Teraristica Romania

Clasificare

Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Sauria, Familia Gekkonidae, Genul Uroplatus.

Sinonime

Uroplatus henkeli — BÖHME & IBISCH, 1990

Uroplatus henkeli — KLUGE, 1993

Uroplatus henkeli — GLAW & VENCES, 1994

Uroplates henkeli — VAN HEYGEN, 2004

Subspecii

În prezent nu există subspecii recunoscute de literatura de specialitate.

Nume comun

Henkel's Leaf-tailed Gecko.

Statut de conservare

Specia este menționată pe Lista Roșie-IUCN ca fiind Vulnerable (VU) și apare pe Anexa II (B) a CITES.

Areal de distribuție

Este specie endemică, trăiește partea nordică și nord-vestică a Madagascarului și insula Nosy Be.

Habitat

Se întâlnesc în pădurile tropicale, la altitudini joase, în vegetație, la câțiva metri deasupra solului.

Descriere specie

Uroplatus henkeli a fost descris de Böhme și Ibisch în anul 1990. Această specie este a doua ca mărime din genul Uroplatus (după Uroplatus fimbriatus care atinge 32-35 cm), exemplarele adulte pot atinge aproximativ 25-28 cm lungime. În comparație cu restul membrilor genului său, aceasta este specia cea mai întalnită în captivitate, datorită faptului că este rezistent la temperaturi mai ridicate, față de ceilalti Uroplatus, fiind și o atracție deosebită datorită aspectului său și capacității extraordinare de camuflaj. Coloritul acestora îl imită pe cel al scoarței de copac și include maro, negru, gri, unii pot fi pestriți iar alții dungați și au capacitatea de a-și schimba culoarea în funcție de starea de sănătate, de lumină și temperatură, de culoarea scoarței copacului pe care stă, însă această capacitate este limitată la câteva nuanțe. Partea ventrală a corpului este deschisă la culoare, de obicei crem sau albă. Uroplatus henkeli sunt arboricoli la fel ca toți membrii genului său și sunt activi pe timpul nopții. Ziua se odihnesc pe trunchiurile copacilor cu capul în jos și își aplatizează corpul pentru a se camufla cat mai bine. O caracteristică spectaculoasă a acestei specii este faptul că nu face umbră pe trunchiurile copacilor pe care se camuflează, acest lucru făcându-i foarte greu de reperat de către prădători. Această particularitate a lor se datorează unor cili prezenți pe lateralele corpului, inclusiv pe mandibulă, de jur împrejur, acești cili lipindu-se de scoarța copacului atât de bine încât umbra este practic inexistentă. Capul este mare în comparație cu corpul, are o formă triunghiulară iar ochii sunt de asemenea mari și au pupile verticale. Se pot cățăra pe suprafețe verticale datorită degetelor adezive iar coada este plată și are forma unei frunze, fapt din care provine și denumirea comună de "Leaf-Tailed Gecko". Această specie prezintă fenomenul de autotomie caudală însă coada regenerată nu va mai avea niciodată același aspect cu cea originală.  

Hrănire

Uroplatus henkeli este o specie insectivoră, în natură se hrănesc cu gândaci, melci, greieri, păianjeni, larve și alte nevertebrate. În captivitate pot fi hrăniți cu greieri, gândaci, mealworms, superworms, lăcuste. Puii și juvenilii se hrănesc în fiecare zi iar adulții pot fi hrăniți și la 2 zile. Din când în când adulților li se poate oferi și cate un pinky de șoarece. Hrana trebuie suplimentată cu calciu și vitamine. După împerechere doza de calciu și vitamine trebuie mărită în cazul femelelor pentru a ajuta la dezvoltarea optimă a ouălor. Trebuie să aveți grijă ca hrana să fie mai mică decât distanța dintre ochii animalului.

Reproducere

Ajung la maturitatea sexuală în jurul vârstei de un an însă femelele trebuie să fie puse împreună cu masculul după vârsta de optsprezece luni, bineînțeles situația diferă de la caz la caz, în funcție de gradul de dezvoltare al femelei. După vârsta de șase luni determinarea sexului se poate face mai ușor, masculii prezintă două umflături în zona cloacală, fiind ușor de distins față de femele. Se pot sexa și înainte ca aceste umflături din zona cloacei să fie vizibile, masculii prezintă la baza membrelor posterioare pori femurali care la femele nu sunt vizibili. Acești pori femurali au forma unor solzi punctați pe mijloc. În cazul în care doriți să țineți mai multe exemplare în același terariu, grupul nu trebuie să aibă mai mult de un mascul pentru a evita luptele teritoriale și posibile accidente nedorite. Împerecherea are loc de mai multe ori pe an, femelele depun ouă în medie de 4-6 ori. Copulația are loc în vegetație, la început masculul mușcă femela de baza cozii iar când ajunge la ceafă o imobilizează iar apoi își inserează coada sub cea a femelei având loc în scurt timp inseminarea. Este posibil ca femela să nu cedeze și să aibă loc lupte însă nu este bine să interveniți pentru că riscul ca animalele să se rănească este mic. Femela coboară la sol doar pentru a depune ouăle în frunziș sau sub buturugi. De obicei sunt depuse câte două ouă însă ocazional se întâmplă să fie depus un singur ou, mai ales la prima depunere. Pentru depunerea ouălor puteți pune în terariu o caserolă în care să fie substrat de cocos bine umezit, cu o adâncime de 5-6 cm. Se poate folosi cu succes si sphagnum moss. După depunere, cel mai sigur este să scoateți ouăle din terariu și să le mutați într-un incubator. Aveți grijă ca atunci cand le mutați în incubator să nu le schimbați poziția în care au fost depuse, deoarece dacă sunt răsucite embrionii vor muri. Substratul cel mai comun pentru incubare este perlitul sau vermiculitul umed în proporție de 80 %, pus într-o caserolă în care se așează mai apoi ouăle. Aproximativ 1/3 din ou trebuie sa rămână afară iar 2/3 să fie acoperit cu substrat. Incubarea are loc la o temperatură de  24-26 °C pe o perioadă de 85-95 de zile. La eclozare puii au aproximativ 6 cm lungime și vor mânca dupa 4-10 zile, imediat după prima năpârlire.

Terariu-amenajare și necesități

Un terariu de L 40 cm x l 30 cm x h 60 cm este minimul necesar pentru a găzdui o pereche de exemplare adulte. Simularea ciclului zi-noapte se poate face cu ajutorul unui bec tip spot aprins 10-12 ore pe zi vara și 8-10 ore pe zi iarna. Deși este o specie nocturnă este recomandat să se folosească la iluminare și lampa UV 5.0, mai ales în perioadele de reproducere. Temperatura optimă în timpul zilei trebuie să varieze între 25-28 °C, noaptea putând să scadă până la 20-22 °C. Iarna temperaturile pot să scadă cu 2-3 °C. Nivelul umidității relative a aerului trebuie să fie destul de ridicat, în jur de 70-85 % și este recomandat să se umezească doar o parte a terariului, nu în totalitate, pentru ca reptila să își poată alege zona dorită. Aceștia pot bea apă și dintr-un vas, dar va trebui să și pulverizați apa pe plante și pereții terariului pentru ca animalele să poată bea picăturile de apă, unele exemplare refuzând să bea apa din vas. Cu toate acestea vasul cu apă trebuie să fie nelipsit din terariu pentru că ajută la menținerea umidității iar apa trebuie verificată și schimbată regulat. Substratul recomandat este cel de cocos sau sphagnum moss deoarece ambele mențin bine umiditatea. Fiind arboricole, aceste șopârle se simt cel mai bine în terarii plantate, cu crengi și liane bine ancorate pentru a le putea susține greutatea. Se ascund în vegetație de aceea este bine ca terariul să aibă un asemenea decor, pentru a evita stresul animalelor. Puteti să folosiți plantele din plastic pentru că sunt mai rezistente însă se pot folosi și plante naturale mai solide.