|
Fotografii preluate cu acordul autorului, Thor Hakonsen, www.thorhakonsen.com
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Familia Varanidae, Genul Varanus.
Sinonime
Monitor viridis — GRAY, 1831
Monitor prasinus — SCHLEGEL, 1839
Varanus prasinus — BLEEKER, 1856
Monitor beccarii — DORIA, 1874
Varanus prasinus — BOULENGER, 1885
Varanus kordensis — BOULENGER, 1885
Varanus kordensis — BOULENGER, 1895
Varanus prasinus — DE ROOIJ, 1915
Varanus kordensis — DE ROOIJ, 1915
Varanus prasinus prasinus — MERTENS, 1942
Varanus prasinus kordensis — MERTENS, 1942
Varanus prasinus — SPRACKLAND, 1991
Varanus prasinus — DE LISLE, 1996
Varanus prasinus — COGGER, 2000
Varanus kordensis — BÖHME, 2002
Varanus kordensis — JACOBS, 2003
Varanus (Euprepiosaurus) prasinus — ZIEGLER, 2007
Subspecii
Nu există subspecii recunoscute de literatura de specialitate.
Nume comun
The Emerald Tree monitor sau The Green Tree monitor.
Statut de conservare
Este menţionat pe Apendicele II (B) CITES, nu apare pe Lista Roşie IUCN.
Areal de distribuţie
Arealul de distribuţie cuprinde Queensland (Australia) şi Noua Guinee, la nord de Australia, precum şi insulele vecine de pe lânga Strâmtoarea Torres.
Habitat
Habitatul este destul de variat, incluzând paduri tropicale, plantaţii de cacao. Se întâlnesc până la altitudini de 500 metri
deasupra nivelului mării.
Descriere
Varanus prasinus afost descris pentru prima dată ca Monitor viridis de John Edward Gray în anul 1831 însă a fost redescris în 1839 ca Varanus prasinus de către Schlegel. Mai poate fi găsit şi sub denumirea de Monitor prasinus, Varanus kordensis.
După unele ipoteze, Varanus prasinus s-a dezvoltat în Asia acum 40 de milioane de ani în urmă, iar apoi a migrat spre
Australia şi Arhipelagul Indonezian acum 15 milioane de ani în urmă.
Este o specie strict arboricolă, diurnă, de talie medie, adulţii atingând lungimi cuprinse între 75-100 cm. Coloritul corpului este verde sau verde turcoaz, cu dungi negre transversale, colorit ce îi ajută foarte mult să se camufleze. Au un corp zvelt, cu membre lungi, dotate cu gheare care alături de coada prehensilă (abilitate întâlnită la toţi membrii grupului "prasinus") îi ajută la ancorare şi deplasarea prin vegetaţie. Gâtul este lung, limba lungă şi bifurcată iar nările sunt situate aproape de vârful botului.
Varanus prasinus are un temperament de obicei docil sau în cel mai rău caz defensiv, putând să provoace răni şi învoluntar, cu ghearele, atunci când încearcă sa se ancoreze cât mai bine.Varanus prasinus au o speranţă de viaţă cuprinsă între 10-15 ani, în conditii optime.
Hrănire
Este o specie omnivoră. În sălbaticie aceştia consumă fructe de pădure, insecte, reptile, păsări, amfibieni şi alte animale mici.
În captivitate trebuie hrăniţi zilnic, atât puii cât şi adulţii, de obicei cu insecte şi rozătoare. Este necesar să suplimentaţi hrana cu calciu şi vitamine. Puteţi să încercaţi să le oferiţi şi fructe.
Reproducere
Reproducerea în captivitate este destul de rară, majoritatea exemplarelor fiind luate din natură (WC-Wild Caught).
Ajung la maturitate sexuală în jurul vârstei de 2 ani. Nu prezintă dimorfism sexual, cea mai recomandată metodă de sexare fiind cea prin sondare (facută numai de către un specialist) însă masculii tind să aibă capetele şi cozile mai mari decât ale femelelor, iar baza cozii are o formă triunghiulară mai evidentă decât la femele. Pot fi ţinuţi în grupuri mici, de obicei un mascul şi mai multe femele, lucru rar întâlnit mai ales în cazul varanilor. Femelele depun în medie 5 ouă, o dată sau de două ori pe an, în cuiburile de termite. Perioada de incubare este de opt luni, la o temperatura de 27-30 °C. În captivitate este necesar să amenajaţi în terariu un loc pentru depunerea ouălor, cum ar fi o cutie umplută cu muşchi de copac umed. Imediat după depunere ouăle trebuie scoase cu grijă, în aceeaşi poziţie în care le-aţi găsit şi puse în incubator.
Atunci când ies din ouă puii au în jur de 22 cm lungime şi o greutate de 10-12 g, având o rată de creştere destul de ridicată, deaproximativ 1,2 cm pe lună pentru pui şi 0,35 cm pe lună pentru juvenili.
Având în vedere că reproducerea în captivitate se face foarte greu, există cateva metode de a stimula animalul dumneavoastră, cum ar fi separarea masculului de femelă pentru o perioadă de timp (aproximativ 6 saptamani) şi simularea anotimpului ploios (acest procedeu se realizează mai întâi scazând nivelul umidităţii din terariu la 60-70% pentru 2-3 luni iar apoi crescându-l treptat pâna la nivelul de 85-95%, deoarece în natura aceştia se reproduc în anotimpul ploios.
Femela depune ouale în 5-6 saptamani dupa copulaţie. Puii încep să se hrănească în maxim o săptămână după ce ies din ou.
Terariu - amenajare şi necesităţi
Având în vedere că este o specie arboricolă, înălţimea terariului este mai importantă decât lungimea şi lăţimea, un terariu cu dimensiunile de 100 cm x 70 cm x 100 cm (L x l x h) fiind minimul necesar pentru a găzdui un singur exemplar adult. Este necesar să dotaţi terariul cu un decor corespunzător, cu crengi şi liane, care să îi permită reptilei să stea căţărată.
Elementele de decor trebuie să fie bine ancorate, pentru a evita orice accident.
Având în vedere ca este o specie diurnă este necesară simularea ciclului noapte-zi, fiind nevoie de iluminare 10-12 ore pe zi, cu ajutorul unui bec care să producă în acelaşi timp şi căldură, pentru ca reptila să îşi poată regla temperatura corpului. Pe lânga acest bec este recomandată şi iluminarea UV (5.0) pentru a ajuta la asimilarea calciului în oase.
Trebuie acordată o atenţie sporită ventilaţiei terariului, deoarece aceştia sunt destul de sensili, putându-se îmbolnavi de infecţii respiratorii.
Temperatura optimă în timpul zilei este cuprinsă între 22-30 °C cu o maximă de 40-45 °C în punctul cald, iar noaptea putând să scadă până la minim 18 °C. Umiditatea necesară este cuprinsă între 70-80%.
Ca substrat puteţi folosi substratul de cocos deoarece menţine foarte bine umiditatea şi este rezistent la mucegai.
Este recomandată pulverizarea pereţilor terariului şi a vegaţiei cu apă, pentru că de multe ori aceştia beau apa de pe vegetaţie.
Este necesar ca terariul să fie dotat şi cu un vas cu apă, schimbată periodic deoarece Varanus prasinus au obiceiul să
defecheze în apă, iar în afară de asta vasul cu apă ajută şi la menţinerea umidităţii în terariu, chiar dacă varanii nu vor coborî să bea din el.
|
