|
Fotografiile au fost preluate de la www.arkive.org
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Familia Varanidae, Genul Varanus.
Următoarele specii au făcut parte până în 2007 din complexul de subspecii ale lui Varanus salvator:
- Varanus cumingi se găseşte pe insulele Mindanao, Samar şi Leyte. Este cunoscut şi sub numele de Yellow-Headed Water
Monitor deoarece are un colorit galben intens, în special în zona capului.
- Varanus marmoratus se găseşte în Luzon, Palawan, grupul de insule Calamian şi Sulu.
- Varanus nuchalis se găseşte în Cebu, Ticao, Negros, Panay, Masbate.
- Varanus togianus se găseşte în Arhipelagul Togian, Sulawesi (Indonezia).
Sinonime
Varanus salvator salvator LAURENTI 1768
Stellio salvator LAURENTI 1768
Tupinambis elegans DAUDIN 1802
Monitor nigricans CUVIER 1829
Monitor exilis GRAY 1831
Monitor bivittatus var. celebensis SCHLEGEL 1844
Hydrosaurus salvator GRAY 1845
Monitor salvator BLYTH 1846
Varanus salvator CANTOR 1847
Hydrosaurus salvator KELAART 1854
Varanus salvator BOULENGER 1885
Varanus salvator DE ROOIJ 1915
Varanus scutigerulus BARBOUR 1932
Varanus salvator salvator MERTENS 1937
Varanus salvator kabaragoya DERANIYAGALA 1947
Varanus salvator salvator DE LISLE 1996
Varanus salvator MANTHEY & GROSSMANN 1997
Varanus (Soterosaurus) salvator ZIEGLER & BÖHME 1997
Varanus salvator COX et al. 1998
Varanus salvator celebensis DE LISLE 2009
Varanus salvator andamanensis DERANIYAGALA 1944
Varanus salvator andamanensis MERTENS 1963
Varanus salvator andamanensis BÖHME 2002
Varanus salvator andamanensis KOCH 2007
Varanus salvator bivittatus KUHL 1820
Tupinambis bivittatus KUHL 1820
Monitor nigricans CUVIER 1829
Lacerta Bivittatus CUVIER 1831
Varanus bivittatus DUMÉRIL & BIBRON 1836
Monitor bivittatus var. javanica SCHLEGEL 1844
Varanus crocodilinus OWEN 1845
Varanus salvator bivittatus MERTENS 1959
Varanus salvator bivittatus BÖHME 2002
Varanus salvator macromaculatus DERANIYAGALA 1944
Varanus vittatus LESSON 1834
Varanus salvator nicobariensis DERANIYAGALA 1947
Varanus salvator komaini NUTAPHAND 1987
Varanus salvator komaini DWYER & PEREZ 2007
Varanus salvator macromaculatus KOCH 2007
Varanus salvator nicobariensis MURTHY 2010
Subspecii
În prezent sunt clasificate 5 subspecii:
Varanus salvator salvator LAURENTI 1768
Varanus salvator andamanensis DERANIYAGALA 1944
Varanus salvator bivittatus KUHL 1820
Varanus salvator macromaculatus DERANIYAGALA 1944
Varanus salvator ziegleri KOCH & BÖHME 2010
Nume comun
Asian / Common Water Monitor, Two-banded Monitor, Rice / Ring / Plain / No-Mark Lizard.
Statut de conservare
Specia este trecută pe Lista Roşie IUCN ca fiind Least Concern (LC) şi este prevazută în Anexa B CITES.
Areal de distribuţie
Arealul de distribuţie este foarte vast, întizându-se pe tot teritoriul Asiei, de multe ori aceştia intra în contact şi cu aşezările umane.
Teritoriul pe care se întâlnesc în funcţie de fiecare subspecie în parte :
- Varanus salvator salvator se găseşte în Sri Lanka.
- Varanus salvator andamanensis se găseşte doar în insulele Andaman.
- Varanus salvator bivittatus se găseşte în Java, Bali, Lombok, Sumbawa, Flores, Ombai, Wetar şi alte insule din arhipelagul Indonezian.
- Varanus salvator macromaculatus se găseşte în Borneo, Sumatra şi insulele din apropiere.
Arealul de distribuţie atât de extins se datorează şi abilităţii speciei de a înota pe distanţe mari. Datorită acestei abilităţi au reuşit să populeze treptat un număr considerabil de insule.
Habitat
Habitatul acestora este foarte divers, incluzând în general zonele în care se găsesc surse de apă permanente, cum ar fi pe malurile lacurilor, mlaştini, plaje, terenuri cultivate. Se găsesc până la 1100 metri altitudine.
Descriere
Specia a fost descrisă de Laurenti în anul 1768. Este al doilea ca dimensiuni după Varanus komodoensis (Dragonul de Komodo), putând atinge peste 3 m lungime şi 75 de kg, în cazuri excepţionale. În mod obişnuit ating 1,5-2 m, masculii fiind mai mari decât femelele. Cele mai mari exemplare de Varanus salvator provin din Malaiezia. Varanus salvator este diurn, semi-acvatic, fiind un excelent înotător. Îşi petrec o mare parte a timpului în apă însă sunt în acelaşi timp şi foarte buni căţărători.
Coloritul este format din maro, negru, măsliniu, galben şi alte culori deschise. Sunt punctaţi cu galben atunci când sunt pui însă pe măsură ce înaintează în vârstă culorile îşi pierd din intensitate. Burta are o culoare albicioasă. Au un corp robust, coadă puternică, cap alungit, gât lung, nările sunt poziţionate în vârful botului. Puii au un colorit mai intens decât adulţii. Varanus salvator bivittatus este mai viu colorat decât celelalte subspecii iar Varanus salvator adamanensis este o subspecie la care se întâlneşte des melanismul (exemplare complet negre).
Adulţii sunt destul de activi pentru dimensiunile lor, docili sau în cel mai rău caz defensivi. Au o speranţă de viaţă cuprinsă între 15-20 de ani şi un temperament docil, însă având în vedere dimensiunile la care aceştia pot ajunge, nu sunt recomandaţi ca animale de companie pentru copii şi nu trebuie subestimaţi deoarece pot provoca răni grave. În sălbăticie sunt destule cazurile în care se întâlnesc exemplare agresive însă în captivitate, prin manipulare frecventă, se îmblânzesc foarte uşor. Sunt destule exemplare obişnuite cu prezenţa omului prin parcurile din Asia, celebru fiind parcul Lumpini Park din Bangkok - Thailanda, unde omul împarte plimbările în natură cu acesti varani, uneori suficient de obraznici pentru a veni până la băncile pe care stau turiştii sau localnicii ca să cerşească mâncare.
Hrănire
De obicei aceştia mănânca orice pot vâna dar şi animale moarte, fiind şi necrofagi. Dieta lor este foarte variată şi cuprinde animale precum şerpi, şopârle, peşti, broaşte, ouă şi pui de crocodil, păsări, crabi, melci şi altele. În captivitate de obicei sunt hrăniţi cu rozătoare şi insecte. Puii şi juvenilii este recomandat să fie hrăniţi zilnic iar adulţii de 3-4 ori pe săptămână. Este necesară suplimentarea hranei cu calciu şi vitamine.
Reproducere
Ajung la maturitate sexuală în jurul vârstei de 2-3 ani. Masculii sunt mai lungi şi mai robuşti, atigând greutăţi aproape duble faţă de femele. Pentru o sexare precisă este nevoie de sondare. Sezonul de împereche începe în aprilie şi durează până în octombrie, aduce de multe ori leziuni grave femelelor, ritualul de împerechere fiind destul de agresiv. Femelele depun ouăle după 4-6 saptamani de la reproducere, în gropi pe care le sapă sau în cuiburi de termite. În total pot depune peste 70 de ouă pe an, de două ori pe an. Perioada de incubare este cuprinsă între 180-330 de zile, la o temperatura cuprinsă între 28-32 °C.
Femelele au un comportament agresiv înainte de a depune ouăle. Femelele depun oricum ouă infertile, chiar dacă lipseşte masculul, aşa că va trebui să le amenajaţi un loc pentru depunere, de obicei o ladă de plastic sau lemn de 120-150 cm lungime, 60 lăţime şi 40-60 cm adâncime, plină cu substrat de cocos menţinut umed. Atunci când ies din ou puii au între 25-30 cm lungime şi încep să mănânce în maxim o săptămână. Puii bine hrăniţi pot să crească şi cu 7,5 cm pe lună, în primul an. În zonele mai calde şi bogate în hrană aceşti varani se reproduc pe tot parcursul anului, însă în zonele mai sărace în hrană şi mai reci doar în sezonul umed.
Terariu-amenajare şi necesităţi
Dimensiunile unui terariu care să poată adăposti un exemplar adult ar trebui să fie cât ale unei camere mici de locuit sau chiar să le cedaţi o cameră. Umiditatea optimă este cuprinsa între 70-90% iar temperatura necesară pe timpul zilei este cuprinsă între 27-30°C şi 35-40°C în colţul cald, putând să scadă până la 20-23°C pe timpul nopţii.
Substratul recomandat este cel de cocos deoarece menţine umiditatea foarte bine şi nu mucegăieşte dar puteţi folosi
şi amestecuri din pământ şi nisip, sau orice alt substrat care nu este toxic pentru animal. Iluminarea cu UV nu este obligatorie însă este recomandată. Dotaţi terariul cu un vas cu apă în care reptila să se poată scufunda, acesta ajutând şi la menţinerea umidităţii în terariu. Apa trebuie verificată şi schimbată regulat, deoarece aceştia au obiceiul să defecheze în apă.
|
