|
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Lacertilia, Familia Varanidae, Genul Varanus, Subgenul Odatria.
Sinonime
Varanus brevicauda BOULENGER, 1898
Varanus brevicauda COGGER, 1983
Varanus brevicauda COGGER, 2000
Nume comun
Short-tailed Monitor.
Statut de conservare
Nu este menţionat pe lista roşie IUCN însă apare pe Anexa II, CITES.
Areal de distribuţie
Cuprinde zonele nordice şi cele vestice ale Australiei.
Habitat
Habitatul cuprinde aproximativ toate zonele deşertice de pe continentul australian.
Descriere
Varanus brevicauda a fost descris de Boulenger în 1898. Este cel mai mic membru al familiei Varanidae, exemplarele adulte nu depăşesc de obicei 20 cm lungime (23 cm lungime este recordul). Mărimea lor e comparabilă cu cea a unui gecko leopard. Deşi sunt diurni şi destul de activi, sunt văzuţi destul de rar, deoarece sunt foarte precauţi, din cauza dimensiunilor lor fiind vulnerabili la o gamă largă de prădători. Au un corp suplu, gât lung, cap alungit, nările aflându-se la aproximativ jumătatea distanţei dintre ochi şi vârful botului. Coloritul este de obicei roşu cărămiziu, pe corp fiind dispuse puncte de diferite culori şi nuanţe, de la maro la galben. Părţile laterale ale corpului şi coada sunt de obicei mai închise la culoare iar burta este deschisă. Speranţa de viaţă este cuprinsă între 15-20 de ani.
Hrănire
Sunt strict carnivori, în sălbăticie vânează aproximativ orice fel de pradă mică, insecte, păianjeni, pui de şopârle şi şerpi,
broaşte, scorpioni. În captivitate pot fi hrăniţi cu gândaci, viermi, pui de rozătoare. Atât puii cât şi adulţii trebuie să fie
hrăniţi zilnic, iar hrana să fie suplimentată cu calciu şi vitamine.
Reproducere
Au un ritm de creştere accelerat, ajung la maturitate sexuală în jurul vârstei de 1.5-2 ani, masculii dezvoltându-se mai rapid decât femelele din acest punct de vedere. Deşi masculii tind să fie mai lungi şi mai robuşti decât femelele, specia nu prezintă dimorfism sexual, cea mai precisă metoda de sexare fiind sondarea. În sezonul de împerechere masculii se luptă între ei pentru dreptul de a se împerechea cu femelele. În "ritualul" de luptă, masculii se ridică pe membrele posterioare, sustinându-şi corpul în coadă, încercând să învingă celalalt mascul.
O femelă poate depune în medie 3-5 ouă, de mai multe ori pe an, ouă pe care le îngroapă sau le depune în cuiburile de termite.
Temperatura de incubare este cuprinsă între 22-25 °C pe o perioadă de 40-80 de zile.
Puii au în jur de 4 cm atunci când ies din ouă şi au un colorit asemănător cu cel al adulţilor. Încep să mănânce după prima năpârlire.
Terariu - amenajare şi necesităţi
Având în vedere că este o specie terestră, lungimea şi lăţimea terariului este mai importantă decât înălţimea, un terariu de 70 cm lungime, 40 cm lăţime şi 30 cm înălţime fiind de ajuns pentru a găzdui un exemplar adult.
Puteţi dota terariul şi cu ascunzători, de preferat două, una în zona caldă şi una în zona rece a terariului, deoarece le place destul de mult să stea ascunşi, fiind o specie destul de timidă. Ca substrat puteţi folosi în general orice tip de substrat care nu este dăunator reptilei, însă preferabil ar fi să folosiţi tipuri de substrat care le permit acestora să sape, cum ar fi amestecul de pământ cu nisip.
Având în vedere că este o specie diurnă, este nevoie de simularea ciclului noapte-zi cu un bec care pe lângă lumină să
producă şi căldură, pentru a ajuta varanul să îşi regleze temperatura corpului. Luminarea cu UV nu este obligatorie, dar este recomandată pentru a ajuta la o mai bună asimilare a calciului în oase.
Temperatura optimă sub bec ar trebui să nu depăşească 40-45 °C, cu o medie cuprinsă între 26-28 °C, noaptea putând să scadă până la 20 °C. Având în vedere că este o specie deşertică, umiditatea poate fi cuprinsă între 40-60%.
Trebuie să dotaţi terariul cu un vas cu apă pe care să îl verificaţi regulat deoarece reptilele au obiceiul să defecheze în apă.
|
