|
Fotografii preluate cu acordul autorului, Thor Hakonsen, www.thorhakonsen.com
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Familia Varanidae, Genul Varanus, Subgenul Odatria.
Sinonime
Varanus pilbarensis STORR 1980
Varanus pilbarensis DE LISLE 1996
Varanus pilbarensis COGGER 2000
Nume comun
Pilbara Rock Monitor.
Statut de conservare
Nu este menţionat pe Lista Roşie IUCN însă apare pe Anexa II (B) a CITES.
Areal de distribuţie
Arealul de distribuţie este restrâns, cuprinzând doar regiunea Pilbara din vestul Australiei.
Habitat
Zonele stâncoase, formate din canioane sau maluri abrupte.
Descriere
Varanus pilbarensis a fost descris de Storr în anul 1980. Este o specie diurnă, terestră, cu un comportament activ dar şi timid în acelaşi timp. Dimensiunea medie a exemplarelor adulte este de 45-50 cm lungime. Atunci când se simt ameninţaţi aceştia se adăpostesc între stânci, fiind excelenţi alpinişti. Ghearele sunt lungi şi ascuţite, adaptate pentru a ajuta animalul să se caţere pe suprafeţe destul de abrupte. Capul este alungit, limba adânc bifurcată iar nările sunt situate spre vârful botului.
Coloritul este de obicei roşiatic (oferindu-i un camuflaj eficient în mediul stancos), corpul fiind punctat cu culori mai deschise, cu excepţia cozii care este dungată. Puii au de obicei un colorit mai intens decât adulţii. Au un comportament docil şi curios, fiind printre speciile de varani uşor de manipulat. Speranţa de viaţă este cuprinsă între 10-12 ani.
Hrănire
În sălbăticie dieta este foarte variată, incluzând prăzi mici precum păsări, reptile mici, broaşte şi rozătoare. În captivitate
sunt hrăniţi de obicei cu insecte şi soareci, puii şi juvenilii fiind recomandat să se hrănească la 2 zile iar exemplarele adulte la 3-4 zile. Pe lângă hrană sunt recomandate suplimentele nutritive din calciu si vitamine.
Reproducere
Ajung la maturitate sexuală în jurul vârstei de 2-3 ani. Specia nu prezintă dimorfism sexual, cea mai precisă metodă de sexare fiind sondarea. Masculii tind să fie mai lungi şi mai robuşti decât femelele iar în cazul în care sunt ţinuţi în grupuri, nu este recomandat ca un grup să aibă în cadrul său mai mult de un mascul, pentru a preveni eventualele accidente.
O femelă depune în medie între 5-10 ouă, chiar şi de mai multe ori pe an. Ouăle sunt depuse de obicei în adăposturi subterane sau în cuiburile de termite. Temperatura de incubare este cuprinsă între 27-30 °C iar durata de incubare este de 80-140 de zile.
Terariu - amenajare şi necesităţi
Având în vedere că este o specie terestră, lungimea şi lăţimea terariului sunt mai importante decât înălţimea, un terariu cu dimensiunile de 90 cm x 50 cm x 40 cm (L x l x h) fiind de ajuns pentru a găzdui un exemplar adult.
Este necesară simularea ciclului zi-noapte cu ajutorul unui bec care pe lângă lumină să producă şi căldură, lucru care va ajuta reptila să îşi regleze temperatura corpului. Pe lângă iluminarea simplă este recomandată şi cea cu raze UVB 10.0, mai ales in cazul puilor şi juvenililor. Temperatura optimă în timpul zilei este cuprinsă între 30-32 °C cu o maximă de 45 °C în punctul cald, sub bec iar noaptea temperatura poate să scadă până la 22 °C. Nivelul umidităţii aerului va fi de 50-60%. Substratul poate fi format din pietriş, nisip, şervetele sau ziare. Vasul cu apă trebuie verificat regulat deoarece reptilele au obiceiul să defecheze în apă. Vasul cu apă ajută şi la menţinerea umidităţii în terariu.
|
