> Rattus norvegicus - Şobolanul de laborator | Hrănire șerpi | Serpi

Teraristica Romania

Rattus norvegicus - Şobolanul de laborator
Scris de Valentin Nita   

 


Clasificare
Clasa Mammalia, Ordinul Rodentia, Superfamilia Muroidea, Familia Muridae, Subfamilia Murinae

 

Descriere
Specia întâlnită ca animal de companie şi ca hrană pentru şerpi sau alte reptile este Rattus norvegicus. Foarte întâlnit este şobolanul alb, aşa numit de laborator. Însă crescătorii au dezvoltat diverse variaţii ale culorilor acestor şobolani. Astfel foarte des întâlnite sunt exemplarele albe cu capul negru sau maro, cele negre cu abdomenul alb dar şi alte variaţii ale culorilor şi petelor de pe corp. Şobolanii sunt animale nepretenţioase, foarte uşor de îngrijit. Sunt animale inteligente şi blânde, se obişnuiesc rapid cu stăpânul lor şi rareori muşcă. Şobolanii albi cu ochi roşii se pare că sunt mai calmi decât exemplarele colorate, care pot fi mai agresivi şi mai activi. În principiu sunt animale nocturne dar pot fi activi şi ziua. Datorită poftei lor de mâncare şi a faptului că mănâncă aproape orice, se îngraşă foarte repede aşa că au nevoie de exerciţiu zilnic pentru a fi în formă.
Şobolanii sunt rozătoare caracterizate printr-un corp alungit, blană scurtă, ochi şi urechi mici şi coada lungă, fără păr. De altfel nici pe urechi nu au păr. Şobolanii nu au bilă şi nu pot vomita datorită prezenţei unui sfincter între esofag şi stomac. Au vedere destul de slabă aşa că orientarea lor este bazată foarte mult pe miros şi auz. Durata medie de viaţă a şobolanilor este de 2-4 ani, în funcţie de corecta lor îngrijire dar pot atinge şi mai  mult. Femelele ating uzual greutatea de 250-300 grame iar masculii 450-520 grame. Şobolanii au temperatura corpului de 37,5-38°C, rata respiraţiei este de 70-115 /min. iar inima lor bate de 240-450 ori pe minut. Formula dentară a şobolanilor este I=1/1, C=0/0, M=3/3. După cum observaţi, şobolanii nu au canini, doar incisivi şi molari. Incisivii cresc toată viaţa, ei tocindu-se permanent în hrana dură (seminţe sau altele). La nevoie şobolanii rod lemne pentru a-şi toci incisivii.

 

Hrănire
Şobolanii sunt omnivori, mănâncă aproape orice. Peletele pentru rozătoare, existente în comerţ, asigură o dietă completă. Se mai pot hrăni cu mâncare uscată (granule) pentru câini şi pisici, dar pot fi adăugate şi cantităţi mici de fructe sau legume în dieta lor. Există pe piaţă diverse amestecuri de seminţe şi granule special concepute pentru rozătoare. O dietă bazată integral pe seminţe de cereale şi floarea soarelui predispune la obezitate, acestea fiind oferite numai ocazional, ca gustare. Adulţii au nevoie zilnic cam de 5-10 g de pelete sau granule pentru fiecare 100 g greutate corporală. Apa proaspată trebuie asigurată în permanenţă, şobolanii având nevoie de aproximativ 10 ml de apă zilnic pentru fiecare 100 g greutate corporală. Dacă dieta lor conţine prea multe alimente moi este de preferat ca în cuşca lor să fie prezente tot timpul crenguţe de lemn de corcoduş sau alţi pomi fructiferi, pentru a-şi toci incisivii.

 

Reproducere
Şobolanii ating maturitatea sexuală între 42 şi 65 de zile. Masculii au scrotul vizibil, ceea ce îi face uşor de diferenţiat de femele. De asemenea distanţa între organul genital şi anus este cam de două ori mai mare la masculi decât la femele, acest lucru ajutând la determinarea sexului lor când sunt încă pui. Doar femelele deţin mameloane. Se pot ţine în familii de mai multe femele împreună cu un mascul. Niciodată nu ţineti doi sau mai mulţi masculi împreună cu femele pentru că se vor răni luptându-se. În schimb se pot ţine mai mulţi masculi la un loc dacă nu există femele. Dacă o femela nu face pui până la vârsta de opt luni, pelvisul ei se va suda şi va avea dificultăţi mari la naştere, de multe ori ducând la moartea ei. Femelele care nu fac pui dezvoltă tumori mamare spre bătrâneţe. Gestaţia durează 21-23 de zile şi pot da naştere la 6-20 de pui cu o greutate de 6-13 grame. La aproximativ o săptămână nou nascuţilor le apare blana. Vor deschide ochii la vârsta de două săptămâni şi vor fi înţărcaţi între 21 şi 42 de zile de la naştere. Femelele intră iarăşi în călduri imediat după naştere.

 

Cuşca - amenajare şi necesităţi
În primul rând, cuşca şobolanilor trebuie să fie rezistentă la roadere ,altfel aceştia vor evada rapid. De obicei cuştile pentru rozătoare sunt fabricate din plastic dur sau metal. Sunt foarte întâlnite cuştile cu fundul din plastic şi partea de sus din gratii metalice, ca la colivii. Dimensiunile pentru 2-3 şobolani ar trebui să fie cam de 60cm x 60cm x 30cm. Pe fundul cuştii de obicei se pune rumeguş (talaş) în strat de minim 2-3 cm. Talaşul se schimbă de 1-2 ori pe săptămână în funcţie de necesitate. Acesta asigură şi absorbţia urinei cât şi existenţa unui culcus călduros pentru viitorii pui. Temperatura potrivită pentru şobolani se încadrează între 18°C şi 26°C. Umiditatea ideală ar trebui să fie de 40-70% dar suportă bine şi alte valori. Jucăriile, roţi pentru exerciţii, tuneluri şi altele îi ajută să se menţină în formă.

 

 
Copierea si utilizarea articolelor si imaginilor pe alte pagini web este interzisa. © 2010-2013 Teraristica Romania

SEO Romania Promovat de Director Web Decoratiuni Addsite Push 2 Check ClickLink.ro Inscrie-te in TOP ! TOP-SITEURI - Cele mai vizitate siteuri astazi www.idesys.ro www.webforest.ro Royalty Free Images MyFreeCopyright.com Registered & Protected

 

jellyfish
jellyfish
jellyfish
jellyfish
Rattus norvegicus - Şobolanul de laborator | Hrănire șerpi | Serpi