|
Fotografii preluate cu acordul autorului, Thor Hakonsen, www.thorhakonsen.com
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Familia Varanidae, Genul Varanus.
Face parte din grupul prasinus, subgenul Euprepiosaurus
Sinonime
Varanus macraei BÖHME & JACOBS, 2001
Varanus (Euprepiosaurus) macraei ZIEGLER, 2007
Subspecii
Nu există subspecii recunoscute de literatura de specialitate.
Nume comun
Blue spotted tree monitor.
Statut de conservare
Nu apare pe Lista Roşie IUCN însă este menţionat în anexa B CITES.
Areal de distribuţie
Au ca areal de distribuţie insula Batanta din Indonezia, fiind o specie endemică.
Habitat
Habitatul este format din pădurile tropicale, bogate în vegetaţie, de pe insulă.
Descriere
Specia a fost descrisă în anul 2001 de către BÖHME şi JACOBS, fiind numită după Duncan MacRae, fondatorul parcului de reptile "Rimba" din Bali. Este o specie diurnă, arboricolă, coboară foarte rar la sol, una din perioade fiind cea de depunere a oualor. Coada reprezintă o mare parte din corp şi este prehensilă (abilitate întâlnită la toţi membrii grupului "prasinus").
La maturitate aceştia pot atinge lungimea totală de 1 m, cu o lungime a corpului de până la 35 cm, fiind unii dintre cei mai mari varani arboricoli şi au o speranţă de viaţă medie de 10 ani.
Culoarea predominantă a corpului este negrul, fiind punctaţi şi dungaţi cu albastru. Vârful botului este albastru deschis iar maxilarul inferior şi burta sunt de obicei albe. Nările sunt situate între ochi, spre vârful botului.
Sunt relativ calmi, cele mai dese răni fiind cele provocate de ghearele acestora deoarece încearcă să se ancoreze cât mai bine. Atunci când sunt nervoşi, ca în cazul tuturor varanilor, aceştia au obiceiul să lovească cu coada.
Hrănire
Adulţii se pot hrăni de 4-5 ori pe saptamană, însă puii şi juvenilii este recomandat să se hrănească la 1-2 zile. Dieta recomandată în captivitate este cea formată din insecte (greieri, gandaci, viermi) şi rozătoare. Pe lângă hrană au nevoie şi de calciu şi vitamine.
Reproducere
Cea mai precisă metoda de determinare a sexului este întotdeauna sondarea (facută de către un specialist), însă ca şi caracteristici putem menţiona că de obicei masculii sunt mai mari decât femelele, fiind şi mai robuşti. Masculii prezintă umflături în zona hemipenisurilor iar maxilarul inferior al masculilor este uşor îndoit pe când al femelelor este aproape drept.
Reproducerea în captivitate până în momentul actual este destul de rară, majoritatea exemplarelor fiind luate din natură (WC-Wild Caught). Varanus macraei atinge maturitatea sexuală în jurul vârstei de 1 an şi 6 luni dacă este ţinut în condiţii normale.
Având în vedere că reproducerea în captivitate se face foarte greu, există câteva metode de a stimula animalul dumneavostră, cum ar fi separarea masculului de femelă pentru o perioadă de timp (aproximativ 6 saptamani) şi simularea anotimpului ploios (acest procedeu se realizează mai întâi scăzând nivelul umidităţii din terariu la 60-70% pentru 2-3 luni iar apoi crescându-l treptat până la nivelul de 85-95%, deoarece în natură aceştia se reproduc în anotimpul ploios.
Femela depune ouăle în 5-6 săptămâni după copulaţie. Este indicat să amenajaţi un loc pentru depunerea ouălor dintr-o cutie umplută cu muşchi de copac umed. După ce ouăle au fost depuse trebuie neapărat scoase deoarece există şansa ca reptila să îşi mănânce propriile ouă.
Perioada de incubare este de 190-250 de zile la o temperatura de 27-29°C. Deoarece ouăle sunt foarte sensibile nu sunt recomandate incubatoarele improvizate. Puii încep să se hrănească după aproximativ o săptamână.
Terariu-amenajare şi necesităţi
Având în vedere că sunt arboricoli, înălţimea terariului este mai importantă decât lungimea şi lăţimea, un terariu de 150 cm x 100 cm x 150 cm (L x l x h) fiind de ajuns pentru un exemplar adult. Terariul trebuie decorat corespunzător, cu crengi şi liane artificiale pe care aceştia să aibă posibilitatea să se caţere, bine ancorate, pentru a evita orice accident.
Trebuie să acordaţi o atenţie sporită la ventilaţia terariului deoarece aceştia sunt destul de sensibili. Este recomandat să dotaţi terariul cu un vas cu apă în permanenţă proaspată. Chiar dacă aceştia nu vor coborî să bea apa din el, va ajuta la menţinerea umidităţii din terariu.
Deoarece este o specie diurnă este necesară iluminarea cu raze UV. Pe lângă lampa sau neonul cu raze UV (5.0) este necesară amplasarea unui bec care să producă caldură, sub care reptila să îşi regleze temperatura corpului.
Temperatura medie în timpul zilei este de 30°C, iar sub bec de 40°C, în timpul nopţii putând să scadă până la 22-24°C.
Umiditatea optimă este cuprinsă între 70-80%, în natură fiind obişnuiţi şi cu un nivel al umidităţii mult mai ridicat, mergând chiar şi până la 100%. Este important să se pulverize apa pe elementele de decor deoarece aceştia beau stropii de apă. Puteţi pulveriza în acelaşi timp şi animalul. Cel mai indicat substrat este cel de cocos deoarece menţine cel mai bine umiditatea şi este rezistent la mucegai.
|
