lor natural. Manipularea lor regulată sau înotul săptămânal le este de ajuns pentru a face exerciţiul fizic necesar. Un terariu suficient de mare le poate asigura mişcarea zilnică. Dar reptilele nu sunt animale foarte active oricum. Şerpii sunt activi doar când sunt flămânzi, în căutarea prăzii. Dacă hrana vine singură la nasul lor ce rost mai are "vânătoarea"?
În sălbăticie mor foarte multe animale în "lupta cu hrana". Foarte multe animale sunt rănite de pradă şi mor la rândul lor sau sunt o pradă mai uşoară pentru prădatorii mai mari. În captivitate primul lucru la care trebuie să ne gândim este bunăstarea animalului. Un şobolan panicat poate produce răni grave unui şarpe, au fost cazuri când şerpii au rămas fără ochi sau chiar fără limbă.
Dacă totuşi doriţi ca hrana să fie proaspată puteţi eutanasia sau măcar ameţi şoarecele sau şobolanul în momentul hrănirii. O practică uzuală este aceea de a rupe gâtul soarecelui. Puneţi şoarecele pe masă, apăsaţi pe gâtul lui cu o şurubelnită de exemplu şi trageţi brusc şoarecele de coada. Deşi pare o practică barbară şoarecele moare rapid, fără se se chinuie.
Dacă totuşi vi se pare în continuare barbar aveţi opţiunea de a cumpăra şoarecii sau sobolanii gata congelaţi. O congelare a şoarecilor timp de 30 de zile înainte ca şarpele să fie hrănit distruge aproape toţi paraziţii care ar putea afecta şarpele.
Pentru a stimula şarpele, în momentul hrănirii mişcaţi şoarecele astfel încât acesta să i se pară viu. Nu ţineti şoarecele direct cu mâna, puteţi avea surpriza ca în loc de şoarece, şarpele să se repeadă la mâna voastră. Şoarecele îl oferiţi la capătul unei pense lungi sau a unui cleşte herpetologic. Spălaţi-vă bine mâinile înainte să puneţi mâna pe şarpe, dacă aţi umblat înainte cu şoarecii. Mirosul mâncării poate face şarpele să se repeadă la mâna voastră.
|
Utilizatori Chat
Generalități
Nevertebrate
Șerpi
Șopârle
Amfibieni
Țestoase
Crocodilieni
Statistici
Membri : 587Conţinut : 193
Link-uri web : 39
Număr afişări conţinut : 956551