Teraristica Romania

Clasificare

Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Familia Colubridae, Subfamilia Xenodontinae, Genul Philodryas.

Sinonime

Philodryas baroni  BERG 1895

Rhinodryas Königi  WERNER 1903

Philodryas baroni var. fusco-flavescens  SERIÉ 1915

Chlorosoma baroni  AMARAL 1929

Philodryas baroni  PETERS & OREJAS-MIRANDA 1970

Philodryas baroni  CEI 1993

Philodryas baroni  LEYNAUD & BUCHER 1999

Subspecii

În prezent nu există subspecii recunoscute de literatura de specialitate.

Nume comun

Baron's racer.

Baron's green racer.

Argentine long nose snake.

Statut de conservare

Nu este menționat pe Lista Roșie - IUCN și nici pe anexele CITES.

Areal de distribuție

Se întâlnesc în nordul Argentinei, Bolivia și Paraguay.

Habitat

Preferă pădurile și savanele bogate în vegetație. De multe ori se întâlnesc în apropierea râurilor.

Descriere

Philodryas baroni a fost descris de Berg în anul 1895. Această specie are o activitate intensă doar pe timpul zilei, dimineața le place să se încălzească la soare pe vegetație iar înainte de apus își caută de obicei un loc unde să se ascundă. Sunt strict arboricoli, rareori putând fi observați la nivelul solului. Exemplarele adulte ating în medie lungimi cuprinse între 160 - 220 cm, femelele fiind considerabil mai mari decât masculii. Atât masculii cât și femelele prezintă o proeminență solzoasă, la masculi fiind mai pronunțată decât la femele. Philodryas baroni este cea mai mare specie din genul său și în același timp cea mai calmă, semnele de agresivitate din partea acestora apar mai mult în cazul unei manipulări necorespunzătoare. De asemenea sunt activi și foarte curioși iar o altă abilitate foarte interesantă a acestei specii este că pot sări distanțe scurte, de obicei de pe o creangă pe alta, aplatizându-și corpul precum șerpii "zburători" din genul Chrysopelea. Coloritul este destul de variat și există trei forme principale: verde, maro și bleu. Partea inferioară a corpului este de obicei verzuie, gălbuie sau crem. Majoritatea exemplarelor prezintă dungi negre care încep din zona nărilor, se extind pe sub ochi pe lateralele capului, lungimea și intensitatea acestor dungi negre variază de la exemplar la exemplar. Pot avea și o dungă neagră, longitudinală, pe spate, care pornește de la ceafă și are lungime variabilă de la un exemplar la altul. Philodryas baroni este un șarpe opistoglif iar mușcătura sa nu este letală pentru om, cu toate acestea este nevoie să fie tratată cu seriozitate. Speranța de viață depășește 15 ani în cazul în care îi sunt oferite condițiile optime.

Hrănire

În natură se hrănesc cu păsări, ouă de păsări și reptile, amfibieni, reptile și mamifere mici. Au un ritm de creștere accelerat iar puii se hrănesc de obicei fără probleme. Metabolismul lor este foarte rapid, putând fi hrăniți chiar și la interval de 3 zile. În captivitate, puii nou născuți nu acceptă șoriceii la început, fiind nevoie să fie hrăniți forțat o perioadă, până încep să mănânce singuri. După aceea acceptă fără probleme rozătoarele iar hrana se administrează pe timpul zilei. Puii și juvenilii se hrănesc la 3-5 zile iar adulții la 7-9 zile. Hrănirea acestor șerpi nu se va face decât cu forceps sau pensă cu o lungime corespunzătoare, în funcție de lungimea șarpelui.

Reproducere

Masculii ajung la maturitate sexuală în jurul vârstei de 2 ani iar femele cu până la un an mai târziu, în jurul vârstei de 3 ani. Femelele sunt considerabil mai mari decât masculii iar aceștia din urmă au cozile mai lungi. De asemenea masculii au acea protuberanță a botului mai lungă și mai subțire decât femelele însă acest lucru se observă cu greutate în cazul puilor. O sexare de precizie se face numai prin sondare, facută de către un specialist și se poate face abia în jurul vârstei de 6-9 luni, deoarece au coada foarte subțire. Chiar și metoda "popping" îi poate răni la cât sunt de fragili puii. Reproducerea are loc în sezonul ploios, masculii luptându-se pentru dreptul de a se împerechea cu femelele.

Philodryas baroni este o specie ovipară iar femelele coboară la sol pentru a depune ouăle în frunziș sau sub bușteni putreziți. Numărul ouălor variază între 8 - 12 și incubează la o temperatură de 28 - 30 °C. La eclozare puii au aproximativ 18 - 20 cm lungime și cântăresc în medie 6 - 8 g.

Terariu - amenajare și necesități

Luând în considerare dimensiunile și activitatea intensă a speciei un terariu de L 100 cm x l 60 cm x h 120 cm este minimul necesar pentru o pereche adultă. O înălțime mai mare a terariului ar fi bineînțeles binevenită deoarece acestora le place să stea în partea superioară a terariului. Simularea ciclului zi - noapte se poate face cu un bec tip spot, aprins 10 - 12 ore pe zi. Este neaparată nevoie ca acest bec să fie protejat de un grilaj metalic pentru a evita posibilele arsuri ale șarpelui. Este recomandată, dar nu neapărat necesară, folosirea unei lămpi UVB 2.0 în paralel cu becul tip spot pentru producerea vitaminei D3 și o mai bună asimilare a calciului în oase.Temperatura optimă în timpul zilei trebuie să varieze între 26 - 28 °C, cu o maximă de 32 °C sub bec iar noaptea este indicat să scadă până la 20 - 22 °C. Nivelul umidității relative a aerului poate fi cuprins între 45 - 60 % însă nu mai mult de atât decât pe perioade scurte de timp, cum ar fi de exemplu în timpul năpârlirii. Este recomandat ca atunci când pulverizați apa în terariu să o faceți pe crengi, liane, pereti și alte elemente cu care șarpele intră în contact direct pentru a putea bea stropii de apă, unele exemplare nu beau apa direct din vas. Ca substrat puteți folosi orice material care nu este dăunător animalului însă este recomandată folosirea substratului de cocos pentru o mai bună menținere a umidității. Pentru ca terariul să aibă o suprafață utilă cât mai mare este necesar să îl dotați cu crengi, liane plante artificiale și alte elemente pe care să se poată cațăra, bine ancorate și de ajuns de solide pentru a-i susține greutatea. Într-un terariu bogat în vegetație se vor simți mai în siguranță deoarece vor avea unde să se ascundă. De obicei se folosesc plante de plastic pentru că cele vii vor avea de suferit și nu vor rezista însă dacă vreți neapărat să încercați le puteti folosi pe cele din genul Ficus, Bromelia și alte plante epifite. Acestor șerpi le place ca dimineața să se încălzească la soare iar înainte de apus să se ascundă în scorburile copacilor. În captivitate se spune că învață perioadele de iluminare din terariu reglându-și așa zisul "ceas biologic", dimineața fiind găsiți încălzindu-se sub bec iar înainte de închiderea luminii caută ascunzători, recomandate fiind tuburile de "cork bark". Este recomandat să existe două vase cu apă, unul în partea de jos a terariului care va ajuta în principal la o mai ușoară menținere a umidității iar altul suspendat la o înălțime la care va fi ușor accesibil șarpelui atunci când va simți nevoia să se hidrateze.

Venin

Philodryas baroni este un șarpe veninos deși face parte din familia Colubridae. Este opistoglif (are colți posteriori, fara canal de venin, au doar un sanț prin care se scurge toxina) și ucide prada prin constricție. Cu toate acestea saliva sa conține anumite toxine, pe care le produc glandele lui Duvernoy - niste glande salivare modificate, injectate cu ajutorul colților posteriori prin masticație. Aceste toxine au ca principal rol să ajute șarpele pentru a digera mai bine prada. Mușcătura de Philodryas baroni nu este letală omului și este cea mai puțin periculoasă dintre toate speciile din genul Philodryas, însă nu trebuie tratată cu superficialitate. Singurul care are venin potential mortal este Philodryas olfersii si chiar există cazuri documentate. Simptomele generale includ edem și durere, zona mușcată de cele mai multe ori se albește și membrul mușcat poate suferi o ușoara paralizie. Efectele ar trebui să dispară după aproximativ 48 de ore însă în cazul în care persoana mușcată este alergică pot apărea complicații destul de mari, fiind nevoie uneori de câteva zile bune de spitalizare. Singurul caz pe care l-am putut găsi pe Internet este cel al unui argentinian, când un exemplar de 90 cm lungime a mușcat degetul mare al unui herpetolog în vârstă de 22 de ani, și s-a retras imediat. A apărut rapid durerea și senzația de arsuri combinate cu o sângerare ușoara. Umflătura era vizibilă la locul mușcăturii după 5 minute; după o oră toată zona palmei era umflată și se puteau observa hemoragii în piele. Umflătura a progresat ulterior până la jumătatea antebrațului. Recuperarea a fost completă în 48 de ore (Kuch și Jesberger, 1993). Deși sunt niște șerpi foarte docili este recomandat ca manipularea să se facă cu ajutorul unui cârlig herpetologic sau clește herpetologic. De asemenea puteți folosi manusi din kevlar sau măcar cele din piele, pentru sudori, pentru a evita o eventuală mușcătură. Majoritatea celor care au această specie îi manipulează cu mâinile goale, dar o mușcătură accidentală poate apărea, în special în momentul hrănirii. Sunt șerpi foarte mâncăcioși și graba de a apuca prada se poate termina cu o mușcătură a mâinii stăpânului.